Cel mai mare scandal cultural din Rusia, dar cu o puternică încurcătură politică este legat de ecranizarea romanului „Maestrul și Margareta” lansat în această perioadă, în regia ruso-americanului Mihail Lokșin.
Mai întâi trebuie să spunem câteva cuvinte despre istoria romanului. Romanul „Maestrul și Margareta”, scris de Mihail Bulgakov și considerat un roman cult, este și cel mai citit roman rusesc și probabil cel mai cunoscut roman rusesc al secolului XX. Singurul roman cu care a concurat ca și popularitate – statistica spune asta – este romanul „Demonii” de F.M. Dostoievski.
„Netflixul generației mele a fost opera lui Bulgakov”
Romanul este scris la sfârșitul anilor ’30 ai secolului trecut, dar interzis o bună perioadă de timp. Romanul va aștepta în sertar aproape 30 de ani. În 1966 apar în revista Moskva fragmente, în 1967 apare romanul integral la Paris la YMCA-Press, iar integral în URSS apare abia în 1973 într-un tiraj mic pentru acele vremuri, 30.000 de exemplare. În epoca perestroika, Bulgakov devine incontestabil scriitorul numărul 1, unificând pentru prima dată și albi, și roșii, și liberali, și anarhiști, și conservatori: de la proletari la burghezie, toți îl vor iubi. În adolescența mea din ’87-’89 a nu fi citit Bulgakov e ca și cum nu ai ști ce este azi Facebook. Netflixul generației mele a fost opera lui Bulgakov. Toți citeau, reciteau și dădeam replici în discuție din textele lui. Chiar și în România, romanul este considerat unul dintre cele mai iubite romane conform unui sondaj. Deloc întâmplător, e unul dintre puținele romane care se bucură de patru traduceri.
Despre ce este vorba în această carte?
Un străin misterios sosește în Moscova sfârșitului anilor 1920, un oraș încă burghez, dar vizibil transformat de puterea sovietică. Străinul este înconjurat de o suită carnavalescă. Pe toți cei pe care-i întâlnește străinul în calea sa îi implică într-o serie de incidente inimaginabile. Însă adevărata sa misiune este să-l găsească pe autorul dezonorat al unui roman despre povestea Evangheliei și pe femeia îndrăgostită de el: Maestrul și Margareta. Bulgakov începe cu o intrigă tradițională pentru epoca sa, ca pe un foileton – dar vedem cum viața sovietică obișnuită explodează odată cu apariția acestui străin.
Străinul este nimeni altul decât Woland – întruchiparea celui rău, întruchiparea Diavolului. Woland organizează și un bal celebru în Moscova lui Stalin unde se întâmplă lucruri stranii și strașnice. Cel mai popular roman rusesc al secolului al XX-lea este scris pe mai multe planuri: este în același timp un text caustic despre filistinii epocii sovietice, o critică complexă a autoritarismului, o relatare apocrifă a ultimelor zile ale lui Hristos și o poveste de dragoste salvatoare care se derulează într-o continuă luptă între bine și rău.
Istoria regizorului ruso-american
„Maestrul și Margareta” nu este la prima ecranizare. Prima încercare îi aparține regizorului Andrzej Wajda – Pilaț și ceilalți (1971), care pornește de la acest roman. Urmează varianta regizorului sârb Alexandr Petrovici – Maestru și Margareta (1972). În 1988, dar lansat în 1990, apare miniserialul regizorului polonez Maciej Wojtyszko – Maestrul și Margareta. Este urmat de ecranizarea regizorului Iuri Kara din 1994 – Maestrul și Margrita. În 2005 apare poate cea mai cunoscută variantă cu același nume – un serial (10 episoade) semnat de regizorul Vladimir Bordko.
Iar acum apare în plin război o variantă nouă semnată de regizorul ruso-american Mihail Lokșin. Dincolo de conținutul filmului ar trebui să știm ceva din istoria regizorului care în acest context are o semnificație politică aparte. Mihail Lokșin vine dintr-o familie de ruși americani – familie de ruși „albi” emigrați după Revoluție și care fac o carieră strălucită în cercetare. Tatăl regizorului este absolvent al University of California, Berkeley. Însă va deveni membru al Partidului Comunist din SUA. Intră în conflict cu cei de acolo, intră în dizgrație și va cere azil politic în URSS, unde se mută în 1986. Probabil este cel mai faimos caz de azil politic în direcție opusă.
Mihail Lokșin – regizorul – se va naște în SUA, dar copilăria, adolescența și studenția le va petrece în URSS și Rusia. Acum locuiește în SUA și lucrează în ambele țări. Primul său film e o poveste rusească făcută pe model hollywoodian pentru Netflix care apare în 2020 – Patinele de argint.
Mai există un fapt important: Mihail Lokșin a condamnat invazia Rusiei din Ucraina – fapt care-l face nefrecventabil de oficialități și de „partida prorăzboi”. În același timp, filmul, foarte costisitor – 17 milioane de dolari, este făcut în mare parte pe banii Ministerului Culturii din Rusia. Acest fapt a înfuriat și mai mult patrioții Z – așa-numitele grupuri foarte influente prorăzboi – și oficialitățile.
Și ceea ce a pus capac: Woland este jucat nu de un rus, ci de un cunoscut actor german, August Diehl, pe care-l știm din filmul lui Tarantino – Inglourious Basterds. Titlul inițial al filmului era – Woland, dar a fost modificat.
Criticii pro și contra Kremlin și reacțiile lor pro și contra film
Filmul a fost lansat în cinematografele din Rusia și a devenit poate cel mai de casă film rusesc care bate toate recordurile de vizionări și de vânzare de bilete, în același timp bucurându-se de un rating foarte ridicat. „Maestrul și Margareta are o medie impresionantă de 7,9/10 cu peste 43.000 de recenzii pe KinoPoisk și conduce box office-ul rusesc în prima săptămână de la lansare, după ce a câștigat 57,3 milioane de ruble (640.000 de dolari) în prima zi de proiecție”. Putem spune că publicul a primit foarte bine acest film.
Criticii? Presa? Aici avem mai întâi presa independentă și de specialitate – mare parte plecată din țară. Despre el au scris cu entuziasm:
„Un caz rar în care autorii moderni devin coautorii autentici ai unui clasic și gândesc alături cu el” (Valeri Kicin, Rossiiskaia Gazeta);
„Imaginea are un fel de poezie picantă, foarte potrivită pentru un roman” („Séance”);
„Un mare film despre puterea iubirii făcută într-un stil viu” („Mir Fantastika”). Dmitri Sokolov, într-o recenzie pentru portalul Kinomania, susține că filmul este aproape lipsit de defecte. Criticul de film Nikolai Nikulin a acordat filmului nota maximă de 10/10.
De cealaltă parte avem o reacție dură – de la înalți demnitari până la media dominantă pro-Kremlin – în care se cere retragerea filmului din cinematografe și declararea regizorului „agent străin”. O amplă campanie politică și de presă s-a dezlănțuit împotriva filmului și regizorului. Publicistul politic de extremă dreapta Igor Kolmogorov a numit filmul „propagandă a satanismului și terorismului”.
Despre film de la cel mai important critic rus
Ce spune despre film cel mai important critic rus, plecat din țară din cauza războiului cu care am făcut un interviu pentru Libertatea la începutul invaziei. O să traduc câteva fragmente:
„Este aproape imposibil de crezut: în sfârșit, romanul, care a fost atât de rezistent la adaptări cinematografice încât s-a vorbit despre un blestem, a găsit nu doar o interpretare cinematografică demnă, ci și una reușită și complet neașteptată. Întreaga Rusie se uită la Maestrul și Margareta. Forțele răului, așa cum se cuvine, sunt indignate și amenințătoare, cerând interzicerea filmului și pedepsirea regizorului Mihail Lokșin, care, pe lângă toate celelalte, a îndrăznit să se opună în mod deschis războiului. Dacă cineva ar vrea să respingă teza conform căreia relevanța textului clasic a crescut în ultimii doi ani, nu-i rămâne decât să ridice mâinile în sus: statul este același ca înainte, oamenii sunt aceiași. Fie ca bunătatea să bată și la inimile lor puțin.
Libertatea cu care scenaristul Roman Kantor și regizorul Lokșin au reinterpretat romanul lui Bulgakov este incredibilă. Evident, Lokșin a fost ajutat de dubla sa identitate unică ruso-americană: s-a născut în Statele Unite, a studiat în Rusia și apoi s-a întors în America. Mândria de la Hollywood și abilitatea de a spune o poveste clară și fascinantă (sau, mai degrabă, mai multe povești în același timp – despre a căror incompatibilitate de gen și intonație s-a scris în roman timp de o jumătate de secol) s-au combinat în imaginea sa cu o înțelegere subtilă a esenței textului. Aceasta i-a permis să trateze textul atât de liber, să rescrie și să schimbe aproape totul pentru a păstra esențialul. (…)
Maestrul lui Bulgakov apare la mijlocul cărții. Multă vreme, cititorul nu poate înțelege de ce se numește astfel un roman despre aventurile unor demoni din Moscova. În filmul realizat de Kantor și Lokșin, este adusă în prim-plan povestea de dragoste dintre Margarita Nikolaevna, soția nefericită a unui important funcționar sovietic, și scriitorul pe care aceasta l-a poreclit Maestrul. De ce nu are un nume? Pentru că nu este un personaj fictiv, ci Bulgakov însuși. Așa că el este interpretat de Evgheni Țiganov (…).
Despre ce este vorba în poveste? Un autor de succes scrie o piesă de teatru, dar aceasta este interzisă, iar el este exclus din sindicatul scriitorilor și este privat de veniturile sale. Maestrul este judecat pentru același lucru pentru care personajul său Yeshua Ha-Notzri a fost condamnat la execuție pentru fraza: «orice putere este o violență împotriva oamenilor». Este o idee prea periculoasă pentru a fi rostită cu voce tare, nici sub Pilat, nici sub Stalin, nici chiar acum. Explorând natura lașității și a puterii, Maestrul primește dovezi prea clare că are dreptate.”
