Credincioșii sunt cu siguranță familiarizați cu mirul în mod direct, iar aceștia își pot prepara propriul mir favorit pentru uz personal. Această substanță este un amestec complex de mirodenii și uleiuri și rețetele variază în funcție de tradiție și de contextul geografic.
Deși există o multitudine de combinații posibile pentru prepararea mirului, există anumite ingrediente cheie care îi conferă acestuia mirosul specific și proprietățile sale curative. Mai mult decât atât, istoria folosirii mirului este veche de mii de ani și este prezentă în numeroase tradiții religioase și culturale din întreaga lume. De la utilizarea sa în ritualurile antice egiptene până la recunoașterea sa prețioasă în creștinismul contemporan, mirul reprezintă o parte importantă a patrimoniului cultural și spiritual al umanității.
Deliciul toamnei: tort cu cremă de mere și înghețată. Rețeta simplă și pe înțelesul tuturor
Mirul este o substanță sfântă și indispensabilă în practica religioasă a bisericilor creștine. În special în tradiția ortodoxă, această substanță este asociată cu o serie de ceremonii și ritualuri. După ce este preparat, acesta este distribuit în bisericile din întreaga țară, fiind păstrat în recipiente mici.
De-a lungul secolelor, mirul a fost folosit în cadrul unui număr de ritualuri creștine, fiind atribuit proprietăți curative și binefăcătoare. Printre cele mai importante ceremonii în care este utilizat mirul se numără Taina Mirungerii, care se desfășoară în cadrul botezului, dar și sfințirea bisericilor și a altarelor. În plus, după oficierea Sfintei Liturghii, mirul este folosit în cadrul unor ritualuri speciale care au rolul de a proteja credincioșii de forțele întunericului.
Astfel, mirul rămâne un simbol puternic al legăturii dintre om și divinitate în cadrul credinței creștine. Prin intermediul lui, credincioșii sunt invitați să se apropie mai mult de Dumnezeu și să primească binecuvântările Sale în viața lor.
Cum se prepară mirul
Mirul folosit în cadrul practicii religioase creștine este preparat conform unei rețete speciale care prevede un interval de câțiva ani între preparări. În România, ultima dată când rețeta a fost urmată a fost în 2019, după ce mirul precedent a fost făcut în 2010.
Procesul de preparare este unul complex și are loc în cadrul unei ceremonii oficiate de un sobor de preoți. În 2019, pregătirile au început într-o zi de luni, la Mănăstirea Tuturor Sfinților din București, unde preoții implicați în proces au început să lucreze la mir.
După cum spune rețeta, încălzirea și gătirea mirului trebuie să aibă loc timp de trei zile, până miercuri. În această perioadă, preoții citează părți din Sfânta Evanghelie, îmbrăcați în alb complet, în timp ce pregătesc mirul. Astfel, procesul de pregătire este nu doar unul practic, ci și unul spiritual, care îi ajută pe credincioși să se conecteze cu divinitatea prin intermediul acestui simbol sacru.
Ingredientele din care se face mirul bisericesc sunt următoarele: ulei de măsline de cea mai bună calitate, vin alb şi 39 de mirodenii, reprezentând darurile către Duhul Sfânt. Acestea se fierb pentru trei zile într-un cazan special, după cum povestea Patriarhul Daniel:
„Cazanul, folosit și în 2010, este din inox, are o capacitate de 1.000 de litri, dar am cumpărat încă trei cazane mai mici din inox, de 250 de litri, pentru pregătirea decoctului de plante și vin, care apoi va fi turnat în cazanul mare și se vor adăuga 400 de litri de ulei de măsline din Italia. Toate ingredientele au fost pregătite mai ales prin grija părintelui arhimandrit Onufrie Cotos, care a procurat din Grecia ceea ce nu s-a găsit la noi. Aici este organizată și o magazie unde sunt plante speciale care se folosesc pentru prepararea Marelui Mir, dar și esențe de uleiuri diferite utilizate pentru aceeași lucrare de pregătire a Marelui Mir”.
Biserica Ortodoxă Română face mir de o mulţime de ani. Mai exact, prima dată s-a întâmplat în Joia Mare, pe 25 martie 1882. Era sfinţit de către Mitropolitul primat Calinic Miclescu. De atunci şi până în 2021, mirul a fost sfinţit de 21 de ori.
Schimbări importante în noul an școlar: în ce condiții profesorul poate confisca telefonul elevilor
