Este prima oră a dimineții, la cafea. Gândurile se dezmorțesc și se așază în minte pentru o nouă zi. Bine că ai ce să așezi. Va veni cândva o dimineață în care nu vei mai avea ce să așezi. Raftul tău cu gânduri va fi gol. Bucură-te că încă ai ce să așezi: planuri, idei, treburi, alergături, taskuri etc.
Deschizi telefonul. Ce mai zice presa? Te răzgândești și deschizi e-mailul. Un mesaj nou te lovește cu titlul: „Document nou ANAF”. Recunoști titlul, este de la ANAF. Ce vrea ANAF-ul? Deschizi conținutul și citești: „Ați primit următoarele documente în Spațiul Virtual Privat (SPV) de pe portalul ANAF: Informare privind Declarația Unică”.
Mintea ți se întunecă. Subit. Gânduri ți se amestecă precum roata de la Loto. Haotic. Ți s-au înmuiat picioarele și se topesc. Plastilină. Încerci să te concentrezi. „Declarația Unică”. Asta înseamnă că ai o problemă cu Declarația Unică de anul trecut. Au găsit ceva în neregulă. Trebuie să mai plătești. Ai plătit cât a trebuit, dar uite că ANAF a descoperit că n-ai plătit destul. Înseamnă că ești un „rău-platnic”.
Dintre toți contribuabilii mici, tocmai pe tine te-au găsit să te notifice, care îți plătești din buzunarul propriu impozitul, CAS și CASS. Tu singur, nu angajatorul sau altcineva. Plătești de mulți ani, la timp, n-ai restanțe, nici nu mai poți să faci socoteala de câți ani plătești totul. Cu sacrificii. Scrâșnind din dinți. Înjurând, ca tot românul.
Simți că nu te mai poți ridica de la masă, să te duci la laptop, să intri pe SPV, ca să vezi ce scrie în „informare”. Încerci să mai tragi o gură de cafea ca să-ți revii. Nu te poți ridica, ți-a pierit cheful de cafea. Parcă mintea ți-a fost băgată într-un sac. Întuneric. Totuși, trebuie să te duci să vezi despre ce-i vorba…
Despre bani e vorba! Nu sunt metafore, poezii, eseuri, jocuri de cuvinte, emoții. ANAF lucrează cu bani. De aceea ți-a scris, la ora 1.23, vrea bani de la tine. Ți-a scris noaptea, când dormeai, ca să citești dimineața, când îți bei cafeaua. Să-ți stea cafeaua în gât.
Și dacă nu te poți ridica pentru a verifica pentru că ai paralizat? Frica te-a paralizat. În tinerețe, n-ai avut de-a face cu Miliția, Securitatea sau cu alte forțe opresive ale regimului. N-ai de unde să știi cum era să trăiești cu frica de Securitate. Dar acum, la bătrânețe, trăiești cu frica de ANAF. Nu cu frica de pensia pe care ți-o va da statul român după ce-o să-ți închei stagiul legal de plată a contribuției (CAS), ci cu spaima de ANAF. Te-ai deconspirat – cum se spune.
Ți-e frică de ANAF. Și frica asta a stat undeva ascunsă în mintea ta în toți acești ani în care ți-ai plătit singur contribuțiile și impozitul. Nu l-ai visat niciodată pe Marcel Boloș. Asta ți-ar mai trebui, să-l visezi pe ministrul finanțelor în chip de vampir, care-ți mușcă din jugulară și-ți suge sângele. Doamne, ce coșmar! – îți faci cruce. În fapt, n-ai visat pe niciun ministru al finanțelor sub care ai plătit… Nu i-ai visat, dar ai plătit.
Singur, contribuabil modest, fără să protestezi, fără să ceri o amânare, o scutire, să cauți să-ți bagi o pilă. Tu n-ai pe nimeni cunoscut la ANAF. Nici prieten, nici dușman. Nici pe inspectorul tău fiscal nu-l cunoști ca să-l întrebi, acum, la prima oră a dimineții, ce scrie în „informarea despre Declarația Unică”? Ești singur și, iată, ANAF-ul a venit peste tine: ți-a transmis o informare în SPV.
