Pe fondul unor cicluri repetate de violență și al unei ocupații militare care durează de peste o jumătate de secol, diplomații și analiștii sunt de acord că este nevoie de o pace durabilă după cele mai sângeroase lupte dintre israelieni și palestinieni din ultimele decenii. Mai mulți experți consultați de The Guardian au analizat care este cea mai bună opțiune pentru a încheia violențele din regiune.
Soluția celor două state – împărțirea teritoriului dintre râul Iordan și Marea Mediterană pentru a crea două state israelian și palestinian independente și suverane, care să existe unul lângă celălalt – a fost aprobată în mod repetat de liderii mondiali. Ea a fost readusă acum odată cu izbucnirea, în 7 octombrie, a războiului dintre Israel și Hamas.
Președintele american Joe Biden a declarat recent că atunci „când această criză se va încheia, trebuie să existe o viziune a ceea ce va urma. Și, din punctul nostru de vedere, trebuie să fie o soluție cu două state”.
Totuși, felul în care aceasta poate arăta și în ce măsură există voința pentru a fi pusă în practică sunt aspecte încă neclare. Până acum însă, s-a dovedit a fi imposibil pentru Israel și palestinieni să ajungă la un acord în acest sens, o realitate arătată și de sondajele de opinie.
Ce cred israelienii și palestinienii despre soluția celor două state
Rezultatele unui sondaj din septembrie al Pew Research Center arată că doar 35 % dintre israelieni credeau că „se poate găsi o cale pentru ca Israelul și un stat palestinian independent să coexiste în mod pașnic”, ceea ce reprezintă o scădere de 15 puncte procentuale față de anul 2013.
În mod similar, un sondaj Gallup a arătat că doar 24% dintre palestinienii care locuiesc în Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est susțin o soluție cu două state, în scădere de la 59% în 2012. Tinerii palestinieni au fost semnificativ mai puțin entuziaști decât părinții lor.
Yossi Mekelberg, cercetător asociat la thinktank-ul Chatham House, crede că „nu există alte alternative viabile” la soluția celor două state, pe care o consideră „cea mai puțin rea opțiune pentru a le permite atât israelienilor, cât și palestinienilor să își îndeplinească drepturile politice, civile și umane”.
La rândul său, Yossi Beilin, un fost negociator de pace israelian, spune că aceasta „este singura soluție – nu există concurență realistă”.
În schimb, Aaron David Miller, consilier pe probleme de Orientul Mijlociu atât pentru administrațiile democrate, cât și pentru cele republicane, subliniază că „trebuie să facem distincția între aspirație și realitate”, avertizând că „șansele sunt foarte, foarte mici” pentru varianta existenței celor două state, despre care crede că „este, în esență, o misiune imposibilă”.
Miller vede numeroase obstacole în calea unei astfel de soluții și atrage atenția asupra faptului că în perioada imediat următoare războiului „vom rămâne cu două societăți profund traumatizate”.
„Ceea ce lipsește de ambele părți este conducerea și voința politică”
Guvernul de extremă dreapta al Israelului se opune în mod ferm ideii unui stat palestinian independent, iar liderul său, Benjamin Netanyahu, a blocat progresul în această chestiune timp de mulți ani, se precizează în analiza publicată de cotidianul britanic.
În același timp, puțini se așteaptă ca Netanyahu să supraviețuiască în funcția de prim-ministru odată ce războiul se va încheia, însă nu există o alternativă propace evidentă în așteptare.
De partea cealaltă, Autoritatea Palestiniană, condusă de Mahmoud Abbas, care a fost în mare parte absent din spațiul public în ultima lună, este ineficientă și lipsită de credibilitate în rândul publicului, notează The Guardian. În vârstă de 87 de ani, Abbas se află în fruntea Autorității Palestiniene de aproape 19 ani, iar singurul său succesor plauzibil, Marwan Barghouti, un lider important al facțiunii politice Fatah, se află într-o închisoare israeliană de 21 de ani, ispășind cinci condamnări pe viață pentru crimă.
„Ceea ce lipsește de ambele părți este conducerea și voința politică. Ambele părți trebuie să se trezească după acest război oribil și să găsească o nouă conducere”, a declarat Yossi Mekelberg.
Evoluțiile internaționale și provocările unui acord
Totodată, menționează semnatara analizei, în SUA, care în mod tradițional sunt motorul procesului de pace din Orientul Mijlociu, în următorul an, președintele Joe Biden se va concentra pe lupta pentru a obține un nou mandat la Casa Albă, iar dacă acesta va pierde în fața lui Donald Trump, șansele de revigorare a soluției celor două state sunt aproape nule.
De asemenea, statele arabe, actori cruciali în orice proces de acest fel, se pot confrunta cu furia populațiilor lor față de numărul mare de morți în rândul civililor și de criza umanitară din Fâșia Gaza.
