Pe la începutul secolului al XIII-lea, temutele triburi nomade din stepele Mongoliei erau unite în ceea ce avea să devină unul dintre cele mai mari imperii ale lumii de către tânăra căpetenie Ginghis Han, cel care avea să schimbe cursul istoriei acestei țări. Astăzi, Mongolia este una dintre puținele țări unde tradiția nomadismului este încă vie, iar pentru nomazii mongoli hoinăreala este un drept sacru deoarece constituția acestei țări le dă dreptul cetățenilor săi să locuiască oriunde și să-și mute iurtele oriunde și oricând.
Și tocmai această viață nomadă a reprezentat o trăsătură esențială a culturii mongole de-a lungul secolelor. Mongolia este supranumită adeseori „Țara cerului albastru etern” datorită unui fenomen în care cerul rămâne albastru în cea mai mare parte a anului. Se spune că atât de albastru este cerul, încât ar merita să aibă propriul nume. Probabil că mulți dintre voi se întreabă ce ar putea face dacă ar călători în Mongolia, aceasta nefiind o destinație turistică atât de populară, însă ai rămâne surprins să afli câte lucruri se pot face aici, de la a călări cămilele prin Deșertul Gobi, până la a te scălda în izvoarele termale și a vizita familiile de nomazi. Pentru aceia dintre voi care nu sunt familiarizați cu această parte de lume ne-am propus ca în cele ce urmează să prezentăm caracteristici unice și fascinante care definesc această națiune remarcabilă.
Când a luat naștere Mongolia
Mongolia (n.n. – în mongolă Монгол Улс) este o țară vastă și puțin populată situată în Asia de Est, care se învecinează la nord cu Rusia, la sud și la est cu Republica Populară Chineză, în timp ce granița de vest se află la mică distanță de Kazahstan. De asemenea, Mongolia este unul dintre cele mai mari state din lume care nu are ieșire la mare, iar dintre țările nu au propria coastă, doar Kazahstan este mai mare decât ea. După cum aminteam anterior, acest stat asiatic mai este cunoscut și sub denumirea de „Țara cerului albastru etern”, dar și ca „Țara Calului”, asta deoarece caii sunt aproape la fel de numeroși ca mongolii. Regiunea care este acum Mongolia a fost condusă de diverse imperii nomade de-a lungul istoriei. În 1206, Genghis Khan a fondat Imperiul mongol prin unificarea triburilor nomade, în timp ce nepotul său, Kublai Khan, a cucerit China pentru a stabili dinastia Yuan, potrivit Nations Online. Superputerea mongolă ocupa atunci nu mai puțin de 22% din suprafața pământului.
Când a obținut Mongolia independența?
După mai mult de un secol, Imperiul Mongol s-a destrămat, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne. Asta a permis ca, în 1636, Mongolia Interioară să fie cucerită de către dinastia Qing, iar în 1691 să fie supusă celei Exterioare (Mongolia propriu-zisă). Ambele regiuni și-au declarat independența în 1911, însă doar Mongolia Exterioară și-a putut-o păstra datorită sprijinului rusesc. A fost centrul Imperiului mongol în secolul al XIII-lea, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul al XVII-lea și până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (1921). Un regim comunist avea să fie instalat trei ani mai târziu.
Mongolia, densitate de doar 2 locuitori/km2
Teritoriul Mongoliei are o formă aproximativ ovaloidă și acoperă o suprafață totală de 1.564.100 km², ocupând locul 19 la nivel mondial. Spre comparație, Mongolia este aproape la fel de mare ca Iranul și de două ori mai mare decât Turcia sau puțin mai mică decât statul american Alaska.
Mongolia are în momentul de față o populație de puțin peste 3,44 milioane de locuitori, valoare care, pe de-o parte, este echivalentă cu 0,04% din populația lumii, iar pe de altă parte o plasează pe poziția a 133-a. Practic, vorbim despre una dintre țările cel mai puțin dens populate din lume, cu numai 2 locuitori/km2. În același timp, trebuie spus că marea majoritate a populației (95%) este de etnie mongolă, în timp ce kazahii, popoarele turcice, chinezii și rușii alcătuiesc restul populației.
Totodată, 66,7 % din populație trăiește în mediul urban (peste 2,3 milioane de persoane), în timp ce vârsta medie a mongolilor este de 27 de ani.
O treime dintre mongoli trăiesc în capitală
Ceva mai mult de jumătate (53%) din populația Mongoliei trăiește în Ulaanbaatar sau Ulan Bator, așa cum mai este cunoscută capitala și cel mai mare oraș al țării, precum și în puținele sate din jurul acesteia. În Ulaanbaatar trăiesc în momentul de față peste 844.000 de persoane, în timp ce restul populației duce un stil de viață nomad. Alte orașe importante ale acestei țări asiatice sunt Erdenet, cu aproape 80.000 de locuitori, Darhan, cu peste 74.000 de locuitori, Khovd, cu puțin peste 30.500 de locuitori, și Ölgii, cu ceva mai mult de 28.400 de locuitori. În jur de 30% din populație este alcătuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Limba oficială care se vorbește în această țară este mongola, o limbă ce aparține familiei de limbi altaice. Aceasta este o limbă aglutinantă scrisă în alfabetul chirilic, dar și în scrierea tradițională mongolă, și este vorbită de aproximativ 5,7 milioane de persoane în întreaga lume.
