La 27 de ani, Olivia Addams este una dintre cele mai cunoscute cântărețe din România. Și-a lansat cariera pe TikTok, după ce a renunțat la un job stabil dintr-o corporație, pentru a-și urma visul. A reușit să-și facă un nume în plan internațional, unde piese de-ale sale au fost în fruntea topurilor Airplay și Shazam din Polonia, timp de câteva săptămâni consecutive, iar în 2022 și-a lansat și prima melodie în română, „Scrisori în minor”, compusă de Carla’s Dreams. Olivia a profitat de popularitatea pe care o are și a ales să vorbească deschis despre cum a fost o victimă a bullying-ului în adolescență, cu speranța că experiența ei va oferi o perspectivă sănătoasă și matură tinerilor care o urmăresc.
Adriana Livia Opriș, pe numele ei real, provine dintr-o familie unde mama ei, avocat de meserie, a fost mereu pasionată de muzică, în timp ce tatăl, contabil la bază, a îndrumat-o spre o meserie mai pragmatică, una care să-i ofere un viitor stabil. „Am crescut cu Mozart și muzică clasică în jur, iar de la vârsta de 3 ani am început să cânt prin casă și să profit de orice ocazie pentru a face asta, fie că eram pe stradă sau la întâlniri cu familia”, zice ea.
Își aduce aminte un moment definitoriu pentru parcursul ei muzical, atunci când, în plină stradă, cât cânta o melodie la un semafor, de mână cu mama ei, o femeie le-a abordat și i-a validat talentul. „I-a spus mamei mele că am o voce foarte frumoasă și că ar trebui să mă ducă la cor, moment care a lansat următorii 13 ani din viața mea”, mărturisește Olivia.
Așa a început parcursul ei în corul Allegretto, experiență care a format-o și care i-a oferit ocazia să călătorească în toată Europa, dar și în țări precum Japonia, China, SUA, Mexic și Singapore.
Olivia Addams
Cântatul la nunți și primul job serios
La final de clasa a X-a, Olivia a acceptat să meargă în Germania să studieze un an, așa că a renunțat la cor. A revenit în țară, unde, odată cu terminarea liceului, a urmat Facultatea de Antreprenoriat și Administrarea Afacerilor în cadrul ASE, în limba germană, dar și un master în același domeniu. La un an distanță, tânăra a hotărât să mai facă un master, o colaborare între SNSPA și Universitatea Sheffield din UK, unde a studiat marketing, publicitate și PR.
În tot acest timp, a început să cânte și la nunți, lucru pe care l-a făcut timp de cinci ani. „Ziua mergeam la job, seara avem master, iar în weekenduri cântam. Mi se părea că fac mulți bani și totul merge super. Aveam program de muzică românească, latino, dance, grecească, cântam orice. În primii doi ani a fost mai lejer, deoarece ajungeam la nunți pe recomandări, dar în ultimii doi ani, în fiecare sfârșit de săptămână făceam doar asta; sâmbătă aveam nuntă, iar duminică – botez. A fost foarte obositor. Nu știu cum reușesc oamenii care fac asta mereu, să cânte cinci programe pe seară și să-și țină vocea atâta timp”, adaugă ea.
Primul job l-a avut la Orange, unde „ținea ușa clienților”, după cum zice râzând, iar apoi a lucrat în organizare de evenimente business. La 20 de ani, și-a dorit să facă mai mulți bani, așa că a început o serie de interviuri pe la toate companiile din Pipera, unde dădea teste în limba germană și de cunoștințe generale, dar care nu s-au lipit de ea, fie că nu-i convenea salariul, fie că nu-i plăcea ce are de făcut. Și-a dorit foarte tare să se angajeze la Lidl, la resurse umane, în cadrul unui proiect care urma să fie dezvoltat în școli, cu Săptămâna Altfel, dar după șase etape de interviu, a picat la ultima.
