EXCLUSIV // Ilinca Lungu, tânăra din Iaşi care a ajuns designer 3D pentru Adidas: „Cred că cea mai mare problemă cu care se confruntă industria modei este sustenabilitatea”

Brandul Adidas este unul dintre cele mai populare și apreciate de către cumpărătorii din toată lumea. Puțini sunt însă cei care știu că pe rafturile magazinelor ajung colecții care au în spate creațiile unei românce.

Ilinca Lungu, fiica scriitorului ieșean Dan Lungu, a ajuns să lucreze ca designer 3D pentru prestigiosul brand Adidas, la scurt timp după ce a absolvit facultatea London College of Fashion în anul 2020.

Ce a însemnat această experiență pentru cariera ei și cât de diferit este designul 3D de cel tradițional, Ilinca Lungu a povestit într-un interviu pentru B1TV.RO.

Interviu cu Ilinca Lungu, designer pentru celebrul brand Adidas

Pasiunea ei pentru design vestimentar își are originea încă din copilărie, însă dacă inițial totul a fost perceput ca o joacă pentru ea, în perioada liceului Ilinca a știut că asta va fi profesia pe care dorește să o îmbrățișeze:

“Mi-a plăcut tot timpul să fac haine pentru păpuși, din resturi de materiale. Știu că asta este un clișeu, dar asta este prima mea amintire legată de haine. Dar una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din copilărie este atunci când am dat năvală în dulapul bunicii cu verișoara mea. Am scos atunci o grămadă de haine pe care le-am pus pe noi cum ne-a venit în cap și am făcut parada modei prin casă în fața părinților.

Nu mi-am dat seama atunci din cauză că era doar ca un joc pentru mine, dar probabil că acela a fost unul dintre momentele cheie în care mi-am dat seama ce frumos este să te joci cu hainele și cred că am reușit să păstrez această curiozitate până prin liceu când a trebuit să decid ceea ce trebuie să fac la facultate”, povestește Ilinca Lungu.

Un moment cheie pentru cariera ei a fost decizia de a urma cursurile de la London College of Fashion, una dintre cele mai bune facultăți din lume:

“Încă de la vârsta de 14 ani eu am început să zic că vreau să fiu designer vestimentar, dar nu prea m-am băgat pe mine în seamă pentru că visurile copiilor se schimbă. Eu cumva mi-am păstrat în cap că vreau să fiu designer vestimentar și când a venit vremea să decid ceea ce vreau să fac eu știam deja că vreau să fiu designer.

Nu ma gândit niciodată că în România nu există facultăți bune. Cred că sunt, doar că pur și simplu procesul meu de a selecta o facultate a fost să mă uit în grupul facultăților celor mai bune din lume. Așa am văzut că sunt în Londra și m-am orientat în zona aceea. Pur și simplu asta a fost metoda mea de gândire”.

Ilinca Lungu povestește că designul 3D oferă mai multe oportunități comparativ cu designul tradițional, printr-o integrare a tehnologiei în procesul creației:

“Am lucrat mult dar am avut și norocul de a fi în spațiul 3D la momentul potrivit. Ca să explic puțin ce înseamnă designul 3D, din punct de vedere creativ este exact ca designul tradițional, adică ai o inspirație de la început, te uiți la imagini, te uiți la diferite momente din istoria modei, faci niște schițe pe care ulterior trebuie să le transformi într-o haină propriu-zisă. Unde diferă designul 3D față de designul tradițional este că tu ca designer 2D faci o schiță desenată de mână sau în Illustrator pe care o trimiți celor care fac tiparul și în producție. În cazul 3D, tu faci haina printr-un program pe un calculator digital, asta înseamnă că te poți juca mai mult cu ea față de cum stă pe manechin și cum ar arăta în viața reală. Cam asta este cea mai mare diferență.

Opțiunea Ilincăi Lungu pentru designul 3D a venit după terminarea facultății, în anul 2020, când restricţiile Covid erau printre cele mai severe. Imposibilitatea de a-și prezenta colecția creată pentru examenul de licență nu a descurajat-o, ci a făcut-o să caute noi oportunități pentru a-și continua într-un moment critic activitatea cu ajutorul tehnologiei digitale:

“Ca să încep povestea de la început, trebuie să mă întorc în anul 2020, care nu a fost un an ușor pentru mine. În anul 2020 eu eram în ultimul an de facultate și trebuia să lucrez la o colecție pentru licență care tradițional este expusă  pe podium și tu ca student ai posibilitatea să fii văzut de media ca designer și probabil să obții un job ca designer. Având în vedere că a venit pandemia toată lumea a fost trimisă acasă. Eram în momentul în care trebuia să coasem hainele, în aprilie 2020, pentru ca în luna iunie să fie expuse. Toată lumea a fost trimisă acasă. Mi-am luat băgăjelele și ni s-a spus că nu știm când ne vom mai putea întoarce la facultate. Mi-am zis că am câteva luni la dispoziție în care nu voi mai putea să fiu fizic la facultate. Am decis să mă duc acasă, la Iași, și să lucrez de acolo pentru că este mai ușor. Acele câteva luni însă s-au transformat într-un an așa că a trebuit să absolv facultatea online de la Iași și diploma mi-a fost trimisă prin poștă. Așa că în loc de colecția mea grandioasă de pe podium, totul s-a transformat într-un fișier digital pe care l-am trimis facultății care mi-a dat o notă. Având în vedere că eram acasă și nimănui nu îi ardea de modă în vara 2020 când exista mult mai multe probleme în lume, m-am apucat să învăț 3D de pe YouTube ca să am o finalitatea a proiectului de licență. Voiam, dacă nu pot să îl cos, măcar să îl fac digital pentru că este foarte important și pentru portofoliu dar și să am o finalizare a celor patru ani de facultate. Așa am început să învăț, pur și simplu de acasă, de pe YouTube”.

