Desemnarea viitorului premier spaniol, o decizie aproape imposibilă, după alegerile cu final incert din iulie

Dreapta condusă de conservatorul Alberto Núñez Feijóo are aproape zero șanse de a forma guvernul, în vreme ce stânga lui Pedro Sanchez stă ceva mai bine, dar tot trebuie să depășească un obstacol aparent insurmontabil, scrie Politico. Pe cine va desemna regele în funcția de premier?

Regele Spaniei Felipe al VI-lea se întâlnește luni cu liderii grupurilor politice din noul parlament spaniol, înainte de a decide pe cine va desemna drept viitor prim-ministru.

Această misiune poate părea simplă, dar după alegerile naționale neconcludente de luna trecută, niciunul dintre liderii partidelor nu a obținut majoritatea simplă de voturi necesară pentru a forma un guvern, ceea ce înseamnă că regele va trebui să facă o alegere între cei doi candidați principali.

Liderul conservator Alberto Núñez Feijóo susține că, din moment ce Partidul său Popular a obținut cele mai multe voturi, ar trebui să primească mandatul regelui pentru a forma un guvern.

Însă PP nu a reușit să obțină numărul de mandate necesar pentru a guverna. De fapt conservatorii nu pot forma majoritatea nici cu sprijinul partidului de extremă dreapta Vox.

Socialiștii au spus prin urmare că încredințarea mandatului în mâna liderului PP ar fi o pierdere de timp, scrie El Pais.

Premierul socialist Pedro Sánchez pare să fie mai bine poziționat pentru a rămâne la guvernare, dar nu este de fapt clar dacă are voturile necesare pentru a face acest lucru.

Aliații săi de stânga controlează doar 171 din cele 350 de locuri din parlament, ceea ce înseamnă că, pentru a forma un guvern, el va trebui să convingă mai mulți parlamentari aparținând partidului separatist catalan Junts să voteze pentru el.

Asta ridică o mare problemă.

Junts, care este controlat de fostul președinte catalan în exil Carles Puigdemont, își condiționează sprijinul de acordarea unei amnistii pentru toți cei implicați în referendumul eșuat din 2017 privind independența Cataloniei, precum și de acordul Madridului pentru organizarea unui nou vot privind autodeterminarea.

Socialiștii au spus că ambele cereri sunt excluse, deoarece încalcă Constituția Spaniei, dar separatiștii refuză să cedeze.

O misiune dificilă pentru Felipe

Agustín Ruíz Robledo, profesor de drept constituțional la Universitatea din Granada, a declarat că această situație îl pune pe Felipe al VI-lea într-o poziție dificilă.

„Misiunea regelui este de a identifica candidatul care are cele mai mari șanse de a obține voturile necesare pentru a reuși în încercarea sa de a forma un guvern”, a spus Robledo pentru Politico.

„Dacă Sánchez poate dovedi că și-a asigurat sprijinul necesar, ar fi alegerea evidentă, dar ce se întâmplă dacă nu poate demonstra că a obținut acele voturi?”, a întrebat expertul.

„În acest caz, ar fi logic ca regele să îi ceară lui Feijóo să formeze un guvern – chiar dacă această ofertă este sortită eșecului – deoarece în acest moment este cel care are cel mai mare număr de sprijin confirmat”, a adăugat el.

Robledo a declarat că a-i cere mai întâi lui Feijóo să formeze un guvern ar putea, în cele din urmă, să-l favorizeze pe Sánchez. Asta pentru că i-ar oferi lui Sánchez mai mult timp pentru a negocia cu separatiștii catalani înainte de a-și depune propria candidatură la funcția de prim-ministru după ce Feijóo va fi respins de parlament.

Ana Romero, o jurnalistă spaniolă care a petrecut zeci de ani scriind despre curtea regală, a declarat că regele va fi expus unor critici dure indiferent de ceea ce va decide.

„Dacă va merge cu Feijóo, stânga îl va acuza că este un simpatizant conservator și că a irosit oferta parlamentului pe o candidatură care nu avea să se întâmple niciodată”, a spus ea pentru Politico.

„Dacă îl nominalizează direct pe Sánchez, dreapta îl va acuza că nu are coloană vertebrală și că cedează în fața stângii și a separatiștilor care vor să distrugă țara”, a mai spus ea.

Regele și politica

Romero a observat că regele, care a urcat pe tron în 2014 după ce tatăl său, Juan Carlos I, a abdicat brusc în mijlocul unor scandaluri personale și acuzații de nereguli financiare, a avut ghinionul unei domnii umbrite de instabilitate politică.

„În ultimul deceniu, Spania a trecut de la a fi un sistem bipartid la o monarhie parlamentară mai matură – dar și mult mai fragilă”, a declarat Romero.

„Acest lucru devine evident atunci când observi că Juan Carlos I a organizat doar 10 dintre aceste consultări pentru a forma un guvern în cei 38 de ani pe tron, iar Felipe al VI-lea a trebuit să organizeze nouă din 2014 încoace”, a spus el.

Spre deosebire de tatăl său, Felipe al VI-lea a fost, de asemenea, expus la presiuni externe din partea grupurilor conservatoare și de extremă dreapta care au încercat să lege monarhia spaniolă de idealurile lor ultranaționaliste.

Atât Santiago Abascal, liderul partidului de extremă dreapta Vox, cât și Isabel Díaz Ayuso, președinta populistă a Partidului Popular din regiunea Madrid, se referă adesea la rege în discursurile lor și juxtapun integritatea monarhiei cu presupusa decadență a guvernului de coaliție de stânga al lui Sánchez.

În textele de opinie din ziarele de dreapta, scrie Politico, personalități conservatoare, precum Carmen Lomana, au cerut regelui „să se opună prin veto” lui Sánchez și să refuze să îi ofere acestuia posibilitatea de a forma un guvern care ar depinde de „sprijinul unui fugar precum Puigdemont, teroriștii ETA și a altora a căror singură rațiune de a exista este de a distruge Spania și constituția sa”.

Profesorul de drept constituțional Robledo a declarat că această presiune a fost, fără îndoială, iritantă pentru casa regală.

Ultimul rege care s-a implicat în politică, a explicat expertul, a fost bunicul actualului monarh, Alfonso al XIII-lea, care a susținut o dictatură militară și, prin urmare, și-a pierdut tronul atunci când Spania a devenit republică în 1931.

„Felipe al VI-lea va juca la sigur și va rămâne neutru”, a adăugat Robledo. „Lucrurile tind să meargă prost pentru regii spanioli care fac politică”, a spus el.