Una dintre mințile luminate românești ale secolului trecut, inginerul Anghel Saligny rămâne în memoria poporului nostru datorită creației sale magnifice, podul de la Cernavodă care traversează Dunărea și îi poartă, astăzi, numele. Cine a fost omul din spatele geniului. Preferatul regelui Carol I.
Vizionar și pionier al ingineriei europene
Anghel Saligny, o figură emblematică a ingineriei românești, vede, pentru prima dată, lumina zilei la data de 19 aprilie 1854, în Șerbănești, județul Galați.
Încă din fragedă pruncie, micuțul Anghel manifestă o pasiune deosebită pentru scule, unelte și tot ce aparține domeniului tehnic. Ajuns la școală visează să devină inginer, fiind preocupat de mecanică, fizică, matematică și alte științe exacte.
Pleacă în Germania pentru a urma cursurile Universității din Berlin și ale Școlii Tehnice Superioare din Charlottenburg, unde pune bazele unei expertize care avea să definească infrastructura României pentru generații întregi.
După finalizarea studiilor, Anghel Saligny se dedică, în exclusivitate, proiectării și construcției de căi ferate și poduri, contribuind semnificativ la dezvoltarea infrastructurii țării noastre.
În 1876, Anghel Saligny se întoarce în România, unde e numit inginer la Serviciul de Poduri și Șosele. Se apucă de construcția căii ferate Ploiești-Predeal, un proiect vital pentru dezvoltarea infrastructurii de transport din acea perioadă.
Cinci ani mai târziu, datorită abilităților sale remarcabile și a experienței acumulate, ilustrul inginer este uns director adjunct în cadrul aceluiași Serviciu de Poduri și Șosele.
Ajută la construcția liniilor ferate Adjud-Târgu Ocna și Bârlad-Vaslui, proiecte de o importanță strategică pentru interconectarea regiunilor și facilitarea transportului de persoane și mărfuri.
În 1883, Anghel Saligny este transferat în cadrul noului serviciu creat special pentru construcția de poduri și căi ferate, unde-și continuă lucrul, cu pasiune și devotament.
Le dovedește tuturor, încă o dată, îndemânarea sa și abilitățile tehnice remarcabile, construind numeroase poduri metalice de importanță vitală pentru infrastructura țării.
Unul dintre proiectele sale majore din acea perioadă în reprezintă construcția și inaugurarea podului de la Cosmești peste râul Siret, în anul 1888.
Podul de la Cernavodă, o adevărată operă de artă
Fără îndoială, cel mai ambițios proiect, marea provocare a carierei sale o reprezintă construirea podului de la Cernavodă, denumit, inițial, Podul Regele Carol I.
Podul monumental traversează fluviul Dunărea și leagă orașul Cernavodă, din județul Constanța, de localitatea Fetești, din județul Ialomița.
Structura imensă, cu o lungime de 4408 metri, a fost ridicată sub îndrumarea lui Anghel Saligny, devenind, în perioada 1890 – 1895, cel mai lung pod din Europa și al treilea din lume, la acea vreme.
Tabliera podului are o lățime de 12 metri și poate găzdui două linii de cale ferată. Construcția solidă și inovatoare a podului îi oferă o stabilitate remarcabilă, făcându-l să fie funcțional și sigur chiar și după mai multe decenii de exploatare, rezistând cu brio în fața forței naturii și a traficului intens de trenuri.
A garantat cu propria viață rezistența Podului de la Cernavodă
În ziua inaugurării Podului de la Cernavodă, Regele Carol I este cel care taie panglica oficială, fiind întâmpinat cu ropote de aplauze din partea românilor.
„Mulțumită râvnei și măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două brațe ale Dunărei mărețe și am bătut cel din urmă cui, care a încheiat și sfârșit aceste falnice lucrări”, sunt cuvintele mărețului monarh al României.
Pentru a testa rezistența măreței construcții, specialiștii aduc un convoi de 15 locomotive grele care să traverseze podul.
Stăpân pe sine și extrem de sigur pe succesul său, Anghel Saligny pariază cu propria viață calitatea structurii. Astfel, se urcă, alături de câțiva muncitori, într-o șalupă care ancorează fix sub pod.
Când experimentul ia sfârșit, iar toate cele 15 locomotive traversează, cu succes, puntea, inginerul răsuflă ușurat, țipând, bucuros: ”Știam că va ține!”.
Marele regret al lui Anghel Saligny
După finalizarea construcției și inaugurarea Podului de la Cernavodă, inginerul Anghel Saligny petrece săptămâni întregi studiindu-și opera timp de mai multe ore pe zi.
Luni mai târziu, geniul i-a mărturisit marele său regret colegului său de breaslă, Nicolae Ionescu Johnson, acela că nu a construit, pe pod, o cale de acces și pentru pietoni și căruțe.
”Îmi admir opera mai puţin decât îţi închipui. Dacă mă vezi zgâindu-mă la ea ceasuri întregi e ca să-i descopăr părţile slabe, greşelile. Şi mai este una pe care nu mi-o iert.
Trebuia să fac pe pod o cale dublă: una pentru căruţe şi pietoni, să mai fi existat şi o astfel de legătură între Dobrogea şi Muntenia.”, i-a mărturisit Anghel Saligny inginerului Nicolae Ionescu Johnson, potrivit memoriilor celui din urmă.
Dorobanții care păzesc podul
În perioada comunistă, Podul Regele Carol I este redenumit, după numele creatorului său, devenind Podul Anghel Saligny.
Construcția este funcțională până-n anul 1987, când se construiește un nou pod, alături de cel vechi, ulterior dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată se realizează un pod rutier, pentru Autostrada A2.
Se pot vedea, și în ziua de astăzi, cele două statui falnice ale soldaților dorobanți, care par să păzească Podul de la Cernavodă de inamici.
Moștenirea și impactul durabil
Pe lângă realizările sale impresionante în domeniul construcțiilor de poduri și căi ferate, Anghel Saligny aduce o contribuție semnificativă și la dezvoltarea porturilor autohtone, elaborând soluții inovatoare pentru fundarea cheiurilor și bazinelor portuare.
Ca director al lucrărilor Portului Constanța, inginerul a introdus, pentru prima oară în România, tehnici moderne de construcție, inclusiv utilizarea piloților și radierei de beton armat.
Moștenirea lui Anghel Saligny transcende timpul și spațiul. Realizările sale în domeniul ingineriei au reprezentat nu doar o dovadă a genialității sale tehnice, ci și o sursă de inspirație pentru viitoarele generații de ingineri și constructori.
Podul de la Cernavodă și alte opere semnate de el continuă să fie simboluri ale ingeniozității și determinării umane în fața provocărilor tehnice și naturale.