Totuși, de unde frica de ANAF?
Gândul ăsta se repetă ca o placă stricată. Totuși, de unde frica de ANAF? Doar nu trăiești în America, să tremuri de frica Fiscului! Trăiești în România evazionistă. Tu nu ești evazionist, dar ți-e frică. Înseamnă că ai suferit o traumă în trecut. Ai avut o ciocnire cu vreun funcționar sau o drăguță de la ANAF te-a tradus într-o poveste de amor? Nu mai bate câmpii! Ți-e frică! Dacă ANAF îți blochează conturile? Rămâi fără bani, mori de foame, nici măcar n-ai apucat să ieși la pensie ca să mori de foame cu acte în regulă!
Reușești să înghiți niște cafea. Ar trebui să te revolți. Ai plătit o viață statului român și statul ce ți-a oferit? Ți-ai căutat singur fericirea. Dar statul s-a băgat mereu peste tine, dacă nu direct, măcar prin intermediul celor din jurul tău, care au ținut să depindă de stat. Ai respectat regulile și legile. Dar statul le-a modificat și le-a cârpit în așa hal de te-a băgat în vrie. Statul taxează și crește taxele. Atât știe.
Nu ești Șoșoacă (femeia sau bărbatul ei), ca să apari când vrei la televiziunile de știri și să protestezi. Ai tăcut și ai plătit. Cu vinovăție, pentru că tu, simplu cetățean, te-ai simțit mereu vinovat în fața statului atotputernic, haotic și autoritar. N-ai fost în stare să profiți de slăbiciunile statului și de „oportunități”. Ai trăit ca un plătitor, și nu ca un beneficiar. Nici măcar ca un favorizat al statului!
A avut dreptate Ronald Reagan când a spus: „Guvernul nu este soluția la problemele noastre, ci este chiar problema”. ANAF este problema, cetățene! Și ce ți-a venit să te gândești tocmai acum la Reagan, ca să te dai deștept? Mai bine bea niște cafea!
Mai tragi o gură de cafea și deja te simți obosit la prima oră a dimineții. Oare de ce ANAF nu-ți dă un bonus, o promoție, un discount, o recompensă pentru că ai plătit atâția ani la timp, fără întârziere, tot ce trebuie să plătești? Să-ți dea ceva, care să-ți facă ziua mai frumoasă. Să zici: da, dom’le, ANAF m-a premiat, mi-a recunoscut meritul de contribuabil „bun-platnic”, de „foarte bun-platnic”, statul român mă apreciază, merită să trăiesc în România! (Oare a meritat să trăiești?)
Să-ți dea ceva, un premiu, o atenție. Un sejur de trei zile la Băile Olănești. Casă și masă moca. De ce nu? Bați câmpii! O pensie minimă de 1.500 de euro, măcar! De unde să se mai împrumute statul, de la cămătari? Sau măcar un coșciug gratis pentru un „foarte bun contribuabil”. De ce nu? Un voucher pentru coșciug. Vouchere pentru coșciuge și parastase. Asta este o idee bună de campanie electorală pentru Ciolacu. Să nu i-o dai gratis, păstreaz-o! Poate i-o vinzi pe factură lui Ciucă!
Dai pe gât restul de cafea. Deschizi laptopul și intri pe ANAF ca Ștefan cel Mare. Te loghezi la SPV și vezi mesajul, un PDF numit „Notificare”. Ți-a înghețat sângele. Îl descarci de parcă te-ai duce la ghilotină. Îl deschizi și citești dintr-o suflare: „Prin prezenta dorim să vă informăm că, în situația în care realizați venituri/pierderi pentru care trebuie să depuneți Declarația Unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, termenul de depunere este data de 27 mai 2024, inclusiv”.
Simți cum o piatră ți se ridică de pe… ANAF. Știai de termenul de depunere, dar ANAF te-a informat. Personal. Sigur că ai să-ți depui noua Declarație Unică! La termen. Viața e frumoasă în România și merită s-o trăiești până la anul, după alegerile electorale, până la următorul „termen de depunere”…