Întâmplător a fost sunată de la bursă, pentru un job la care aplicase, iar aici lucrurile s-au legat rapid și organic. „Am avut o întâlnire cu managerul meu, un tip foarte inteligent, care era mai mare cu trei ani decât mine. „De ce vrei să te angajezi?”, m-a întrebat, iar eu i-am răspuns că vreau să fac bani. „Ești dispusă să muncești pentru ei”, a fost următoarea întrebare, am spus da, iar el mi-a zis că luni mă așteaptă la muncă. În prima zi m-a dus într-o sală, m-a pus să ascult câteva apeluri, apoi mi-a sunat un client. M-am blocat complet, s-a uitat la mine, m-am uitat la el, și a închis. „Ce faci, tocmai ai ars un client?!”. M-a bușit plânsul, cât managerul mi-a explicat că la ei lumea rezistă o zi, o săptămână sau un an. Am rezistat șapte-opt luni”.
Oliviei i-a plăcut foarte tare experiența de la job, unde se simțea fix ca pe Wall Street. Era gălăgie mereu, haos, oamenii vorbeau la telefon din picioare, sunau la un clopoțel când luau un client și scriau pe o tablă, plus că zi de zi avea ședințe despre tot ceea ce se întâmplă în lume, pentru a vedea cum este influențată piața. A lucrat pe Germania și a fost singura fată din echipă. De fapt, din peste 70 de angajați bărbați, ea și colega ei de pe echipa din Spania au fost singurele femei.
Și-a dorit experiența unui loc de muncă și a unui grup de oameni de aici, dar marea satisfacție, pentru că „nemții chiar investeau”, a fost de ordin financiar. „După prima lună, când am văzut câți bani mi-au intrat, nici n-am știut ce să fac cu ei. Acum șase ani, 5.000 de lei mi s-a părut o sumă enormă. Aveam și luni când îmi intrau în cont 9.000 de lei. La primul salariu am fost într-un supermarket și mi-am pus tot ceea ce mi-am dorit în coș, fără să mă uit cât costa. Aveam eu visul ăsta. Apoi, în weekenduri, mai ieșeam cu mama și-i spuneam să-și ia ce vrea, eram foarte mândră”.
Olivia Addams
„N-am stresul că voi muri vreodată de foame”
„Când mergeam la nunți, voiam să fac și altceva, dar nu-mi dădusem voie să încerc, fără niciun plan de rezervă la mijloc. Îmi era frică să-mi dedic întreaga carieră muzicii. Dacă încercam și nu reușeam?”. În ianuarie 2019, un prieten a întrebat-o care ar fi pașii să reușească în domeniu, iar Olivia i-a vorbit despre cum ar fi bine să lanseze o piesă, să-și găsească o echipă și să intre în studio. „Și când crezi că se va întâmpla asta? Cel mai probabil, august, septembrie, i-am răspuns eu”.
Așa s-a și întâmplat. În ultima zi de august a acelui an a scos „Not a goodbye”.
O profesoară din cadrul masterului de comunicare de la Sheffield le-a vorbit copiilor despre TikTok, iar Olivia și-a instalat aplicația, fără prea mare încredere. Însă în lunile până să scoată prima piesă a postat un cover din baie și așa, din prieten în prieten, au văzut-o cei de la Creator Records, care aveau nevoie de un proiect internațional. Prima întâlnire au avut-o la ora 22.00, în Berceni, deoarece ea scăpa târziu de la job, și a fost un succes.
La final de 2023, aplicația TikTok <a href=”https://www.agerpres.ro/economic-intern/2023/10/24/aplicatia-tiktok-este-utilizata-de-7-4-milioane-de-romani-in-fiecare-luna–1191802″ target=”_blank” rel=”noreferrer noopener”>era utilizată</a> de peste 7,4 milioane de români. Olivia Addams a fost printre primii utilizatori din România, iar platforma socială a fost rampa ei de lansare, odată cu apariția piesei „I’m Lost.” Cântecul a ajuns pe locul I în Viral 50 Spotify România.
