Euro 1984, renașterea fotbalului românesc. Povești nespuse de la debutul lui Gică Hagi la un turneu final

Întreaga suflare fotbalistică din România așteaptă cu nerăbdare startul Campionatului European de Fotbal din Germania, fiindcă după o pauză de 8 ani „tricolorii” au reușit o nouă calificare la un turneu final. O calificare triumfală, pentru că naționala lui Edi Iordănescu a terminat pe primul loc grupa preliminară, dar greul de-abia acum începe. Speranțele sunt mari și nimeni nu concepe să nu ajungem măcar în optimile de finală.

„Hai la Euro!”, noua producție premium FANATIK dedicată Campionatului European de Fotbal

Și pentru că un eveniment de o asemenea anvergură trebuie tratat cum se cuvine, FANATIK vă propune o nouă producție premium, dedicată Campionatului European. „Hai la Euro!” este un serial realizat de site-ul nostru în colaborare cu STALINSKAYA, în care Horia Ivanovici și invitatul special Andrei Vochin vor aduce în atenția publicului povești nespuse de la Campionatele Europene, vor vorbi despre idoli și vedete care au scris istorie sau vor analiza echipa națională a României și adversarii „tricolorilor”.

„Hai la Euro, hai România! Începem un serial dedicat Campionatului European din 2024 din Germania și, bineînțeles, naționalei României, care ne-a făcut bucuria de a ajunge, după o lungă perioadă de timp, din nou la un turneu final. Rubrica se intitulează sugestiv «Hai la Euro!». Iar acest serial original va cuprinde foarte multe povești, dar și lucruri actuale, spre final, atunci când o să vorbim despre adversari și despre lotul României.

Dar în primul și în primul rând va fi un parfum. Va fi un parfum al amintirilor, va fi un parfum al performanțelor pe care le-am avut la Campionatele Europene. Vom vorbi despre idoli, vom vorbi despre vedete, vom vorbi despre fotbaliștii și antrenorii noștri mari care au scris istorie.

Nu puteam să aleg drept partener pentru «Hai la Euro!» decât pe un singur prieten drag mie, care vine aici în dublă calitate. În primul rând, este vorba despre calitatea de jurnalist de sport, unul dintre cei mai mari ziariști de sport… Iar în al doilea rând, este un om care cunoaște foarte bine cum a mers această calificare, care a fost lângă băieți, lângă selecționer, lângă staff-ul Federației în această campanie de calificare încheiată absolut magnific, locul 1 în grupă. Este federal, un om care de ani de zile este la Federația Română de Fotbal. Cred că v-ați prins deja că e vorba despre prietenul meu Andrei Vochin. Salut Andrei și Hai la Euro!”, a început Horia Ivanovici prezentarea noii rubrici premium FANATIK.

„La Euro, hai să mergem! Aș spune că am o triplă calitate, pentru că prima a fost cea de suporter și ea contează foarte mult în tot ceea ce vom discuta noi acum. Au fost momente în care meciurile echipei naționale și traseele preliminare până la Euro au fost trăite ca suporter al echipei naționale a României”, e gata și Andrei Vochin de marea provocare.

Euro 1984: Europeanul lui Mircea Lucescu și debutul lui Gică Hagi la un turneu final

Și fiind primul episod al serialului, vom începe în forță cu… începutul. Mai precis, cu prima participare a naționalei României la un Campionat European. A fost la Euro 1984 din Franța, și, ca o coincidență, tot atunci am consemnat și debutul la un turneu final al lui Gică Hagi, cel mai mare fotbalist român din toate timpurile.

„Acesta este primul episod și am hotărât împreună cu Andrei să începem cu participările naționalei României la Campionatele Europene, mai exact cu participările Generației de Aur la Campionatele Europene. Să ne povestească Andrei și să ne readucă aminte acel parfum fantastic al unor jucători unici, al unor antrenori absolut formidabili și al unor rezultate până la urmă excelente. Ce a făcut Generația de Aur la Euro?”, i-a ridicat Horia Ivanovici mingea la fileu invitatului său.

