Printre dramele Simonei Halep s-a strecurat un material esențial despre strategia PSD-PNL de a aborda alegerile la anul. O strategie cât o înfrângere deja. Un bloc partinic anti-AUR care ar fi menit să ducă mai departe situația de azi. Îi înțeleg, ar vrea să câștige alegerile dinainte de alegeri, să aranjeze tot încă de dinainte să intrăm noi în cabine. Bună idee, încă vreo 5% la AUR, după această perlă născută din gândirea Ciucă-Ciolacu-Iohannis.
2024, an plin de alegeri. 2023, sondaje care dau scoruri imense AUR. Guvernare PSD-PNL, de vreo 3 ani. Ce e de făcut? Deocamdată, tot ce era mai previzibil: PSD și PNL încearcă să conserve o stare de bine extraordinară. Amândouă la putere, nu prea deranjate de nimeni, cu o armată de mahări în teritoriu care nu mai răspund nici presei, nici nimănui, că doar e toată lumea la putere.
Ideea asta a blocului partinic e proastă din mai multe puncte de vedere, dar, în primul rând, e proastă pentru că recunoaște deja învingătorul înainte să înceapă măcar campania electorală: practic mai bagă o injecție de adrenalină în AUR.
De unde a răsărit AUR
AUR e răsărit din două surse. Un 10% de veșnic naționalism plângăcios, bun pentru fraieri, dar bun și pentru tot felul de afaceriști și securiști care în timp ce plâng țărișoara fac bani din ea cu nemiluita. Pentru aceștia, „străinii”, adică tot ce înseamnă capital multinațional, fac rău pentru că le tot taie din partea leului. Un singur exemplu: AUR urlă că se taie pădurile aiurea ca să le „dăm la austrieci” (adevărat), dar uită că se taie pădurile aiurea și pentru o puzderie de afaceriști daco-geți care au făcut bani cu grămada din tăiat la ras și vândut poate chiar respectivilor austrieci nemiloși.
De-a lungul timpului, și mitologia interbelică, aia cu anticomuniștii verzi (legionari) și alte tâmpenii au fost întreținute de alde Claudiu Târziu și alți ‘telectuali de extremă dreapta – e un mister cum poți trăi din site-uri de nișă stupizele, fără vreun sprijin de la diverse facțiuni secrete, instituționale. Întotdeauna au existat și interferențe cu un ultranaționalism al unor instituții militare – serviciile secrete sunt și ele împărțite în naționaliști și „multinaționaliști”, iar primii susțin AUR la greu (sunt mai ales pensionari, cu afaceri grele izvorâte din statutul de ex-servicii).
Dar ăștia sunt doar 10%, de unde restul zecilor de procente pe care le are AUR în sondaje, unele dintre ele dându-i pe primul loc, înaintea PSD? Din lipsa de opoziție.
PSD și PNL s-au infectat de hibernarea comodă à la Iohannis. Au realizat că Iohannis a găsit secretul fericirii: cu nesimțire înainte, nu dai un interviu 10 ani, nu răspunzi, nu dai socoteală, nu te bagi în dezbateri incomode, dormi, joci tenis, schiezi și te uiți disprețuitor la fraieri că nu știu să facă bănuți.
PSD și PNL au evitat orice măsură mai hotărâtă cu caracter social. Or, după război, după pandemie, bunăstarea chiar a familiilor din clasa de mijloc se ține într-un fir de ață. Culmea e că s-au dat ajutoare la greu pentru afaceri, și naționale, și multinaționale. Tot pe șest, iar acum se plâng de datoriile țării – luați de unde le-ați dat!
Adevărul și mai la vedere e că nu mai funcționează cam deloc capitalul singur-singurel, cum se spunea în basmele capitaliste clasice. Toată lumea e pe perfuzii de la stat. Marele capital își ia singur partea leului, optimizează, are oricum taxe mici în România; pare mai rezistent, dar nu e. Nici nu vreau să știu cum va arăta treaba la primele fisuri în bulele imobiliare – să vedeți ce vor striga naționaliștii că vor ajutor de la guvern pentru că și-au cumpărat 10 apartamente în Cluj. Piața energiei e razna, mâna de lucru e puțină, slab calificată.
Toți, HoReCa, comercianți, constructori, vor perfuzii la stat, altfel mor. Astea sunt condițiile clasice, istorice, care creează extrema dreaptă. Și de aici răsare AUR, răsare chiar din dreptacii clasici din ultimii 20 de ani.
Răsare și din așa-zișii progresiști useriști care de fapt visau la un fel de Sillicon Valley în ii și ițari. Câți dintre cei care au votat USR nu-s acum spre AUR, sau au discurs de AUR? De liberali nu mai zic. Discursul multora dintre ei era AUR, numai că aveau certificat de „europeni”. Ce mi-e că Ben Oni Ardelean sau Rareș Bogdan sunt la PNL, dacă ei oricum vorbesc aur-istica? La fel și cu Titus Corlățean sau Firea sau alte genii pesediste care, de-a lungul timpului, au supt cât au putut din ultraconservatorism.
Pasivitatea PNL-PSD a născut AUR. Obiceiul de a fugi de întrebări, de a da interviuri aranjate numai unde ne mângâie pe cap alde Ciutacu, Radu Tudor, Prelipceanu etc. De acolo e AUR.