Au urmat două luni în care a îmbinat jobul, mersul la studio, masterul, dar și nunțile din weekend. S-a gândit din ce în ce mai serios să-și dea demisia, mai ales că avea bani puși deoparte fix pentru acest vis. „Am zis că dacă fac pasul să renunț la job, nu-mi voi da demisia pe uscat. Un an m-au ținut banii pe care i-am strâns, așa că nu am avut frustrarea că nu fac bani din muzică și n-am bani să mă întrețin”, subliniază ea.
Ziua în care s-a hotărât să plece din jobul de broker a fost cea în care i-a spus managerului că dacă nu o face șefă de echipă pe Germania, renunță. A refuzat-o, iar ea și-a semnat demisia în secunda doi. „Hai mă, renunți tu la banii ăia? Așa mi-a zis, plus că o să mă întorc, deoarece n-o să reușesc, că e greu în industrie. De ce-mi zici asta? Lasă-mă să încerc și dacă nu reușesc, mă întorc eu! Odată la două, trei luni mă suna și mă întreba dacă mi-a ieșit cu muzica. Am lansat câteva piese în care nu apăream în clipuri și atunci m-am gândit că poate n-am făcut bine, poate ar fi bine să mă întorc, ce mi-a trebuit mie muzică. Însă când a apărut „In my mind”, i-am arătat piesa fratelui meu, mi-a zis că-i place și că dacă am un vis să mă țin de el. Susținerea și vorbele lui blânde m-au ajutat foarte mult”.
A început să prindă încredere în dorințele ei muzicale, mai ales că a devenit din ce în ce mai convinsă că dacă nu-i iese, are o bază de cunoștințe care o poate ajuta în alt domeniu.
„Tata-mi zicea mereu că trebuie să am mai multe gloanțe pe țeavă, să am un plan de rezervă și să știu germană, să nu mor de foame. Mi s-a părut bună gândirea lui, iar acum știu că dacă nu-mi iese cu muzica, pot oricând să mă întorc să fac orice, pentru că am făcut atâta școală, am experiență și pregătire. N-am disperarea aia, deși și ea e bună și te poate ajuta să muți munții din loc. Dar sunt o fire emotivă și mă consum foarte mult, iar dacă aș fi disperată, n-aș putea. Aș face totul dintr-o frică, iar acum o fac din plăcere. N-am stresul că o să mor vreodată de foame, iar asta mă ajută să mă păstrez în echilibru”.
Olivia Addams
Bullyingul și plecarea în Germania
În generală, Olivia a făcut limba germană, dar așa cum subliniază, nu s-a lipit nimic de ea. În liceu, la Școala Centrală, a crezut că se va face o grupă specială de germană, dar nu s-a făcut, iar în schimb a studiat franceza, din care nu a înțeles nimic. În clasa a-X-a, atunci când un grup de oameni le-a propus elevilor să studieze un an în Germania, a fost singura din liceu care a ridicat mâna și a spus că vrea să meargă.
„Am crescut de mică cu turnee în toată lumea, datorită corului, așa că eram foarte relaxată pe ideea că nu-mi văd părinții o vreme. Am fost vreo 20 de copii din toată țara, iar eu am plecat o lună mai devreme, să fac un curs de germană intensivă”, precizează artista.
Motivul pentru care a ales să plece are legătură și cu faptul că nu se simțea bine la liceu, unde a fost și victima bullyingului. „Am devenit această persoană anxioasă, m-am așezat în prima bancă și am rămas acolo, n-am reușit să mă împrietenesc cu nimeni. În pauză nu ieșeam la fumat, plus că eram și cea mai mică, deoarece ai mei m-au dat mai devreme la școală. Fetele veneau machiate și cu geanta la școală, iar eu păream un copil, o fetiță nedezvoltată care nu-și găsea locul. Nu pot să zic că mi-a plăcut liceul. Copiii aveau un comportament bully, ba că port ochelari, ba că am tulburare dismorfică corporală.