„Trebuie spus că România s-a calificat până în acest moment de cinci ori la Campionatele Europene de fotbal. Prima oară în 1984, ultima oară în 2016. Putem vorbi despre o simbolistică a faptului că aceste perioade pot fi împărțite cu și fără Generația de Aur, pentru că primele trei campionate, 1984, 1996 și 2000, au fost cele în care Gică Hagi a debutat și s-a retras de la echipa națională. A debutat la un turneu final și s-a retras de la un turneu final și de la echipa națională a României. De asta, în interiorul lor le-am spus că ar fi cumva marcate de prezența membrilor Generației de Aur”, și-a început Andrei Vochin depănarea amintirilor europene.

„Câte Euro a avut Generația de Aur?”, a fost curios să afle moderatorul răspunsul la o întrebare care a stat pe buzele multor microbiști români.

„În principiu trei, dacă socotim faptul că Gică Hagi a fost în 1984, în 1996 și în 2000. El este omul cu cele mai multe prezențe. Aceste ar fi cele trei ediții punctate de membri ai Generației de Aur, pentru că pe primul nu poți să-l numești ca fiind al Generației de Aur. Primul aș spune că este Europeanul lui Mircea Lucescu. Trebuie spus că acea grupă de calificare este, după mine, cea mai grea grupă de calificare posibilă.

A fost renașterea fotbalului românesc. România se calificase la un singur turneu final de competiție majoră, în 1970, la Mondialul din Mexic. Asta înseamnă că timp de 14 ani, până în 1984, România a ratat calificări. Ceea ce s-a întâmplat odată cu venirea lui Mircea Lucescu la echipa națională a fost o adevărată reconstrucție. Echipa națională s-a clădit pe jucătorii Universității Craiova, cei care făceau semifinală europeană, cărora Mircea Lucescu le-a lipit încă două bucăți de echipe acolo unde el evoluase sau acolo unde el urma să antreneze”, a lămurit dilema Andrei Vochin.

„Dar acest rol al lui Mircea Lucescu nu îl punem la Generația de Aur”, a vrut să fie sigur Horia Ivanovici.

„Doar simbolistic, pentru că este Europeanul în care Gică Hagi a debutat. Ăla a fost punctul în care a început să se construiască Generația de Aur. Și Mircea Lucescu are un rol important în construcția acestei generații, chiar dacă ea a fost gestionată mai târziu de Anghel Iordănescu. În echipa asta pe care el a făcut-o, cum spuneam, era Universitatea Craiova de bază, erau jucători de la Corvinul Hunedoara, pe care el îi antrenase și îi cunoștea foarte bine, și jucători de la Dinamo. Lor li se mai adăugau niște jucători de la Sportul Studențesc”, a clarificat Vochin rolul lui Mircea Lucescu în nașterea Generației de Aur a fotbalului românesc.

Grupa infernală de calificare și debutul „de vis” la Euro 1984

Odată introducerea făcută, Andrei Vochin a intrat adânc în miezul problemei. Și ne-a reamintit prin ce „chinuri” a fost nevoită să treacă echipa națională a României în grupa de calificare la Euro 1984, unde a dat peste adversari unul mai puternic decât altul. Totul s-a terminat însă cu bine, iar debutul la turneul final a fost și el de bun augur.

„Spuneam că grupa de calificare a fost infernală. În primul rând, trebuie spus că la Campionatul European din 1984 s-au calificat opt echipe. Atât. Care este diferența acum? La ultimul Campionat European s-au calificat 24. Noi ne-am calificat dintr-o grupă din care făceau parte Italia, campioană mondială cu doi ani înainte, în 1982, cu Cehoslovacia, care fusese campioană europeană în 1976, deci cu numai opt ani înainte, cu Suedia, o forță la momentul respectiv, și cu Cipru.

