Fabrica românească, cu producție uriașă, de care s-a ales praful. Mii de oameni lucrau aici, dar a fost desființată și vândută pe bucăți

Una dintre cele mai importante fabrici de zahăr din Europa de Est, căreia i se mai spunea și ”perla” zahărului românesc, arată astăzi precum o ruină. După 1990 a fost lăsată în paragină și mii de români și-au pierdut un loc de muncă.

”Perla” zahărului românesc, desființată , vândută și aflată în paragină

În fabrică se obțineau, în doar 24 de ore, 200 de tone de zahăr. Producția era una colosală, locul fiind unul dintre cele mai importante ramuri industriale din țară. Tone de zahăr erau livrate atât în țară, cât și peste hotare.

Este vorba despre fabrica zahăr de la Bucecea, din județul Botoșani, care a fost ridicată într-un an. Construcția a durat din 1959 până în 1960 și s-a întins pe 34 de hectare, într-o zonă cu mare potențial agricol. Sfecla de zahăr era nelipsită.

Sflecla de zahăr plantată în zona fabricii era materia primă. O spune și Ioan Sauciuc, fost angajat al firmei, dar și unul dintre cei care au deținut funcția de directori ai Bucecea. Potrivit lui,  fabrica a fost construită în baza unui parteneriat România-Franța.

Parteneriatul ar fi presupus, printre altele, furnizarea unui transport mare de vin, de Cotnari, în Franța. Fabrica dispunea de utilaje de cea mai bună calitate din Franța și Germania, de altfel, iar fundația a fos atent făcută, până la 10 metri adâncime.

Fabrica de zahăr din Botoșani își producea singură curentul electric

Dacă vi se par impresionante cele citite până acum, mai aflați că fabrica dispunea de generatoare de o calitate superioară și că își producea singură energia electrică. Totodată, avea și cazane pentru abur industrial, laboratoare, hale de producție, turnuri și depozite.

”Francezii au construit această fabrică de zahăr în 1959, dar prima producţie a fost în 1962. Din câte am auzit, fabrica a fost făcută pe un transport mare de vin de Cotnari în Franţa. Aşa ar fi fost înţelegerea.

Aveau utilaje de foarte bună calitate. S-a turnat beton serios aici. Cu fundaţii de 10 metri adâncime. Totodată fabrica avea generatoare puternice, îşi producea singură energia electrică. Avea şi cazane pentru abur industrial, laboratoare, hale de producţie, turnuri, depozite”, a declarat pentru Adevărul fostul director menționat.

Pentru a se asigura permanent materie primă, oamenii din zonă erau încurajați să planteze sfeclă de zahăr. Mii de oameni trăiau de pe urma acestei plante și munceau în fabrică. Cea mai mare parte a zahărului obținut era exportat, a mai mărturisit un alt fost salariat.

 ”A fost cea mai bună perioadă pentru oamenii de aici. Și sflecla era foarte bună. Se lucra puternic din septembrie până în februarie, în trei schimburi, pentru că venea, în valuri, materia primă”, a mai detaliat un alt fost angajat al fabricii.

După 1990, gloria fabricii avea să se stingă. A fost privatizată, redenumită ”Siretul”, iar mulți dintre cei care cereau marfă ”uitau” să mai plătească. Țepele au devenit tot mai dese și fabrica a intrat în faliment. În cele din urmă, locul a fost vândut bucată cu bucată, la fier vechi, în Cehia. În urma lui a mai rămas doar un teren viran, cumpărat de Primăria Bucecea.

Please follow and like us: