O icoană este o formă de artă religioasă și este foarte importantă pentru credincioși, însă fiecare religie are anumite caracteristici distincte. Aceste lucru este valabil și când vine vorba despre diferența dintre o icoană catolică și una ortodoxă, între cele două existând atât similitudini, cât și aspecte complet diferite.
Fie că vorbim despre Biserica Ortodoxă sau cea Catolică, ambele orientări religioase sunt creștine și reprezentanții ambelor se închină la icoane. Totuși, deși aparent asemănătoare, există o diferență importantă între o icoană catolică și una ortodoxă.
Despre icoanele creștine
Icoanele creștine au apărut în primele secole ale creștinismului și au evoluat treptat în tradițiile bisericești. Primele reprezentări creștine erau adesea simbolice și aveau un caracter mai abstract, în parte din cauza preocupărilor cu privire la posibilele acuzații de idolatrie. Totuși, în timp, aceste reprezentări au evoluat și au devenit mai detaliate.
Legendele creștine spun că prima icoană, prima pânză pe care se află trăsăturile lui Iisus, a fost făcută de el însuși. La rugămintea fierbinte a regelui Abgar din Edesa, bolnav de lepră, Iisus s-a spălat pe față și apoi s-a șters cu o mahramă fină, pe care au rămas imprimate trăsăturile sale ca prin miracol.
În Catacombele Sfintei Priscila există o frescă ce datează din secolul al II-lea și este considerată una dintre cele mai vechi exemple de artă creștină. Această frescă include o reprezentare a unei femei în timpul rugăciunii și se crede că este vorba despre Fecioara Maria.
Cea mai veche icoană creștină cunoscută este considerată a fi o icoană a răstingnirii, datată în jurul anului 420 d.Hr. Această icoană este una dintre primele exemple cunoscute de reprezentare a lui Iisus Hristos pe o cruce.
Perioada următoare a cunoscut o dezvoltare semnificativă a artei creștine, odată cu recunoașterea creștinismului ca religie oficială în Imperiul Roman și cu sprijinul acordat de către împărați. Aceasta a dus la o mai mare libertate artistică și la o diversificare a reprezentărilor creștine.
Diferența dintre o icoană catolică și una ortodoxă
Icoanele catolice și cele ortodoxe sunt ambele reprezentări artistice ale sfinților, lui Iisus Hristos, Fecioarei Maria sau altor figuri religioase. Cu toate acestea, există unele diferențe între ele, inclusiv în ceea ce privește stilul artistic, simbolurile folosite și unele aspecte teologice.
În Biserica Ortodoxă, icoanele sunt adesea create într-un stil specific cunoscut sub numele de “artă bizantină” sau “artă ortodoxă”. Acestea pun un accent deosebit pe spiritualitate, cu figuri alungite, expresii serioase și folosirea unor culori bogate și strălucitoare. Auriul și albastrul sunt culori frecvente. Pe de altă parte, la icoanele catolice, culorile sunt mult mai vii spre deosebire de cele ortodoxe.
Principala diferență dintre o icoană catolică și una orotodoxă și cea care ajută la identificarea corectă a unei icoane este fizionomia personajelor.
Cu cât acestea au imaginea mai apropiată de realitate, iar chipurile arată mai degrabă uman, atunci icoana este una cataolică. La ortodocşi, icoana imortalizează spiritualitatea şi ascentismul, personajele au chipul prelung şi sobru.
Maica Domnului în icoanele ortodoxe
În cartea sa ”Răspunsuri la întrebari ale lumii de astăzi: scrisori misionare, Vol. I” Sfântul Nicolae Velimirovici explică în ce fel se diferențiază o icoană orotodoxă a Fecioarei Maria de una catolică, chiar dacă ambele o înfățișează pe Maica Domnului.
”Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere.
După aceea, culorile veşmintelor. Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie – slava şi domnia, iar cea albastră – cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.
Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi restriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul.
Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumuseţe firească. El e în aşa fel, că alungă orice gând de trupesc. El este de o frumuseţe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfinţenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească şi frumuseţe a sufletului.
Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ţine la piept. Această lină aplecare arată supunerea în toate faţă de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva şi în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi mai înseamnă recunoaşterea faptului că Cel pe Care îl ţine în braţe este mai mare decât ea.
În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei.
Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în braţe. Ea s-a şi arătat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna şi pentru totdeauna, mama. Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e şi mama noastră, mângâietoarea noastră şi grabnica noastră ajutătoare” – arată citateortodoxe.ro
Despre arta bisericească la catolici și ortodocși
Imperiul Bizantin s-a retras definitiv din Roma în secolul VIII, punând astfel capăt papalității bizantine. Înstrăinarea reciprocă ulterioară a Orientului vorbitor de limbă greacă și a Vestului vorbitor de latină a condus la o ignorare tot mai mare a evoluțiilor teologice și eclesiologice ale fiecărei tradiții.
Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană au folosit greaca și, respectiv, latină ca mijloace de comunicare. Traducerile nu au corespuns întotdeauna exact. Acest lucru a dus și la neînțelegeri.
Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă au fost într-o stare de schismă oficială una față de cealaltă încă de la Schisma Est-Vest din 1054. Această schismă a fost cauzată de diferențele istorice de limbă și de diferențele teologice care au urmat între bisericile occidentale și cele orientale.
Ambele ramuri ale creștinismului, Biserica Ortodoxă și cea Catolică au dezvoltat de-a lungul istoriei stiluri distincte de artă și de arhitectură religioasă.
În ortodoxie se găsesc biserici cu o arhitectură mai sobră și mai simplă. Iconografia este o formă importantă de artă religioasă în ortodoxie, iar icoanele sunt considerate obiecte sacre. În plus, acest cult are o tradiție puternică de fresce, care sunt acele picturi murale realizate pe pereții și pe tavanele din biserici.
În catolicism, pe de altă parte, regăsim multe biserici și catedrale grandioase, care afișează o arhitectură impunătoare și decorații bogate. De asemenea, catolicismul are o tradiție bogată în arta sacră, cum ar fi picturile, sculpturile și vitraliile.
Așadar, diferența dintre o icoană catolică și una ortodoxă are la bază o evoluție teologică diferită de-a lungul timpului.
Vezi care sunt marile religii ale lumii
Despre catolicism și ortodoxism
Cele două culte, ortodoxismul și catolicismul, au multe practici religioase în comun, așa cum este cazul rugăciunii, spovedaniei și a Sfintei împărtășiri. Cu toate acestea, există și diferențe semnificative în ceea ce privește practicile religioase, cum ar fi, de exemplu, cele legate de posturi și de tradiția împărtășaniei. În plus, fiecare dintre aceste ramuri se orientează după calendare diferite, astfel că una dintre cele mai importante sărbători creștine – Paștele are date diferite. Așa se poate explica, pe deoparte, și diferența dintre o icoană ortodoxă și una catolică.
Creștinismul este cea mai mare religie din lume, cu peste două miliarde de adepți. Acest lucru înseamnă că aproape o treime din populația umană se identifică drept creștină, iar populația creștină a continuat să crească în ultimii ani. Este de departe religia dominantă în lumea occidentală, dar creștinismul se dezvoltă rapid și în Africa, iar creștinii pot fi găsiți în aproape toate țările din lume. Cartea sfântă a creștinismului este Sfânta Biblie. Acest text sacru este împărțit în două secțiuni principale, Vechiul Testament și Noul Testament, care sunt apoi împărțite în diferite cărți.
Cărțile sunt apoi împărțite în capitole și versete. Vechiul Testament descrie crearea lumii, legământul lui Dumnezeu cu israeliții și numeroasele lupte ale poporului israelit. Noul Testament este dominat de învățăturile lui Iisus Hristos, despre care creștinii cred că a fost Fiul lui Dumnezeu și salvatorul lumii.
Sursă foto – 123rf.com