Mi-am luat bully pe foarte multe chestii legate de aspectul fizic, lucruri care m-au făcut să mă închid în mine, să stau cocoșată, să mă ascund, să las capul în jos, să nu vorbesc și să stau așa într-un colț. Nu ieșeam după școală nicăieri, ci mă duceam acasă, unde stăteam eu cu mine și știam că nimic rău nu se va întâmpla la mine în cameră. Am fost de acord să plec un an singură, numai să scap de liceul ăla. Nu se părea că toată lumea e foarte fițoasă sau poate eram eu neadaptată. În exterior, mă înțelegeam bine cu toată lumea, mai ales cu adulții, dar în acel liceu nu mi-am găsit locul”.
<a href=”https://www.salvaticopiii.ro/sites/ro/files/2023-11/studiu-peste-un-sfert-dintre-copii-au-fost-agresori-jumatate-spun-ca-au-fost-victime-ale-bullying-ului.pdf” target=”_blank” rel=”noreferrer noopener”>Datele centralizate de Salvați Copiii</a>, în urma unei anchete realizate în rândul copiilor, arată că 82% dintre elevi au asistat în calitate de martori la situații de bullying în școala în care învață, 73% în clasa în care învață, iar în grupul de prieteni 45%. Aproape jumătate dintre respondenți (49%) afirmă că au fost victime ale bullyingului, în timp ce peste un sfert dintre elevi (27%) admit că s-au aflat în poziția de autor al actelor de bullying.
Schimbarea din orășelul german
Olivia a ajuns să studieze clasa a XI-a într-un orășel din Germania, aflat la 60 de kilometri de granița cu Danemarca. Nu știa și nu înțelegea limba, iar familia la care a locuit, nu vorbea aproape deloc engleză. „Nu știam germana, dar voiam note. Am vorbit cu fiecare prof în parte să-mi pună o notă per total, cu speranța și promisiunea că voi face tot ceea ce pot să iau note de trece. Timp de șase luni, îmi notam zilnic 50 de cuvinte noi și citeam benzi desenate, iar când era un cuvânt pe care nu-l știam, îl scriam și îl discutam cu colegii”, își aduce ea aminte.
În prima săptămână de școală, în urma experiențelor din București, a fost extrem de anxioasă, dar s-a dus machiată. „De data asta sunt altcineva”, și-a spus. „Doar că acolo nimeni nu se machia și toți erau cu ghiozdanul. Și am zis, bine, acum vin eu cu geantă și machiată și voi nu sunteți așa, așa că m-am adaptat la loc. Le-am propus colegilor să chiulim de la sport. De ce să chiulim? Ne place să mergem, azi avem zumba, nu-ți place zumba? Hai să chiulim de la religie, continuam eu. De ce să chiulim, azi discutăm despre budism, nu-ți place?
N-am avut cu cine să chiulesc un an, pentru că la ei nu există obiceiul ăsta. Orele noastre de germană aveau loc în grădina școlii, printre statui, în timp ce discutam poezii. Unde am stat eu, în acel orășel, elevii nu mergeau la cafea după ore, ci la plimbare, sau la cineva acasă să se joace, lucruri sănătoase pentru dezvoltare”, descrie artista, nu fără să precizeze cum în timp și-a schimbat atitudinea și a reușit să devină mai sociabilă și mult mai deschisă.
Aici a reușit să-și facă prietenii care au ținut și până în zi de azi, ba chiar una dintre colegele de casă, și-a modificat sufrageria să-i pună un pat, atunci când Olivia a hotărât să se mute de la familia la care stătea. „Am avut prieteni în școală care stăteau cu mine și mă ajutau, prieteni pe care nu pot spune că i-am avut în România. M-am întrebat cum ar fi fost dacă aș fi ajuns într-un oraș mare, Berlin sau Hamburg, dar ulterior mi-am dat seama că a fost fix ce avea nevoie sufletul meu. A fost o experiență de comunitate pe care n-am avut-o, de familie, de prieteni, pe care în țară n-am apucat să mi-i formez. Am plecat un om foarte timid și anxios și m-am întors deschisă și încrezătoare”, adaugă ea.