Și chiar dacă Israelul, palestinienii, SUA și țările arabe ar fi hotărâți să avanseze cu un nou proces de pace, vor apărea provocările cheie ale unui acord: frontierele și coloniile israeliene din Cisiordania și Ierusalimul de Est, viitorul Ierusalimului, „dreptul la întoarcere” al refugiaților palestinieni și al descendenților acestora, securitatea și Fâșia Gaza.
Cum arată o soluție cu două state
Hiba Husseini, avocată palestiniană stabilită în Ramallah, precizează însă că principiile generale ale unui acord au fost acceptate de mulți ani. „Știm cum arată o soluție cu două state”, spune ea.
Hiba Husseini și Yossi Beilin au elaborat o propunere pentru o confederație israeliano-palestiniană – o „coabitare a două state suverane”.
Unele așezări evreiești din apropierea „liniei verzi” de dinainte de 1967 – linia acordului de armistițiu trasată în 1949, la sfârșitul războiului arabo-israelian, și care a urmat declarării statului Israel în 1948 – ar fi încorporate în Israel, cu schimburi de terenuri compensatorii pentru un nou stat palestinian, un principiu acceptat în general de toate părțile.
În cadrul planului de confederație, israelienii care trăiesc în așezări în adâncul Cisiordaniei ar putea alege dacă să se mute în locuințe din interiorul Israelului sau să rămână acolo unde se află ca cetățeni israelieni care sunt rezidenți permanenți în Palestina, acceptând să respecte legile noului stat. Un număr comparabil de cetățeni palestinieni ar putea să se mute în Israel în aceleași condiții.
Orașul vechi al Ierusalimului, care găzduiește importante locuri sfinte musulmane, evreiești și creștine, ar deveni un „oraș deschis”, administrat în comun de ambele națiuni. Orașul deschis ar urma să fie extins ulterior pentru a cuprinde toate cartierele evreiești și musulmane din Ierusalim.
Totodată, Fâșia Gaza „nu poate fi lăsată în afara” unui viitor stat palestinian, subliniază Husseini, precizând că vor fi necesare coridoare terestre între Cisiordania și Gaza pentru a permite accesul, dar „există deja proiecte în acest sens”.
Potrivit acestor planuri, un stat palestinian ar avea o forță de poliție, dar nu o armată sau o forță aeriană, iar un număr simbolic de descendenți ai refugiaților palestinieni ar putea să se întoarcă să trăiască în Israel.
Soluția unui singur stat
Între timp, notează The Guardian, a câștigat teren soluția cu un singur stat, în special în rândul palestinienilor și al susținătorilor acestora, pe fondul absenței unor mișcări în direcția creării celor două state.
Ideea este, în esență, aceea ca un singur stat democratic să existe pe teritoriul care este acum Israelul și teritoriile palestiniene, cu voturi egale pentru toți.
Acest lucru ar însemna însă sfârșitul statului evreu, pentru că evreii ar deveni o minoritate în cadrul populației statului unic.
Deja există o inegalitate din punctul de vedere al populației. Potrivit datelor de anul trecut ale biroului israelian de statistică, evreii reprezentau 74% din populația israeliană, adică 7 milioane de persoane. Populația arabă din Israel era de 21%, adică aproape 2 milioane de persoane.
Biroul Central Palestinian de Statistică a estimat, în acest an, populația din Cisiordania și Gaza la aproape 5,5 milioane de persoane. Împreună cu cei 2 milioane de palestinieni care trăiesc în Israel, totalul este de aproape 7,5 milioane, o populație care o depășește pe cea evreiască a Israelului. Iar populația palestiniană este semnificativ mai tânără și, prin urmare, crește mai repede, mai menționează semnatara analizei.
Varianta unui singur stat este însă una nerealistă, spune Yehuda Shaul, cofondator al Ofek, un grup de reflecție israelian independent dedicat promovării unei soluții cu două state.
„Puteți vedea o realitate în care evreii israelieni să renunțe la hegemonia lor demografică în interiorul liniei verzi și să decidă să împartă pământul și să devină o minoritate?”, întreabă Shaul.
„Cred eu că două state sunt după colț? Nu. Cred că proiectul național al statului Israel este de a împiedica un rezultat cu două state? Da”, adaugă el.
Uniunea Europeană s-a declarat „pregătită să contribuie la relansarea unui proces politic pe baza soluției celor două state” și a cerut organizarea unei conferințe de pace în termen de șase luni de la sfârșitul războiului.
„Pacea nu va veni de la sine; ea trebuie construită. Soluția celor două state rămâne singura viabilă pe care o cunoaștem. Și dacă avem doar o singură soluție, trebuie să ne punem toată energia politică pentru a o realiza”, a spus șeful diplomației europene, Josep Borrell.
Potrivit lui Yossi Beilin, cu leadership și voință politică, s-ar putea ajunge relativ repede la un acord-cadru.
„Nu săptămâni, ci un an este posibil”, a spus el, după care va fi nevoie de sprijinul public.
Foto: Hepta