Stilul de viață nomad persistă în Mongolia
Cultura nomadă se află în centrul identității Mongoliei, modelându-i tradițiile, stilul de viață și normele sociale timp de secole. Pășunatul nomad, în special al cailor, oilor, caprelor și cămilelor, a reprezentat dintotdeauna un mod de viață pentru nomazii mongoli. Chiar și în vremurile moderne, o parte semnificativă a populației Mongoliei continuă să ducă un stil de viață nomad sau semi-nomad, nu foarte diferit de cel al strămoșilor mongoli din urmă cu peste opt sute de ani. Aceștia se deplasează cu turmele lor în căutarea de pășuni. Locuința tradițională a nomazilor mongoli este gerul, cunoscut și sub numele de iurtă. Aceste corturi portabile, circulare, sunt bine adaptate la stilul de viață nomad, oferind un adăpost care este atât durabil, cât și ușor de transportat. Gerul rămâne un simbol al moștenirii mongole și poate fi găsit în zonele rurale din întreaga țară.
Curiozități despre Mongolia
Marele Genghis Han a reușit să întemeieze Imperiul Mongol prin campanii militare de amploare, în urma cărora a cucerit vastele teritorii ale multor state.
Se spune că Genghis Khan era analfabet, însă cu toate acestea, el a introdus primul sistem de scriere în Mongolia, la începutul secolului al XIII-lea. El a împrumutat acest scenariu din scenariul uigurilorm, iar scriptul era scris vertical, de la stânga la dreapta.
Mongolia a adoptat alfabetul latin în anii 1930. A fost înlocuit cu alfabetul chirilic în 1941, cu două litere suplimentare (sunetele ö și ü), care nu se găsesc și în limba rusă.
Primul hotel din Mongolia a fost Hotelul Ulaanbaatar, inaugurat în anul 1961. De asemenea, aceasta a fost și prima clădire publică care avea apă curentă caldă și rece.
Mongolia este adeseori denumită „Țara cerului albastru etern” deoarece în 260 de zile din cerul este senin și de un albastru incredibil.
Mongolia este cea mai puțin populată țară din lume.
Denumirea „Ulaanbaatar” înseamnă în limba mongolă „erou roșu”. Este cea mai rece capitalp din lume ca urmare a verilor răcoroase și iernilor aspre, mult mai geroase decât în capitalele Rusiei sau Finlandei.
Cu o altitudine medie de 1.580 de metri deasupra nivelului marii, Mongolia este una dintre cele mai înalte țări din lume.
Cuvântul „mongol” se traduce prin „curajos”.
Una dintre cele mai mari sărbători ale anului în Mongolia este Festivalul Naadam. Acesta este, totodată, și cel mai mare eveniment sportiv și constă în lupte tradiționale mongole, denumite bekh, curse de cai și tir cu arcul.
În Mongolia există cel mai vechi parc național din lume.
Deșertul Gobi este cel mai mare deșert din Asia și ocupă locul 3 la nivel mondial. Totodată, este considerat și cea mai mare rezervație de fosile de dinozauri din lume.
Cămila Bactriană cu două cocoașe, care este o specie pe cale de dispariție, este originară din Mongolia. De altfel, în Mongolia există un festival dedicat cămilelor prin care se încearcă protejarea acestei specii. Festivalul a fost organizat pentru prima dată în 1997.
Un alt animal originar din Mongolia este leopardul de zăpadă. O treime din populația mondială de leoparzi de zăpadă trăiește în această țară.
Respectul față de oaspeții Mongoliei este foarte puternic. Mongolii își întâmpină adeseori vizitatorii cu un castron de „airag”. Este vorba despre un lapte fermentat de cal și se consideră o lipsă de respect dacă refuzi o ceașcă din acest lichid.
Aproape jumătate din întreaga populație a Mongoliei trăiește în capitala Ulaanbaatar.
Există o teorie conform căreia călăreții mongoli au fost cei care au inventat înghețata. Ei duceau intestine de animale în călătorii, iar înghețul și trepidațiile din timpul călăritului au produs o substanță asemănătoare înghețatei. Aceasta a ajuns mai târziu în China și de abia apoi în Italia, potrivit Koryogroup.com.
Aproximativ 25-40% dintre mongoli trăiesc încă un stil de viață nomad.
Mongolia deține recordul mondial pentru cea mai mare competiție de lupte din lume. Performanța a fost reușită cu ocazia unei întâlniri de lupte din 2011.
În Mongolia există de 13 ori mai mulți cai decât oameni, iar numărul oilor îl depășește pe cel al oamenilor cu o cotî de 35 la 1.
Mongolia nu a fost recunoscută ca stat independent de multe țări, inclusiv SUA până în 1987.
Caii nativi mongoli sunt ultimii cai cu adevărat sălbatici care au rămas pe Terra. Aceștia au 66 de cromozomi, cu unul sau doi mai mult decât un cal obișnuit.
Cântăreții din Mongolia folosesc o tehnică de a cânta simultan prin gât și prin nas, producând în acest fel două sunete diferite. Această tehnică este folosită mai ales în timp ce ei călăresc.
Muzica este un aspect important al culturii mongole și este folosită pentru a exprima emoții pentru natură, pământ, cai și sentimente față de cei dragi.
Mongolii iubesc copiii și acesta este motivul pentru care o familie are în medie patru copii. O mamă cu cinci copii este premiată în Mongolia ca „Mamă onorată”.
Foto: Shutterstock.com/123rf.com
