Lumea trebuie să mulțumească Americii, nu Italiei, pentru sosul roșu și bogat care împodobește pizza, potrivit unei cărți scrise de o pereche de experți în gastronomie, scrie The Telegraph.
Italienii ar fi descoperit sosul de roșii doar atunci când au început să emigreze în Statele Unite
Italienii ar fi descoperit sosul de roșii în cantități abundente doar atunci când au început să emigreze în Statele Unite, în secolul al XIX-lea, afirmă Alberto Grandi și Daniele Soffiati într-o carte intitulată La Cucina Italiana Non Esiste – Bucătăria italiană nu există.
Până atunci, pizza în Italia era servită fără sos de roșii și ar fi constat dintr-o bucată circulară de focaccia simplă, acoperită cu diverse ingrediente, spun ei.
Nu numai că roșiile sunt originare din Lumea Nouă, ci și sosul de roșii, susțin autorii în cartea lor, care promite să demonteze “minciunile și miturile” despre bucătăria italiană.
“Planta provine din America și la fel și utilizarea sosului de roșii ca bază a bucătăriei noastre”, a declarat pentru ziarul La Repubblica domnul Grandi, istoric al alimentației la Universitatea din Parma, în nordul Italiei.
“Italienii au descoperit-o peste ocean, datorită industrializării producției alimentare. Pizza a devenit roșie în America. Înainte de asta era focaccia simplă, uneori împodobită cu bucăți de roșii”.
Americanii sunt cei care au învățat de la italieni când vine vorba de mâncare, nu invers
Afirmația conform căreia “pizza rossa” sau pizza roșie este o invenție americană a fost imediat și vehement respinsă de pizzerii italieni.
“E o prostie, nu cred că e adevărat”, a spus Gianni Altrui, în timp ce făcea o bază de aluat și o înăbușea în sos de roșii la trattoria Pizza Re.
“Americanii sunt cei care au învățat de la italieni când vine vorba de mâncare, nu invers”.
Altrui a declarat că pizza cu sos roșu datează cel puțin din 1889, când legenda spune că margherita a fost inventată în orașul său natal, Napoli.
Aceasta era acoperită cu busuioc, mozzarella și roșii – verdele, albul și roșul steagului italian – și se presupune că a fost numită în onoarea reginei Italiei, Margherita de Savoia.
Altrui, în vârstă de 48 de ani, știe câte ceva despre pizza – face aproximativ 300 de pizza pe zi în restaurantul de lângă Piazza del Popolo din capitala italiană. “Este singura slujbă pe care am avut-o vreodată. Am început când aveam 20 de ani”, a declarat veteranul pizzaiolo, sau pizzar.
La câteva sute de metri distanță, în Piazza Navona, Clariston Alves nu a fost nici el impresionat de afirmația potrivit căreia americanii au inventat sosul de roșii și, prin urmare, pizza așa cum o știm.
“Mi se pare un pic ridicol să spui că pizza rossa nu este italiană”, a spus el.
Cetățeanul brazilian, care locuiește la Roma de 30 de ani, a arătat spre o pizza care ieșea din cuptorul cu lemne al restaurantului pe care îl administrează, Antica Trattoria Agonale.
“Uită-te la asta, este pizza rossa. Poate că americanii au adaptat-o, dar nu cred că au inventat-o.”
Bucătăria italiană autentică “nu există
Experții în gastronomie susțin că Italia era o țară săracă în secolul al XIX-lea și că mulți oameni sufereau de malnutriție.
“Italienii subzistau cu polenta și practic mureau de foame”, a declarat Soffiati.
El susține că abia atunci când au emigrat în țări precum SUA și-au putut permite carne și au început să se bucure de o dietă mai bună.
Acolo au descoperit sosul de roșii, care se producea în cantități industriale în America datorită inovațiilor în producție și conservare.
Bucătăria italiană autentică nu există, “cel puțin în modul în care este concepută de către gastro-naționaliști”, a declarat dl Soffiati.
În opinia autorilor, fixarea italienilor pe bucătăria lor este un mod de a-și afirma identitatea într-o lume în schimbare rapidă, caracterizată de globalizare și imigrație.
“Suntem o țară care trece printr-o criză de identitate, iar mâncarea este unul dintre puținele lucruri de care putem fi mândri”, a declarat Grandi.
“Aceasta se potrivește cu retorica anumitor politicieni – că suntem asediați de lume și că ei vor să renunțăm la patrimoniul nostru alimentar extraordinar și să mâncăm în schimb insecte și carne de cultură”.
