Suntem în mijlocul Postului Paștelui, iar întrebarea dacă fructele de mare sunt sau nu permise în această perioadă este tot mai dezbătută în rândul credincioșilor.
Deși tradiția indică doar două dezlegări la consumul de pește în timpul postului, întrebarea rămâne: sunt fructele de mare considerate o alternativă validă?
Ce spun reprezentanții Bisericii?
Consilierul Patriarhal Adrian Agachi subliniază că fructele de mare nu sunt considerate o necesitate în timpul postului. Argumentele se bazează pe interpretări teologice și pe observații asupra tradiției monahale, precum și asupra intensității vieții spirituale de la Sfântul Munte Athos.
„Fiecare dezlegare este semnalată în cadrul calendarului ortodox respectând cele mai vechi hotărâri tipiconale ale Bisericii. Peștele are un statut special, se află la granița dintre dulce și post. Adică poate fi consumat în posturi când există dezlegare semnalată special în calendar, dar doar atunci, nu tot timpul cum este cazul alimentelor exclusiv vegetale. Apostolii au fost pescari, Mântuitorul a înmulțit peștele de două ori în chip minunat pentru mari mulțimi de oameni. De asemenea, peștele are acel acronim care în greacă simbolizează Însuși numele Mântuitorului. Este o bogată simbolistică religioasă în jurul peștelui și de aceea, dintre toate mâncărurile, are un statut special”, a declarat, pentru G4Food, Consilierul Patriarhal de la Biroul de presă al BOR, preot dr. Adrian Agachi.
Situația rămâne ambiguă
Cu toate acestea, situația rămâne ambiguă și lasă loc pentru interpretări variate. Argumentele pro consum de fructe de mare vin din tradiția atonită și din exemple istorice care atestă permisiunea în anumite circumstanțe speciale.
„Aș spune că nu există o poziție oficială în acest sens, nu s-a ajuns la un consens clar din acest punct de vedere. Principalul argument pro este faptul că fructele de mare se consumă la Sfântul Munte inclusiv în timpul postului. Trebuie să menționez că nu se consumă la Sfântul Munte în toate mănăstirile, în toate chiliile, în toate schiturile, iar acolo unde se consumă ele sunt mâncate exclusiv sâmbăta și duminica în timpul posturilor mari. De asemenea trebuie să ne gândim la acea tradiție athonită care ne vorbește despre consumul fructelor de mare: se spune că exista o mănăstire unde monarhii rămăseseră fără nici un fel de mâncare și s-au rugat Maicii Domnului pentru că nu aveau ce să mănânce pentru că efectiv nu mai aveau nici o alternativă, iar Maica Domnului le-a spus să mănânce fructe de mare. Fructele de mare devin o dezlegare specială, având în vedere intensitatea privegherilor, intensitatea ascezei care la Sfântul Munte, poate mai mult decât oriunde, este una cu totul și cu totul deosebită. În ceea ce privește viața creștinului obișnuit, a fiecărui om care încearcă să se apropie de Dumnezeu, să postească în mod cât mai curat, cât mai frumos, aș spune că fructele de mare sunt departe de a fi o necesitate. Bineînțeles, ele pot fi îngăduite cu binecuvântarea duhovnicului celor mai în vârstă, celor cu anumite afecțiuni, dar în rest, și aici îmi exprim doar o părere personală, nu le consider necesare în perioada postului, având în vedere și faptul că în prezent avem mult mai multe alternative, ingrediente și produse de post decât în alte vremuri”, explică preotul Adrian Agachi.
În concluzie, postul rămâne o perioadă de curățire sufletească, iar alimentația reprezintă doar un aspect al acestei discipline spirituale.
