Iulian Țigănilă, un criminal în serie care a îngrozit România în urmă cu trei decenii, a scăpat de detenția pe viață și va ieși în curând din pușcărie, după ce judecătorii i-au comutat condamnarea într-o pedeapsă de 25 de ani, pe care aproape a ispășit-o.
„Brancardierul morții” Gabriel Bota, considerat unul dintre cei mai periculoși criminali în serie din România postdecembristă, a fost eliberat pe 5 aprilie, din Penitenciarul Baia Mare, după 25 de ani petrecuți după gratii, deși inițial fusese condamnat la închisoare pe viață.
Atât Iulian Țigănilă, cât și Gabriel Bota își pot trăi bătrânețea în libertate pe fondul modificărilor juridice operate în serie în România în ultimii ani, judecătorii care le-au analizat cererile de comutare a pedepsei invocând în cazul ambilor principiul „legii mai favorabile”.
Iulian Țigănilă se află după gratii din data de 10 septembrie 2000, iar anul trecut a împlinit vârsta de 60 de ani, ceea ce îi dă dreptul de a solicita schimbarea detenției pe viață cu o condamnare de 25 de ani.
Criminalul a executat până în prezent 23 de ani și 6 luni de detenție.
Pe data de 18 martie 2024, judecătorii Curții de Apel București i-au comutat pedeapsa pe viață la care a fost condamnat Iulian Țigănilă, astfel că acesta ar putea ieși la termen, pe 9 septembrie 2025, sau mai devreme, prin liberare condiționată.
Iulian Țigănilă
În anii 2000, Iulian Țigănilă i-a ucis pe Cornel Albu, Ion Burcică, Elena Spătaru, Gheorghe Țîrcu, Ion Oprea și Janea Bucoveanu, în cazul primelor patru victime fiind ajutat de un complice, un consătean din localitatea argeșeană Ungheni pe nume Ion Barbu, condamnat și el la 22 de ani de detenție.
În unele situații, victimele erau otrăvite de Iulian Țigănilă cu un „cocktail” care conținea țuică, somnifere și antigel, după care acesta le tranșa cadavrele pentru a le putea ascunde mai bine.
Două dintre trupurile celor uciși au fost descoperite în fântâni, iar unul într-o conductă a unui sistem de irigații.
Victimele lui Iulian Țigănilă
Analiza pur „tehnică” a judecătorilor
Libertatea a consultat motivarea Curții de Apel București din data de 18 martie 2024, prin care judecătorii au respins contestația Parchetului și au dispus comutarea pedepsei pe viață a lui Iulian Țigănilă într-o condamnare de 25 de ani.
Documentul este semnat de magistrații Mihai Paul Cozma (președinte) și Doinița Luminița Nițu (judecător).
Judecătorii nu fac referire la niciuna dintre crimele lui Țigănilă, ci se limitează a analiza, tehnic, dacă acesta întrunește sau nu condițiile prevăzute de lege pentru diminuarea pedepsei.
Magistrații compară prevederile din vechiul Cod Penal cu cele din noul Cod Penal și îi aplică lui Iulian Țigănilă „legea mai favorabilă”.
Esența motivării este că, pe vechiul Cod Penal, pedeapsa închisorii pe viață este scăzută în mod automat la 25 de ani în cazul deținuților de peste 60 de ani, pe când în noul Cod Penal, această înlocuire este facultativă.
Scăpat din pușcărie pe „legea mai favorabilă”
Iată ce scriu judecătorii de la Curtea de Apel București în motivarea prin care îl scapă de pușcărie pe viață pe Iulian Țigănilă:
„Analizând comparativ instituţia înlocuirii detenţiunii pe viaţă în reglementarea anterioară (disp. art. 55 alin. 2 C.p. 1969) şi în actuala reglementare (art. 58 C.pen.), Curtea reţine că dispoziţiile legale din vechea lege sunt mai favorabile petentului, având în vedere că, spre deosebire de Codul penal 1969, care prevedea înlocuirea detenţiunii pe viaţă în mod obligatoriu în momentul împlinirii vârstei prevăzute de lege, Codul penal în vigoare stabileşte că înlocuirea este facultativă.
De asemenea, vechea reglementare este mai favorabilă şi sub aspectul condiţiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziţii (împlinirea vârstei de 60 de ani de către condamnat, iar nu de 65 de ani, nu se impune analiza conduitei pe durata executării pedepsei şi nici îndeplinirea obligaţiilor civile).
Curtea apreciază, în acord cu raţionamentul primei instanţe, că în cauza de faţă, obiectul este unul diferit – înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă – procedura fiind distinctă de cea iniţială în care a fost soluţionată cererea de contopire a pedepselor.
Prin urmare, instanţa este obligată să verifice care dintre cele două coduri penale este mai favorabil în raport cu singura instituţie analizată, astfel încât nu se poate pune problema aplicării unei lex tertia, aşa cum s-a susţinut în dezbaterea contestaţiei.
Pentru aceste motive, apreciind că vechile dispoziții legale sunt mai favorabile condamnatului, Curtea reţine că în mod corect, instanţa de fond a făcut aplicarea dispozițiilor din vechiul Cod penal, având în vedere că deținutul (Țigănilă Iulian – n.r.) a împlinit vârsta de 60 de ani la data de 22.09.2023, înlocuind pedeapsa detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani”, se arată în motivarea deciziei.
„Cocktailul” letal al lui Țigănilă
În rechizitoriul care a dus la condamnarea inițială, întocmit de procurorii Parchetului General și consultat recent de Libertatea, se arată că atât Iulian Țigănilă, cât şi Ion Barbu erau lipsiţi de ocupaţie ori de alte mijloace materiale de trai, iar toate crimele au fost comise cu premeditare, în scopul însuşirii diferitelor bunuri ale victimelor.
Ion Barbu
De exemplu, de la victima Ion Burcică, cei doi au furat un televizor color și 300 de bonuri de pâine, după ce i-au dat victimei să bea „o băutură portocalie” – țuică amestecată cu somnifere și antigel. După ce victima a devenit inconștientă, Iulian Țigănilă și Ion Barbu au ucis-o în bătaie și i-au aruncat trupul într-o fântână.
În urma uciderii lui Ion Burcică, procurorii au investigat și alte cazuri de „dispariții” misterioase ale unor persoane din anturajul lui Iulian Țigănilă și al lui Ion Barbu, în timp ce aceștia se aflau deja după gratii.
Așa au descoperit anchetatorii că Țigănilă și Barbu au ucis-o în 1999 pe Elena Spătaru, al cărei cadavru tranșat a fost găsit într-un sistem de irigații de pe raza comunei Brebeni, județul Olt. Cei doi i-au curmat viața pentru a-i fura apartamentul.
În timp ce se afla în pușcărie, Ion Barbu i-a relatat unui coleg de celulă date-cheie pe care anchetatorii le-au pus cap la cap pentru a identifica alte victime.
Ion Barbu i-a vorbit colegului de celulă despre uciderea unei persoane a cărei identitate nu a divulgat-o, prin prepararea unui amestec de ţuică, antigel şi somnifere.
Ucis pentru un autoturism Aro
După o altă crimă, Țigănilă și Barbu au aruncat cadavrul într-o fântână părăsită de lângă un arbore secular, aflată în apropierea Haltei CFR Colţu, din comuna Ungheni, judeţul Argeş.
Fântâna unde a fost aruncat cadavrul lui Cornel Albu
Anchetatorii au stabilit că victima este un bărbat pe nume Cornel Albu, ucis de Țigănilă și de Barbu pentru a-i lua mașina, un Aro 10, pe care ulterior l-au vândut cu 6 milioane de lei, adică 600 RON.
„Burcică Ion, Spătaru Elena şi Albu Cornel aveau patru caracteristici comune, care i-au făcut pe învinuiţi să considere că pot fi ucişi, în scopul însuşirii unor bunuri care le aparţineau, fără ca riscul de a fi descoperite faptele şi apoi ei, ca autori ai acestora, să fie prea mare.
Aceste caracteristici comune sunt: viciul consumului exagerat de băuturi alcoolice; apartenenţa la un mediu social aflat la limita promiscuităţii; trăiau singuri, relaţiile cu rudele nefiind apropiate; erau proprietari ai unor bunuri de care puteau fi deposedaţi.
După uciderea lor, Ţigănilă Iulian şi Barbu Ion şi-au însuşit sau au încercat să-şi însuşească, ori s-au folosit de bunurile victimelor, iar cadavrele au fost ascunse în locuri asemănătoare, în relativa apropiere a comunei Ungheni, localitatea natală a celor doi învinuiţi”, notează procurorii în rechizitoriu.
O altă victimă din anturajul lui Iulian Țigănilă este Gheorghe Țîrcu, ucis în 1996 „prin introducerea pe gât a unei bucăţi de şuncă”.
Anchetatorii au stabilit că Iulian Țigănilă e responsabil pentru moartea altor două persoane, Ion Oprea și Janea Bucoveanu, ale căror cadavre n-au fost găsite niciodată.
Ceea ce s-a putut dovedi în timpul anchetei e că Iulian Țigănilă locuia în apartamentul lui Ion Oprea, până în 1998, când a vândut imobilul folosindu-se de identitatea victimei.
Atât în cazul lui Ion Oprea, cât și în cel al lui Janea Bucoveanu, Țigănilă a redactat scrisori în numele acestora, pentru a le convinge familiile și apropiații că ei ar fi plecați în străinătate.