Olivia Addams
„Mă afectează cuvintele în continuare”
Odată revenită în România, Olivia spune că s-a simțit mai bine în clasa a XII-a, s-a mutat în ultima bancă cu o colegă care i-a devenit prietenă și a avut o atitudine schimbată. Cu toate astea, după câteva luni, după ce s-a dus curiozitatea colegilor despre experiența ei în Germania, a simțit cum îi scade energia și se bagă la loc într-un tipar.
„Când am revenit, nu-mi mai păsa ce crede lumea și ce părere are despre mine, am știu că eu sunt eu și pot face ce vreau. Treptat, am simțit cum din nou începe să-mi pese. Și în prezent, chiar dacă am înțeles situațiile prin care am trecut, când merg pe stradă și văd copii de liceu mă apucă groaza. Mi se pare că liceul este cea mai grea perioadă din viața unui om, una care te definește, iar o experiență neplăcută te poate urmări toată viața, dacă nu o conștientizezi și nu lucrezi cu tine”, spune vedeta.
Cântăreața a povestit cum una dintre amicele sale, o fată care i-a făcut primul fanpage, este la liceu și are parte de bullying. A vorbit cu ea să meargă la terapie. „Nu e ok să te bage în depresie liceul, dar intervine situația în care nu poți merge la psiholog dacă nu ai 18 ani și acordul părinților, iar până atunci poate fi prea târziu. Sunt patru ani din viața ta în care dacă nu te adaptezi și nu faci parte din grupul ok, poate să fie și mai rău. Experiența din Germania m-a salvat și m-a făcut să mă regăsesc și să-mi aduc aminte de încrederea pe care o avem în mine când eram mică și când nu-mi păsa ce aud despre mine”, subliniază Olivia.
Apropo de perioadă pe care a trăit-o, cântăreața mărturisește că nu a vorbit cu părinții despre lucrurile prin care a trecut. „Nu știam ce să spun. Ce să zic, mami, nu mă simt bine la liceu? Ce aș fi putut să zic? M-a enervat cutare că a râs de mine? Apoi s-ar fi dus părintele la director și tot eu mi-aș fi luat-o pentru că am fost sifonară. De-a lungul timpului am înțeles foarte bine procesul din spatele acestei idei și de ce nu vrei să zici că ești agresat sau abuzat într-un fel.
În primă fază ți-e rușine de tine că nu ai putut să acționezi diferit, te simți vinovat, iar apoi ți-e frică să nu afle cineva, că ai impresia că tot împotriva ta se vor întoarce oamenii și te vor judeca. Ambele variante sunt false. Am trecut și printr-o situație de abuz verbal și exact astea au fost reacțiile. Mi-a fost frică. Mă întrebam, de ce nu reacționează lumea? Am rămas cu trigger-ul ăsta, să nu se ia cineva de mine, mai ales când văd un grup de liceeni pe stradă. Mă afectează cuvintele în continuare, așa că prefer să evit”.
Discuțiile pentru urmăritorii din online
Olivia a lucrat mult cu ea și a înțeles experiențele din adolescență, motiv pentru care i-a venit și mai ușor să vorbească despre ele și să le povestească și oamenilor din online. Trigger-ul a fost un video în care a văzut un copil agresat verbal, așa că a hotărât să aducă în discuție această tema. „Foarte multă a reacționat la reacția mea și au vrut să știe mai multe despre ceea ce am trăit, deoarece au zis că-i ajută. Ulterior mi-am dat seama că nu sunt singura care a trecut prin asta. Am crezut că așa au stat lucrurile pe vremea mea și acum nu mai e la fel de rău, dar e mai rău. Internetul a ajuns la un nivel care mă înspăimântă”, povestește tânăra.
