Invazia teritoriului israelian de către mișcarea islamistă palestiniană Hamas a fost posibilă din cauza „multelor încălcări ale securității” comise de serviciile de informații israeliene și de armată, relatează The New York Times. Publicația citează patru înalți oficiali israelieni de securitate, fără să le facă publice identitățile.
Cu puțin timp înainte ca atacatorii din Gaza să intre în Israel în zorii zilei de sâmbătă, serviciile de informații israeliene au detectat o creștere a activității pe unele dintre rețelele militante din Gaza pe care le monitorizează. Dându-și seama că se întâmplă ceva neobișnuit, ele au trimis o alertă soldaților israelieni care păzeau granița cu Gaza, potrivit a doi înalți oficiali israelieni de securitate. Dar avertismentul nu s-a pus în aplicare, fie pentru că soldații nu l-au primit, fie pentru că soldații nu l-au citit.
La scurt timp după aceea, Hamas, grupul care controlează Gaza, a trimis drone pentru a dezactiva unele dintre stațiile de comunicații celulare ale armatei israeliene și turnurile de supraveghere aflate de-a lungul graniței, împiedicând ofițerii de serviciu să monitorizeze zona de la distanță cu camere video. Dronele au distrus, de asemenea, mitraliere telecomandate pe care Israelul le instalase pe fortificațiile sale de frontieră, înlăturând un mijloc cheie de combatere a unui atac la sol.
Acest lucru a făcut mai ușor pentru atacatorii Hamas să se apropie și să arunce în aer părți ale gardului de graniță și să-l distrugă cu buldozere în mai multe locuri cu o ușurință surprinzătoare, permițând miilor de palestinieni să treacă prin goluri.
Aceste eșecuri și slăbiciuni operaționale s-au numărat printre multe alte deficiențe logistice și de informații ale serviciilor de securitate israeliene care au deschis calea incursiunii din Gaza în sudul Israelului, potrivit a patru oficiali de securitate israelieni care au făcut o evaluare a ceea ce a mers prost.
Printre greșelile identificate și făcute publice de sursa citată se numără eșecul oficialilor de informații de a monitoriza canalele cheie de comunicare utilizate de Hamas. De asemenea, dependența de echipamentele de supraveghere a frontierei pe care atacatorii le puteau dezactiva cu ușurință, ceea ce „le-a permis să atace bazele militare și să omoare soldații care erau încă în paturile lor”.
O altă eroare identificată a fost concentrarea comandanților într-o singură bază de frontieră, care a fost capturată în etapa inițială a invaziei, ceea ce a făcut imposibilă comunicarea cu restul forțelor armate. În plus, serviciile secrete au avut disponibilitatea de a „a lua la sine înțeles” declarațiile liderilor armatei Hamas, făcute „prin canale private”, că nu pregătesc un atac (informațiile israeliene verifică acum dacă aceste apeluri au fost reale).
Toate aceste lucruri au făcut ca, timp de ore, cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu să fie neputincioasă să lupte împotriva unui inamic mult mai slab, lăsând satele fără apărare pentru cea mai mare parte a zilei împotriva echipelor de atacatori care au ucis peste 900 de israelieni, inclusiv soldați în lenjerie intimă, au răpit cel puțin 150 de persoane și au capturat cel puțin patru tabere militare.
Următorul eșec după cel al serviciilor de informații a fost cel operațional. Doi dintre oficialii care au stat de vorbă cu reporterii NYT au spus că sistemul israelian de supraveghere a frontierei se bazează aproape în întregime pe camere, senzori și mitraliere care sunt operate de la distanță.
Comandanții israelieni deveniseră prea încrezători în inexpugnabilitatea sistemului. Ei au crezut că această combinație dintre supraveghere la distanță și arme, bariere deasupra solului și un zid subteran pentru a împiedica Hamas să sape tuneluri spre Israel face improbabilă infiltrarea în masă, reducând nevoia ca un număr semnificativ de soldați să fie staționați fizic de-a lungul liniei de graniță.
