Decizie a Curții de Justiție a UE în cazul gropii de gunoi din Pasul Mestecăniș: „Un proces în materie de mediu nu trebuie să fie exagerat de costisitor”. Avocată: Ea poate fi aplicată și în cazul One – Salvați Bucureștiul

Decizie a Curții de Justiție a UE în cazul gropii de gunoi din Pasul Mestecăniș: „Un proces în materie de mediu nu trebuie să fie exagerat de costisitor”. Avocată: Ea poate fi aplicată și în cazul One – Salvați Bucureștiul

În Pasul Mestecăniș, în zona montană a județului Suceava, se află amenajat un depozit de deșeuri care n-a fost folosit niciodată. A costat 7 milioane de euro, bani europeni. Dincolo de bani, există un preț mult mai greu, pe care îl suportă oamenii din comuna Pojorâta. Mai mulți localnici au contestat în justiție amenajarea depozitului. După primele victorii în instanță, au urmat înfrângerile, iar Consiliul Județean Suceava, apărat de casa de avocatură Stoica și Asociații, le impută cetățenilor cheltuieli de judecată de zeci de mii de euro. 

Libertatea a scris pe larg, în 2018, despre istoria gropii de gunoi din vârf de munte și despre conflictul dintre comunitate și instituțiile statului, conflict care a ajuns până la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). 

Pe 11 ianuarie, CJUE s-a pronunțat în legătură cu mai multe sesizări în litigiul dintre CJ Suceava și localnicii din Pojorâta. 

Unul dintre răspunsurile Curții aruncă o nouă lumină, printre altele, și asupra cazului dezvăluit luna trecută de Hotnews, al Asociației Salvați Bucureștiul, căreia un dezvoltator imobiliar, One Mircea Eliade Properties, i-a cerut dizolvarea în instanță, susține avocata clujeană Diana Maria Ionescu.  

„Este o decizie care schimbă raportul de forțe, cheltuielile de judecată nu mai pot fi folosite ca instrumente de teroare împotriva cetățenilor și asociațiilor care se adresează justiției în probleme legate de mediu”, a explicat pentru Libertatea avocata clujeană Diana Maria Ionescu, care a avut un rol important în pledarea cazului Pojorâta la CJUE. 

Astfel, Curtea a decis că, în procese cu privire la protecția mediului, „costul procedurilor nu trebuie nici să depășească capacitatea financiară a persoanei interesate și nici să fie, în orice caz, în mod obiectiv nerezonabil”.  

Studiu de fezabilitate pentru gard

Până la această decizie, drumul a fost lung și presărat cu acte administrative. În primăvara lui 2011, Consiliul Județean Suceava a semnat un contract finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu – Axa Prioritară 2, contract prin care se angaja să amenajeze două depozite ecologice, la Moara și la Pojorâta. Scopul contractului, în valoare totală de aproximativ 64 de milioane de euro, era realizarea unui Sistem de Management Integrat al Deșeurilor din județul Suceava. 

Depozitul din extravilanul comunei Pojorâta, amplasat în dreptul satului Valea Putnei, a costat în jur de 7 milioane de euro. 

Depozitul a costat în jur de 7 milioane de euro

În ianuarie 2013, CJ Suceava a atribuit contractul asocierii dintre firma austriacă Bilfinger Baugesellschaft mbH (devenită, între timp, Implenia Baugesellschaft mbH) și SC Concret Construct AG SRL, din Gura Humorului.  

Pe lângă contractul de construcție, CJ Suceava a mai plătit peste 10 contracte pentru studii de fezabilitate, proiect tehnic, manual de operare, master plan de gestionare a deșeurilor, rapoarte de amplasament.

În septembrie 2018, procesul-verbal de recepție a lucrărilor la depozitul din Pasul Mestecăniș a fost semnat de reprezentanții CJ Suceava. Pașii următori: obținerea autorizației integrate de mediu și lansarea unei licitații pentru desemnarea unui operator. 

Pentru realizarea lucrării, peste 4,4 hectare de teren, la altitudine de 1.100 de metri, au fost defrișate și nivelate. CJ Suceava a cheltuit 1.260,5 lei pentru un studiu de fezabilitate privind gardul cu care să fie împrejmuit depozitul. 

Gardul care împrejmuiește depozitul

De 7 milioane de euro, apă de ploaie

Terenul, acum gol, este înconjurat de două rânduri de gard din plasă, cu stâlpi de beton, înalt de doi metri. Pădurea maschează destul de bine depozitul, la care se ajunge pe o serpentină desprinsă din DN 17. Câțiva câini păzesc poarta de sârmă, cu lacăt pe ea. Într-o baracă, există un paznic, care iese, din când în când, să scruteze împrejurimile.