Nu citește nici comentariile pe care le primește, dar mama ei o face și se simte foarte afectată de ele. Olivia le-a spus și fanilor că nu e nimic real în astfel de opinii negative, deoarece sunt niște oameni în spatele unui computer care așa-și revarsă frustrările, iar spusele lor au legătură doar cu ei. „O persoană mulțumită de sine nu simte nevoia să dea cu ură în online. Toți suntem frustrați, avem probleme și propriile comentarii răuțe pe care le facem în capul nostru, dar ține-le pentru tine. Dacă alegi să arunci cu toată energia negativă în cineva, înseamnă că ai atât de multă energie în tine, încât trebuie s-o scoți pe alți oameni. Nu am de ce să vreau să preiau astfel de energii. A fost un proces foarte lung să ajung aici”, subliniază ea.
Când și-a făcut cont pe TikTok, Olivia mărturisește că nu exista hate și posta tot ceea ce voia, nemachiată, în halat, iar oamenii îi apreciau atenticitatea, în timp ce nu avea parte de comentarii urâte. Cu toate astea, îi este frică de genul ăsta de opinii negative și acum, chiar dacă știe de unde vin și că nu au legătură cu ea.
„M-am dus într-un retreat câteva zile anul ăsta și m-am gândit dacă să postez sau nu, ce va spune lumea dacă dispar. Apoi mi-a zis, Adriana, nu ești buricul pământului, anunți frumos că dispari, iar dacă alegi să postezi ceva de acolo e alegerea ta. Dacă lumea se simte ajutată și motivată bine, dacă nu, iar e ok. Muzicianul Zhu are un vers care-mi place foarte mult în piesa „Good Life” – „Life is all about you and not at all about you” (n.r. – Viața este toată despre tine și nu are deloc legătură cu tine). Așa este”.
LINK-URI OLIVIA când vb despre bullyin pe TIKTOK
@oliviaaddams Nu este nici prima nici ultima din pacate ❌ STOP BULLYING ❌ am scris mai mult in legatura cu asta pe instagram, m as bucura sa cititi si sa dati share
♬ original sound – Olivia Addams ⚡️
@oliviaaddams ♬ original sound – Olivia Addams ⚡️
@oliviaaddams ❌ STOP BULLYING ❌
♬ original sound – Olivia Addams ⚡️
„Mă bucur că nu am avut succes de mică”
Olivia se consideră o fire copilăroasă, așa cum zice că a fost mereu, iar cu mintea de acum se bucură că nu a cunoscut succesul de când era mică.
„Abia acum, la 27 de ani, pot să încep să descopăr cine sunt, dar nu cine mi s-a zis că sunt sau cine am crezut eu că mi-ar plăcea să fiu. Am înțeles cât de mult poți să-ți schimbi perspectiva dacă iei o pauză și te concentrezi pe interior. În 2020, când am bumuit pe TikTok, eram un personaj, o persoană mereu fericită, și chiar eram, aveam tot felul de idei de clipuri și eram numită „copilul pozitiv al Internetului.” Între timp, starea aia s-a transformat într-un soi de recunoștință pe care inițial am confundat-o cu „a, nu-mi mai place să fac asta.” Însă doar m-am maturizat și am evoluat și nu mai pot fi omul din 2020. Când m-am oprit să mă judec, și că sunt mulțumită, chiar dacă nu țopăi, când am acceptat asta, mi-a fost mai ușor”, explică ea.
În 2021, Olivia nu era cea mai fericită persoană din lume și nu mai afișa aceeași energie, iar fanii îi scriau că o „vor pe Olivia veche înapoi.” „Care e Olivia veche? Am avut atunci o mare luptă interioară. Mă întrebat dacă m-am schimbat și le scriam oamenilor să-mi explice exact ce vor să spună. Așa am realizat că mă bucur că n-am avut succes de mică, deoarece poți să te pierzi atât de tare în această validare din exterior, încât poți să te pierzi de tot. Dacă aveam succes de mică, la vârsta aia, când habar n-aveam cine sunt, putea fi cine-și doresc alții. Am procesat o perioadă, iar apoi le-am explicat oamenilor că „Olivia veche” încă există, dar există și o personalitate care nu e veselă mereu, iar asta e ok. Toți avem momente când suntem triști.”