După ce și-a împărtășit creațiile pe social media, Ilinca Lungu povestește că a fost contactată de către cei de la Adidas care i-au propus să lucreze pentru prestigiosul brand:

“Am început să experimentez tot mai mult, dar și să postez pe social media despre munca mea și căutam să vorbesc cu prietenii despe ceea ce mai fac ei, să văd dacă mai este și altcineva interesat de 3D și așa am avut norocul să fiu contactată de mai multe persoane care erau și ele interesate și am început să lucrez pe mai multe proiecte. Asta am făcut timp de mai bine de jumătate de an, lucrând de acasă, cu prieteni și oameni pe care i-am cunoscut prin intermediul comunităților digitale. Postând foarte mult pe social media am fost contactată la un moment dat de un recruter de la Adidas care m-a întrebat dacă aș fi interesată să lucrez pentru ei. Am zis că da, de ce nu! Eram în momentul în care îmi doream să încerc ceva nou. Așa am aplicat la Adidas. Am avut un portofoliu în care am arătat ce am făcut prin facultate, am făcut un internship la Marc Jacobs în New York și am prezentat și ce am făcut acolo. După aceea ei mi-au dat un mic proiect și o săptămână la dispoziție să îl fac. Era o mică colecție pe care trebuia să o realizez în 3D iar la sfârșit am avut un interviu în care am explicat ceea ce am făcut. După o săptămână am fost sunată și mi s-a prezentat invitația de a veni să lucrez la Adidas.

Mi-am luat bagajele și m-am mutat în Germania, în timpul pandemiei în care campusul de la Adidas nu era încă deschis. A trebuit să lucrez din hotel singură, cu un laptop în brațe. Lucrurile însă au început să se deschidă după câteva luni și am ajuns să lucrez în campus de la birou, cu oameni lângă mine. Asta este povestea”.

Principalele provocări cu care se confruntă industria modei

Am întrebat-o pe Ilinca Lungu care sunt în prezent cele mai mari provocări cu care se confruntă industria modei. Potrivit acesteia găsirea unui echilibru între ceea ce se cere din partea cumpărătorilor și ceea ce industria poate oferi poate fi o adevărată provocare, însă și în această privință tehnologia ar putea juca un rol esențial:

“Cred că industria modei are în acest moment o grămadă pe cap, dar cea mai mare problemă pe care o văd este sustenabilitatea, cum găsești o balanță, un echilibru între cât cere lumea să cumpere și cât reușești să faci să fie sustenabil. Cred că în acest sens, și asta a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat despre designul 3D, este că ajută în procesul de creație deoarece de obicei când faci o schiță 2D pe hârtie și o trimiți unei fabrici, fabrica îți trimite înapoi un prototip pe care după aceea nu e niciodată perfect din prima. Tu trebuie să îl modifici, după aceea trimiți fabricii încă un design refăcut și tot așa. Designul 3D ajută în acest sens deoarece nu ai nevoie să faci toate prototipurile acestea. Vezi în 3D cum arată haina de la început și nu mai ai schimbul ăsta”.

În ceea ce privește situația industriei modei din România, Ilinca Lungu a subliniat că există numeroși tineri talentați și apreciați în occident. Cu toate acestea, facultățile de la noi ar trebui să pună mai mult accent pe modul cum procesul creativ poate fi mai bine integrat activității economice:

“Nu sunt foarte la curent cu ceea ce se întâmplă în facultățile din România. Sunt plecată de ceva timp. În același timp văd foarte mulți tineri talentați în România. Partea aceasta, mai ales creativă este destul de bine dezvoltată, în sensul în care tinerii sunt destul de mult încurajați să facă ce vor și să experimenteze ceea ce le place să facă. Din ce am văzut este diferența asta dintre creativitatea pe care o ai ca student și oportunitatea de a face ce vrei, care este foarte importantă, dar după aceea e important să știi cum îți iei creativitatea și o transformi într-un design al unui brand care trebuie să fie mai comercial, lumea trebuie să cumpere hainele astea. Dacă te uiți pe stradă, sunt haine ușor de purtat. Ceea ce fac facultățile din occident, mai ales facultățile bune care știu să se orienteze este că încep să dea studenților lecții de design 3D de exemplu sau schițe tehnice pe care le trimit fabricilor. Cred că dacă și în România ar începe să se facă cursuri puțin mai aplicate cred că studenții din România ar avea și mai multe oportunități de a ven și a lucra în occident”.