Câțiva câini păzesc poarta de sârmă, cu lacăt pe ea

În bazinele săpate pentru colectarea levigatului și în groapa unde ar fi trebuit depus gunoiul s-au format bălți. În loc să colecteze deșeuri, obiectivul colectează apă de ploaie. 

Localnicii din Valea Putnei care au casele chiar la baza versantului se uită îngroziți în sus, când vorbesc despre groapa de gunoi. „Gunoaiele și mizeria ar fi alunecat din vârf, până la noi în grădină”, explică o femeie. Locuința ei e la mai puțin de 400 de metri de depozit. Dacă se aflau deșeuri acolo, ploaia, vântul, zăpada ar fi răspândit o parte din ele peste sat și pădure, spune localnica. 

Localnicii din Valea Putnei au casele chiar la baza versantului

DNA a clasat dosarul

De când CJ Suceava a demarat proiectul, sătenii din Pojorâta au opus rezistență. Au apelat la o societate de avocatură din Cluj, Plopeanu & Ionescu, societate care a dat în judecată CJ Suceava, pe președintele CJ Suceava, Consiliul Local al comunei Pojorâta și Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău. 

Motivul acțiunii în instanță e anularea hotărârii de Consiliu Local prin care terenul pe care e depozitul a fost trecut din domeniul comunei în domeniul CJ. Motivul contestării: nu a fost organizată o dezbatere publică înainte de emiterea hotărârii.

CJ Suceava a pierdut, dar s-a repliat. A organizat o dezbatere publică și a fost emisă o nouă hotărâre. Apoi a câștigat, în primă instanță, în fața localnicilor și a societății de avocați din Cluj. 

În prezent, unul dintre dosarele legate de cauză a ajuns la Curtea de Apel Târgu Mureș (3655/117/2018), dar judecata a fost suspendată, din 16.02.2022, în așteptarea răspunsurilor de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. 

Casa de avocatură din Cluj a reclamat și la DNA situația depozitului de deșeuri de la Pojorâta. Potrivit răspunsului pentru Libertatea, Direcția Națională Anticorupție a dispus clasarea cauzei.

„La data de 24 noiembrie 2022, în dosarul 71/P/2019, ce ar fi avut ca obiect săvârșirea unor presupuse infracțiuni aflate în competența DNA, săvârșite în contextul realizării proiectului intitulat «Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor din Județul Suceava», procurorii anticorupție au dispus soluția clasării și declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc”, precizează răspunsul DNA.

„Fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție”

Am întrebat, așadar, cele patru parchete în ce stadiu se află cauza trimisă către ele. Singurul care a răspuns, până la publicarea acestui articol, este Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași:

„Având în vedere solicitarea dumneavoastră înregistrată cu numărul de mai sus, vă comunicăm că prin ordonanţa din data de 08.05.2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a dispus clasarea cauzei, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod Proc. Pen.”, menționează mesajul semnat de procurorul Ștefan Fânariu. 

Articolul 16 alineatul 1, litera b, din Codul de Procedură Penală, susține că „acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată, dacă fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”.

„Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție”, asta e definiția din Codul Penal.

„Stațiune turistică de interes local”

În 2017, în timp ce depozitul încă nu fusese recepționat, Guvernul României a emis o hotărâre. H.G. nr. 58/2017, prin care comuna Pojorâta este declarată, alături de alte localități, drept stațiune turistică de interes local. 

În nota de fundamentare a H.G., semnată de ministrul de atunci al turismului, Mircea Titus Dobre, se argumentează că Pojorâta este „amplasată pe axa de circulație transcarpatică Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Transilvania” și are „patru pârtii de schi omologate de Autoritatea Națională  pentru Turism și două trasee montane marcate”.  

În mijlocul acestui peisaj dominat de culmi împădurite și puțin înalte, separate de văi largi cu pajiști întinse și intens umanizate, se înalță doi munți aproape simetrici ca formă, înălțime și covor vegetal, pe care locuitorii i-au denumit Adam și Eva (1.024 m și, respectiv, 1.009 m).

Nota de fundamentare a HG:

După ce primește acest statut, o comună are, teoretic, mai multe șanse de a atrage investitori și finanțări în domeniul turismului. 

La aproximativ 700 de metri de depozitul de gunoi se află Popasul Mestecăniș, o zonă de agrement, pe marginea DN 17. 