În prezent are 1,3 milioane de urmăritori pe TikTok și este conștientă că fanii ei au crescut odată cu ea, la fel cum s-au schimbat și problemele lor. „Da, simt o responsabilitate pentru fanii mei. Nu m-am portretizat niciodată ca un exemplu, dar vreau să fiu prietenul ăla care e acolo dacă ai nevoie de ceva, care îți dă câte un sfat și te ascultă dacă vrei, că nu te învață de rău. Am încercat mereu să ofer oamenilor o perspectivă sănătoasă și matură, iar dacă reușesc să schimb asta măcar la câțiva, și să-i ajut și să le explic că nu e despre ei, consider că am făcut ceva bine. Mulți mi-au scris că odată ce au înțeles asta și că oamenii care sunt bully reacționează de fapt la propriile lor probleme, au început să nu se mai simtă atât de rău sau să-și strice întreaga zi din cauza asta”, subliniază cântăreața.
„Mi se pare important să ai ceva de zis”
Olivia crede că a prins la public atunci când a avut curajul să fie vulnerabilă și autentică, motiv pentru care și în prezent, când merge pe stradă și cineva vine la ea să facă o poză, nu refuză pe nimeni. „Așa am pornit la drum și nu știu de ce m-aș portretiza mereu la patru ace. Până la urmă, vibe-ul tău atrage tribul tău! Dacă nu joci un personaj, o să-ți găsești oamenii tăi. Nu e nevoie să te zbați să ajungi în clipa „mean girls” (n.r. fete rele), pentru că ele nu vor rămâne prietenele tale. Uite, în anul doi de facultate, am reușit să fiu prietenă cu fetele populare, dar anul următor mi-am dat seama că nu aveam o relație reală, deoarece nu m-au căutat măcar o dată în vacanță, ci mă voiau pentru cursuri. Așa că am revenit la statusul de tocilară și mi-am găsit oamenii mei. Fii sincer cu tine și e suficient!”
În plan muzical, Olivia a scos prima piesă în română în 2022, dar apoi au urmat și altele, cum ar fi „Răsărit perfect”, „Buchet de trandafiri” (feat. rareș) sau „Până îmbătrânim” (cu florianrus). S-a lansat inițial internațional și-i vine ușor să scrie și să se exprime în engleză, motiv pentru care și lucrează la un EP foarte personal.
Va mai scrie și în română, dar pentru un EP crede că „trebuie să mai crească, pentru a livra ceva foarte sincer.” „La un moment dat, aveam așa o conversație cu Dumnezeu, și-i spuneam să-mi dea experiență, deoarece vreau să fiu un artist care are ceva de zis. Așa, poți fi artist, dar ai ceva de zis? Nu-mi mai trebuie să rog asta niciodată, acum am suficiente trăiri pentru două albume”, adaugă ea.
A învățat să se bazeze foarte mult pe instinct și pe ce-i spune sufletul, așa că încearcă să facă muzică din plăcere, fără presiunea de a fi mereu pe locul I. Recunoaște însă că n-a fost ferită nici de genul ăsta de gânduri, mai ales la început, când vedea ce repede are succes. Așa și-a adus aminte de o vorbă pe care Florian Rus i-a spus-o: „Măi, Olivia, vezi să nu te pierzi în marea numerelor.”
A ajuns la vorbele lui și crede că e groaznic să-ți iei validare doar din exterior: „Te simți pierdut și riști să dai în disperare. Hai să fac tumbe în online și lumea va zice că-s iar amuzantă și o să mă placă iar! E o iluzie genul ăsta de gândire. Respiră, liniștește-te și o să fie bine. Nu e despre tine. Bucură-te de tine și dacă transmiți energia care trebuie, oamenii potriviți te vor găsi 100%.”
Foto: instagram
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/05/hepta7835156-scaled.jpg)