În ultimii ani, singurii care au mai atins subiecte sociale, în afară de tâmpenii cu vaccin (care vin tot din explicații defectuoase date de UE și guvern în legătură cu afacerile negre din spatele intențiilor bune) și „ne fură copiii”, au fost AUR. Critica lor împotriva multinaționalelor, deși formulată aberant, măcar e o critică. Apoi, reacțiile când oamenii își pierd joburi, când se mai închide o mină, când există probleme sociale grave au venit de la singura sursă de opoziție rămasă, AUR.
USR s-a izolat ridicol în câteva orașe mari și în biroul lui Drulă, care îi dă în continuare cu discursul mucegăit al „antreprenorilor eroi”. Și cel mai neatent cetățean s-a lămurit deja cum stă treaba cu școala în Vest plătită de tăticu‘ și carierismul pe fonduri europene, alte perfuzii pentru oameni care laudă capitalismul, dar nu recunosc că n-ar face doi lei profit fără stat și trafic de influență.
Cine ar pierde mai mult din aventura individuală?
PNL. În afară de fiefurile liberale pe linie de primar de prin vestul țării, PNL nu mai are relevanță, PNL e alde Burduja, copil de bani gata securistici scăpat în public. PNL a devenit, de fapt, un partid regional. Așa că pentru PNL, orice formă de înțelegere cu PSD e o bună ancoră să rămână relevant. PSD-ul își dă prostește niște locuri, din nou își frustrează oamenii, nepromovând niciun pic de meritocrație, lăsându-și Stăneștii și alți gușteri locali să facă împărțeala. E stupid să nu te bați în campanie, să încerci s-o salvezi dinainte, doar pentru că ai văzut tu că merge modelul încă de la Vadim -I liescu, Macron – LePen, Biden – Trump etc.
Am o veste proastă, e acum plină UE de vadimiști. Fix din aceleași motive – se dă o bătălie pe aparatul de stat, toată lumea vrea stat acum, și multinaționale, și toți. Piața liberă e doar pentru fraieri.
Viitorul e doar pentru cei care înțeleg că un aparat de stat uriaș și bine pus la punct mai poate salva ceva după crize de toate felurile care tot mușcă deja din coșul zilnic.
Iar dreapta extremă vrea statul ca să salveze businessul. Deocamdată o stângă pe măsură care să vrea statul pentru redistribuire spectaculoasă, nu există. Ăsta e și motivul pentru care unii tot jubilează că, vai, muncitorii votează cu extrema dreaptă – păi, 30 de ani s-a lucrat la surparea oricărei redistribuiri, iată și votul de răzbunare!
Extrema dreaptă nici nu mai e așa de extremă
Altă veste proastă e că extrema dreaptă nici măcar nu mai e văzută ca așa extremă. De fapt, așa arată viitorul mare bloc european de dreapta – liberali, conservatori, toți, au luat-o razna spre și mai dreapta, în timp ce partidele social-democrate sau „populare” au rămas simple cochilii. Le Pen are șanse enorme să devină președinta Franței, avem prim-ministră în Italia care a fost pupată de toată lumea de la Bruxelles fără probleme; în Germania, extrema dreaptă se ridică din impotența social-democraților și ecologiștilor penibil-liberali, în Suedia extrema dreaptă dănțuiește, Polonia e blagoslovită de americani cu tot cu ultrademagogia de dreapta, iar Viktor Orban e mai citat în presă decât Macron. Și de aici răsare AUR: liderii noștri breji nu-s în stare să zică o boabă citabilă în UE, măcar o fentă de critică, de atac al ipocriziilor bruxelleze.
Deci situația nu mai e cea din 2000, pe când în România se întâmpla premonitoriu ceva ce avea să devină regulă: lupta între forțe „democrate” și ceea ce se cheamă „populism”, Iliescu și Vadim. Între timp, UE a devenit mult mai tolerantă la vadimism. Parlamentul European, și Comisia, și tot vor fi pline de astfel de personaje de la anul – că doar nimic nu-i place mai mult unui patriot decât o bursă UE de sute de mii de euro. Până acum UE era doar foarte dreapta business și se dădea mai stânga-progresistă în aria culturală/drepturi. Tare-mi e că, în sfârșit, ultradreapta afaceristă va veni și cu un sobor de ultraconservatori UE. Măcar o terminăm cu ipocrizia și vedem că nu se poate să ai drepturi culturale când îți bați joc de lupta pentru supraviețuire.
Fiți voi populiști, dacă sunteți șmecheri
Așa că, în loc să tot încercați să furați meciul cu alianțe stupide, cu blocuri antipopuliste, dragi PSD și PNL, poate puneți mâna și mai descoperiți și voi munca pe teren, „populismul” ăla normal în care mai stai de vorbă cu omul, îți mai iei o înjurătură, un ou în freză.
Ieșiți la bătaie, adică discutați subiectele incomode ale zilei „din ce trăiesc?”, „cum plătesc aia și aia?”, „unde mă angajez?”. Și mai ales întrebarea unui bun prieten de-al meu, angajat cu salariul minim: de ce nu pot să trăiesc decent, deși muncesc de-mi sar ochii de dimineața până seara? Dacă nu-i răspundeți până la anul, probabil va vota AUR, deși știe că n-are niciun interes s-o facă. Numa‘ de-al dracu‘, ca să nu vă mai vadă fețele alea de „bloc democratic”.
Foto: Inquam Photos