Alți vecini ai depozitului, conform unui studiu al Institutului Național de Sănătate Publică – Centrul Regional Iași, sunt: pajiști, locuințe private izolate, un restaurant, o casă de vacanță. Documentul citat, elaborat în 2019 la cererea CJ Suceava, concluzionează că impactul gropii de gunoi asupra mediului înconjurător – zgomot, miros, praf, scurgeri, gaze –  va fi anulat de „interpunerea vegetației forestiere”. 

La aproximativ 700 de metri de depozitul de gunoi se află Popasul Mestecăniș

Suspans cu autorizația de mediu

În februarie 2022, la peste trei ani după ce a recepționat lucrarea, CJ Suceava a organizat o dezbatere publică privind „documentele de susținere a solicitării de emitere a Autorizației integrate de mediu (autorizație de funcționare) pentru obiectivul Depozit ecologic de deșeuri Pojorâta”. 

În iunie 2023, potrivit unui răspuns al ministrului mediului de la acea dată , Tanczos Barna, la o interpelare parlamentară, procedura de emitere a autorizației integrate de mediu pentru depozitul din Pojorâta era „în derulare”. 

Există, în schimb, un acord de mediu, emis în octombrie 2009 și revizuit în decembrie 2010, pentru întregul proiect Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor din Județul Suceava. Acordul a fost dat de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău. 

„Punerea în funcțiune a depozitului depinde de soluționarea litigiului care vizează această investiție, de desemnarea unui operator în urma derulării unei proceduri de achiziție publică, precum și de obținerea Autorizației Integrate de Mediu. Menționăm că procedura de emitere a Autorizației Integrate de Mediu pentru Depozitului ecologic Pojorâta a fost demarată”, afirmă Consiliul Județean Suceava, într-un răspuns pentru ziar. 

Potrivit Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, de autorizarea depozitului din Pasul Mestecăniș se ocupă Agenția pentru Protecția Mediului Suceava. Aceasta a transmis luni un răspuns la întrebările Libertății.

Ministerul Mediului nu cere banii înapoi

Am solicitat un punct de vedere de la Ministerul Mediului legat de faptul că depozitul din vârful muntelui nu este funcțional. Au fost întreprinse demersuri pentru recuperarea banilor europeni investiți în obiectiv? Ministerul Mediului a răspuns că a redirecționat întrebarea către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. 

Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, prin care a fost finanțat depozitul de la Pojorâta, „a fost elaborat de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) în calitate de Autoritate de Management pentru acest program, sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice, în calitatea sa de coordonator al procesului de pregătire a României pentru accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune (FSC) pentru perioada 2007-2013”, se precizează în Ghidul solicitantului, de pe site-ul fonduri-ue.ro.

Prin urmare, ca „Autoritate de Management”, Ministerul Mediului este responsabil de modul cum au fost implementate proiectele aprobate și de cum au fost utilizați banii europeni alocați pentru aceste proiecte.

Peste 100.000 de euro pentru Stoica și Asociații

Teama cu care oamenii din Pojorâta vorbesc despre depozitul de deșeuri nu e doar teamă că gunoaiele le vor invada grădinile și pajiștile. E și teama de autorități. „Oamenii care au îndrăznit să se opună ridicării unei gropi de gunoi în comuna lor sunt supuși unor presiuni enorme”, spune avocata Diana Maria Ionescu, de la Plopeanu & Ionescu. 

Opt dintre localnici au atacat CJ Suceava în instanță și acum CJ Suceava s-a întors împotriva lor și le impută cheltuielile de judecată, adică onorariile care au fost achitate, din bugetul județului, către Stoica și Asociații. 

Pentru procesele în care a apărat CJ Suceava în cauza depozitului ecologic de deșeuri, Stoica și Asociații a primit, fără licitație, cu încredințare directă, 487.000 de lei (în jur de 100.000 de euro). Și procesele continuă. Sumele au fost alocate prin hotărâri de consiliu județean, din 2017 până în prezent. Hotărârile se află pe site-ul oficial al CJ Suceava. 

„Nu un privat, ci Consiliul Județean merge contra oamenilor!”

„În cazul Pojorâta, nu vorbim însă de o companie privată împotriva unor cetățeni sau organizații, cum e în cazul One Properties versus Asociația Salvați Bucureștiul. Vorbim despre o instituție publică, Consiliul Județean Suceava, care plătește avocați din bani publici pentru a avea câștig de cauză în fața cetățenilor. Nu un privat, ci CJ, cu toate pârghiile lui, merge contra oamenilor. Este o luptă total dezechilibrată, în care cetățeanul, cel care finanțează instituțiile publice, n-are prea multe șanse. Pentru că, dacă reclamă aceste instituții publice, riscă să fie pus să plătească sume enorme drept cheltuieli de judecată. Aceste cheltuieli reprezentau, până la recenta decizie a CJUE, un mijloc de a descuraja oamenii să-și caute dreptatea la tribunal”, explică avocata Diana Maria Ionescu. 