Odată cu instalarea acestui sistem, armata a început să reducă numărul de trupe de la granița cu Gaza, mutându-le în alte zone de interes, inclusiv în Cisiordania, potrivit lui Israel Ziv, un general-maior pensionat care a comandat forțele terestre în sud timp de mulți ani, a servit ca șef al Diviziei de operațiuni a IDF din 2003 până în 2005 și a fost recrutat recent ca rezervist, după declararea războiului.
„Scăderea forțelor părea rezonabilă din cauza construcției gardului și a aurei pe care ei au creat-o în jurul lui, ca și cum ar fi invincibil, că nimic nu ar putea să-l depășească”, a spus el. Dar sistemul cu telecomandă avea o vulnerabilitate: putea fi distrus și de la distanță.
Hamas a profitat de această slăbiciune trimițând drone aeriene pentru a ataca turnurile celulare care transmiteau semnale către și dinspre sistemul de supraveghere, potrivit oficialilor, lucrur confirmat de asemenea de filmări cu drone ghidate de Hamas, sâmbătă, și analizate de The New York Times.
Fără semnale celulare, sistemul era inutil. Soldații staționați în sălile de control din spatele liniilor frontului nu au primit alarme că gardul care separa Gaza de Israel a fost spart și nu au putut viziona niciun videoclip care să le arate unde foloseau atacatorii Hamas buldozerele. În plus, bariera s-a dovedit a fi mai ușor de depășit decât se așteptau oficialii israelieni.
Acest lucru a permis ca peste 1.500 de luptători din Gaza să treacă prin aproape 30 de puncte de-a lungul graniței, unii dintre ei cu deltaplane care au zburat deasupra baricadelor, și să ajungă la patru baze militare israeliene fără a fi interceptați.
Fotografiile distribuite de unul dintre oficialii israelieni au arătat că zeci de soldați israelieni au fost apoi împușcați în timp ce dormeau în căminele lor. Unii încă mai purtau lenjeria de corp.
Al doilea eșec operațional a fost gruparea liderilor din divizia Gaza a armatei într-o singură locație de-a lungul graniței. Odată ce baza a fost atacată, majoritatea ofițerilor superiori au fost uciși, răniți sau luați ostatici, potrivit a doi dintre oficialii israelieni.
Această situație, combinată cu problemele de comunicare cauzate de loviturile cu drone, au împiedicat un răspuns coordonat. Acest lucru a împiedicat pe oricine de-a lungul graniței să înțeleagă toată lățimea atacului, inclusiv comandanții care s-au venit din altă parte din Israel pentru a lansa un contraatac.
„Înțelegerea imaginii diferitelor atacuri teroriste a fost foarte dificilă”, a spus Generalul de Brigadă Dan Goldfuss, un comandant israelian care a ajutat la conducerea contraatacului. La un moment dat la sol, generalul a întâlnit, întâmplător, un comandant dintr-o altă brigadă. Acolo cei doi bărbați au decis, ad-hoc, ce sate vor încerca să elibereze unitățile conduse de ei. „Am hotărât doar între noi”, a spus generalul. „Și așa am trecut dintr-un sat în altul”.
Drept urmare, nimeni din conducerea armatei nu a simțit nevoia imediată pentru o acoperire aeriană masivă și rapidă, chiar dacă rețelele sociale publicau informații despre atacuri în multe comunități. A fost nevoie de ore pentru ca Forțele Aeriene să zboare peste o mare parte a zonei, deși are baze la doar câteva minute distanță în timp de zbor, potrivit a doi dintre oficialii israelieni și supraviețuitorilor atacurilor.
Consecințele au fost catastrofale pentru securitatea Israelului, precum și potențial dăunătoare reputației sale în regiune ca partener militar de încredere.
Înainte de sâmbătă, „Israelul a fost un atu pentru multe țări din regiune în probleme de securitate”, a spus domnul Guzansky. „Imaginea acum este că Israelul nu este un atu”.
Serviciile de securitate israeliene nu contestă amploarea eșecului lor inițial. Dar spun că acest lucru poate fi investigat doar după terminarea războiului.