Se califica o singură echipă din această grupă și acea echipă a fost cea a României, prezentă la un turneu final după 14 ani, un turneu final de Campionat European. Performanța în sine a fost această calificare, pentru că acolo, la turneul final, am întâlnit Spania, Republica Federală Germania și Portugalia. O grupă extrem de dificilă, în care am reușit să facem un singur meci egal, în primul în primul joc împotriva Spaniei, un 1-1, golul nostru fiind marcat de Loți Bölöni. Loți Bölöni, care a fost cheia, dacă vrei, a acelei echipe. E cel care a marcat în meciul cu Italia, dacă îți amintești, când am bătut campionii mondiali en-titre pe 16 aprilie 1983, la București, cu 1-0.

Și ajungem la Europeanul din Franța 1984, un Euro, cum am zis, format din opt echipe. Franța era gazdă și doar 7 echipe calificate din toată Europa. Am început cu meciul contra Spaniei, am jucat bine. Atunci a debutat și Gică Hagi, a intrat în minutul 74, spre final, avea 19 ani. A fost un meci în care iarăși și-a pus amprenta omul cheie al echipei, Loți Bölöni, care a și marcat golul de 1-1. Dar un alt jucător care a evoluat foarte bine atunci a fost Marcel Coraș.

Uite și echipa: Lung, Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu, Coraș, Dragnea, Bölöni, Klein, Cămătaru, Gabor. Trebuie spus că Ilie Balaci, cel care participase la campania de calificare, nu a putut fi prezent, fiind accidentat. Se făceau două schimbări, se dădeau două puncte la victorie, erau alte alte reguli, dar era un debut fără înfrângere la un turneu final”, a rememorat Andrei Vochin debutul României la Campionatul European din 1984 la emisiunea „Hai la Euro!” realizată de FANATIK.

România – Spania 1-1, caseta tehnică

România, la un pas să stopeze colosul RFG în al doilea meci de la Euro 1984

Prima impresie lăsată de „tricolori” a fost excelentă, dar greul de-abia acum începea. Pentru că al doilea adversar pe care urma să-l întâlnim era puternica echipă a RFG, multiplă campioană europeană și mondială. Și cu care ne-am bătut aproape de la egal la egal.

„Un început bun, doar că urma să întâlnim Republica Federală a Germaniei, faimosul RFG, care era o forță. Am jucat bine o repriză cu ei, am reușit să îi egalăm. La un moment dat ne-au condus ei, Rudi Völler țin minte că a jucat bine, cred că a dat două goluri”, își aduce aminte Vochin de acel meci.

„Echipa: Lung în poartă… Rednic, Andone, Ștefănescu, Ungureanu, Dragnea, înlocuit în 62 cu Țicleanu, Bölöni, Klein, Hagi. Da, Hagi, înlocuit la pauză cu Zare. În față, Cămătaru și Coraș. Doamne, ce fotbaliști… De Cămătaru știe toată lumea! Poate puțini își mai aduc aminte de fabulosul Coraș. Voiam să spun cum arată nemții. Te rog, prezintă-i tu”, intervine în discuție și Horia Ivanovici. Iar când auzi ce nume aveau germanii, parcă te trec și acum fiori reci pe șira spinării.

„Schumacher în poartă, cu Bernd Förster, cu Karl-Heinz Förster, cu Stielike, cu Briegel, Matthaus, Meier, Brehme. Și în față Rummenigge, Völler și cu Klaus Allofs”, anunță „crainicul” Vochin marea echipă a RFG, completat imediat de moderator: „Stai să ne înțelegem… Littbarski era doar rezervă. Ca să înțelegem exact. Un rezultat până la urmă nu bun, foarte bun…”.

„Era o minune să poți să faci mai mult în fața unei unei astfel de echipe. Și am trăit speranța acestei acestei minuni în momentul în care Marcel Coraș a egalat. Atunci eram după 1-1 cu Spania, era 1-1 și cu Germania Federală. Doar că forța echipei a fost mult prea mare, parcă era prea mult pentru noi… Și, în primul rând, se simțea lipsa de experiență la aceste turnee finale”, a mai completat Andrei Vochin pe marginea acelui meci, încheiat cu scorul de 2-1 în favoarea RFG.

RFG – România 2-1, caseta tehnică

Portugalia a năruit speranțele „tricolorilor” la Euro 1984

Și urma ultimul meci din grupă, contra Portugaliei. Unul care, în cazul unei victorii, ne-ar fi putut aduce o calificare uluitoare în semifinalele competiției la care participam în premieră. Însă lipsa de experiență la acest nivel și-a spus cuvântul și am pierdut pe final, după un gol marcat de Nene.

„Ultimul meci cu cu Portugalia… Era o speranță mare că dacă învingeam în partida respectivă puteam să ne calificăm mai departe în semifinale. Erau niște calcule ale hârtiei, doar că a fost, cred, cel mai slab meci al nostru la acel turneu final. Partida a fost la Nantes, am mers spre un 0-0, un meci echilibrat. Cred că Mircea Lucescu a încercat să dea cumva lovitura pe final. Lucrurile nu s-au întâmplat așa. Până la urmă am luat gol în finalul meciului, n-am dat noi…”, își mai amintește Andrei Vochin.

„Juca celebrul Diamantino la portughezi… Jordao, Sousa, Nene a intrat în minutul 67, Bento în poartă, Pinto și Chalana”, ne prezintă și Horia Ivanovici starurile portugheze care ne-au barat drumul spre semifinale.

„Erau foarte mulți jucători de la Benfica, echipă care ne făcuse iarăși o mare supărare în 1983. A marcat Nene în minutul 81. Dar aveam flash-uri din meciul Universitatea Craiova – Benfica, acolo unde ai noștri au fost foarte aproape de calificarea în finală. Pentru vremea aia era uluitor.

Ar fi fost prima finală a unei echipe românești în epoca modernă, pentru că nu o mai punem pe aia din ’40 a Rapidului care nu s-a mai disputat. Și practic portughezii au cam fost nașii noștri în sezonul 1983-1984. Ne-au scos și cu Universitatea Craiova din semifinalele Cupei UEFA și ne-au bătut și în minutul 81. Una peste alta, a fost un turneu în care am arătat bine…”, mai spune, cu o undă de regret în glas, actualul oficial al FRF.

România – Portugalia 0-1, caseta tehnică

Andrei Vochin după Euro 1984: „Mulțumesc lui Dumnezeu că suntem și aici”

„Care e amintirea principală pe care o ai de la acel turneu?”, e întrebarea de final a moderatorului Horia Ivanovici pentru invitatul său special de la „Hai la Euro!”, serialul premium realizat de FANATIK în colaborare cu STALINSKYA.

„Cred că este momentul în care Bölöni a egalat cu Spania. De ce? Pentru că până atunci ziceam «Doamne, suntem la un turneu final», pe care îl vedeam la televizor mai mult pe bulgari decât pe români la vremea respectivă. Și ziceam «Mulțumesc lui Dumnezeu că suntem și aici». În momentul în care Bölöni a egalat Spania, am zis «Doamne, se poate! Putem să mișcăm».

Și atunci, clipa aia de speranță, mie ca suporter și pe urmă ca ziarist, mi s-a translatat în timp către turneele alea unde chiar am făcut lucruri foarte bune. Și de ce? Pentru că jucătorii noștri au început să capete experiență la aceste turnee finale. În 1990 s-au regăsit între ei Rednic, Andone… Cămătaru n-a jucat, dar a fost în lot.

Ușor-ușor, s-a predat ștafeta de la această generație, prima de mare performanță făcută în epoca modernă a fotbalului de către Mircea Lucescu, către cei care aveau să ne ducă apoi spre un deceniu de calificări constante și de performanță”, e concluzia lui Andrei Vochin.