„Interesul general legat de protecția mediului”

Răspunsul CJUE este aplicabil și în cazul Pojorâta, și în cazul Asociației Salvați Bucureștiul, care a contestat în instanță acordul de mediu și PUZ-ul unor proiecte imobiliare ale One Mircea Eliade Properties, și în alte cazuri în care sunt contestate planuri urbanistice zonale și autorizații de construcție, în numele protecției mediului, susține avocata Diana Maria Ionescu. 

În decizia Curții se precizează următoarele: 

În consecință, trebuie să se considere că cerința ca anumite proceduri jurisdicționale să nu fie exagerat de costisitoare, prevăzută de Convenția de la Aarhus, se aplică unei proceduri precum cea în discuție în litigiul principal (n. red. – CJ Suceava vs localnicii din Pojorâta), în măsura în care aceasta urmărește să conteste, întemeindu-se pe dreptul național al mediului, un plan urbanistic zonal și o autorizație de construire.

Decizia CJUE:

De asemenea, CJUE susține că „trebuie să se țină seama atât de interesul persoanei care dorește să își apere drepturile, cât și de interesul general legat de protecția mediului. Prin urmare, această apreciere nu poate să fie realizată doar în raport cu situația economică a persoanei interesate, ci trebuie de asemenea să se sprijine pe o analiză obiectivă a cuantumului cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât particularii și asociațiile sunt în mod firesc chemați să joace un rol activ în protecția mediului. Astfel, costul procedurilor nu trebuie nici să depășească capacitatea financiară a persoanei interesate și nici să fie, în orice caz, în mod obiectiv nerezonabil”.

Cine poate reclama în materie de mediu

Avocații CJ Suceava au contestat, în instanță, dreptul societății Plopeanu & Ionescu de a reclama construirea depozitului din Pojorâta. Și pe acest aspect a fost sesizată CJUE, care a dat dreptate reprezentanților CJ. 

Doar o organizație neguvernamentală de protecție a mediului poate avea calitate procesuală într-un astfel de caz. „Prevederile art. 9 alin. (3) din Convenția de la Aarhus nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia unei entități juridice, alta decât o organizație neguvernamentală de protecție a mediului, nu i se recunoaște calitatea procesuală activă (pentru a ataca un act administrativ care nu îi este adresat), decât atunci când invocă încălcarea unui interes legitim privat sau a unui interes legat de o situație juridică în legătură directă cu obiectul său de activitate”, se arată într-un comunicat al Stoica și Asociații. 

„Concluziile avocatului general al Curții sunt mai generoase”, replică avocata Ionescu, „în sensul că spun la un moment dat că persoanele care în mod autentic doresc să protejeze mediul trebuie să aibă acces la justiție – probabil asta va fi și orientarea Curții peste o vreme, dar nu acum. Așa se dezvoltă de obicei jurisprudența, prima dată spune avocatul general, apoi peste vreo câțiva ani, și Curtea mare”. 

Deocamdată, Curtea de la Luxembourg e clară în ceea ce privește costurile accesului la justiție. Chiar dacă acțiunea în instanță în materie de mediu este respinsă ca inadmisibilă, cetățeanul sau ONG-ul nu trebuie să plătească decât sume rezonabile cu titlu de cheltuieli de judecată. 

Compania a cerut un punct de vedere și companiei One United Properties, pe care îl va publica de îndată ce îl va primi.

Textul integral al deciziei CJUE, aici. Mai jos, concluziile la sesizările formulate în cadrul litigiului CJ Suceava versus oamenii din Pojorâta: 

„Curtea (Camera a patra) declară:

Articolul 9 alineatul (3) din Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia unei entități juridice, alta decât o organizație neguvernamentală de protecție a mediului, nu i se recunoaște calitatea procesuală activă pentru a ataca un act administrativ care nu îi este adresat decât atunci când invocă încălcarea unui interes legitim privat sau a unui interes legat de o situație juridică în legătură directă cu obiectul său de activitate.
Articolul 9 alineatele (4) și (5) din Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370 a Consiliului, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,trebuie interpretat în sensul că,pentru a garanta respectarea cerinței ca procedurile jurisdicționale să nu fie exagerat de costisitoare, instanța chemată să se pronunțe cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a unei părți care a căzut în pretenții într-un litigiu în materie de mediu trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor cauzei, inclusiv de interesul acestei părți și de interesul general legat de protecția mediului”.
  

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *