Cantitatea de zăpadă căzută este în scădere la nivel global din cauza temperaturilor tot mai mari, arată o hartă realizată de un climatolog de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA (NOAA), potrivit CNN. Fenomenul amenință să consolideze încălzirea globală și să afecteze aprovizionarea cu hrană și apă pentru miliarde de oameni.
Oamenii de știință din domeniul climei avertizează că viitorul planetei este destul de clar: într-o lume mai caldă, este mai probabil ca precipitațiile să cadă sub formă de ploaie decât de zăpadă.
Potrivit analizelor, este posibil ca, pe termen scurt, schimbările climatice să provoace mai multe furtuni de iarnă extreme și ani cu ninsori mai abundente – așa cum arată datele pentru nord-estul Statelor Unite, spre exemplu.
Dar, pe măsură ce temperatura globală va crește, vor fi mai puțini astfel de ani și, în cele din urmă, am putea asista la o reducere dramatică a cantității de zăpadă.
„În cele din urmă, legile termodinamicii înseamnă că, pe măsură ce continuăm să ne încălzim, tot mai multă zăpadă se va transforma în ploaie”, a explicat Brian Brettschneider, climatolog la Serviciul Național de Meteorologie din Alaska și autorul analizei citate de CNN.
„Poți scăpa de anumite lucruri pentru un timp și unele tendințe pot fi ascunse, dar, în general, legile termodinamicii vor învinge”, a subliniat Brettschneider.
De asemenea, zăpada nu va scădea liniar, odată cu creșterea temperaturilor, a declarat și Justin Mankin, climatolog și profesor asociat de geografie la Dartmouth College.
În schimb, există mai degrabă un punct de ruptură, ceea ce ar însemna că, odată atins un anumit prag de temperatură, „ar trebui să ne așteptăm ca pierderile să se accelereze”.
„Înseamnă că ne putem aștepta ca multe dintre locurile care nu au prezentat până acum reduceri masive ale cantității de zăpadă căzute să înceapă poate să se confrunte cu asta, după încă o creștere mică a temperaturii”, a declarat Mankin pentru CNN.
O scădere de 2,7% a ninsorilor anuale la nivel global
Analiza lui Brettschneider, bazată pe datele furnizate de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice al Uniunii Europene, arată că, din 1973, s-a înregistrat deja o scădere de 2,7% a ninsorilor anuale la nivel global.
Tendința de scădere (cu maro pe hartă) este deosebit de notabilă la latitudinile medii din emisfera nordică – zona de mijloc la nord de tropice și la sud de Arctica, unde locuiesc americanii, europenii și o mare parte din populația lumii – inclusiv România.
Variația cantității anuale de zăpadă (din 1973-74 până în 2022-23)
Sursa: Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice al UE, climatologul Brian Brettschneider, CNN
Soarele este mai direct acolo în comparație cu latitudinile mai înalte, în special primăvara și toamna, când încă ninge.
În alte zone ale globului (cu albastru pe hartă), cantitatea de zăpadă a crescut, ceea ce ilustrează natura complicată a modificării tiparelor de precipitații în contextul schimbărilor climatice.
Ce însemnă mai puțină zăpadă
Efectele reducerii stratului de zăpadă vor fi substanțiale.
Albul zăpezii acționează ca un parasolar, deviind lumina soarelui și căldura acesteia înapoi în spațiu. Fără el, mai multă lumină solară este absorbită de sol, încălzind atmosfera.
Grosimea stratului de zăpadă este și ea importantă.
Stratul de zăpadă adânc și persistent care se acumulează în timpul iernii este crucial pentru rezervele de apă, deoarece acționează ca un rezervor natural, stocând apa în perioadele umede și apoi eliberând-o, atunci când apa este mai greu de găsit, a explicat pentru CNN Jessica Lundquist, profesoară de inginerie de mediu la Universitatea din Washington.
Amenințarea la adresa rezervelor de apă este mai pronunțată în climatele supuse unor cicluri mai extreme de precipitații, cum ar fi climatul mediteraneean și cel întâlnit în California și în alte părți ale vestului american, a spus Lundquist.
„California este exemplul – în California nu plouă vara și, prin urmare, scurgerea de la topirea zăpezii este absolut esențială pentru toate ecosistemele, pentru toată agricultura, pentru toate orașele sau pentru oricine dorește apă în timpul sezonului secetos”, a declarat Lundquist pentru CNN.
Stratul de zăpadă asigură peste 50% din rezervele de apă din vestul arid al SUA, potrivit unui studiu din 2017. Același studiu a estimat că nivelul stratului de zăpadă din vestul țării va continua să scadă cu mai mult de o treime până în 2100, în condițiile unui scenariu de creștere ridicată a poluării care încălzește planeta.
Gestionarea rezervelor de apă
Înțelegerea implicațiilor unei cantități mai mici de zăpadă asupra rezervei globale de apă este mult mai complicată decât simpla afirmație că mai puțină zăpadă înseamnă mai puțină apă disponibilă, a explicat Mankin.
Totul depinde foarte mult de zona geografică afectată și de o varietate de alți factori dinamici ai zăpezii.
Ceea ce este important de urmărit pentru disponibilitatea apei nu este cantitatea de zăpadă, ci cantitatea de apă din zăpadă, a spus Mankin, care poate varia foarte mult. O zăpadă ușoară și pufoasă va avea un conținut scăzut de apă, dar o zăpadă densă și grea va avea un conținut ridicat de apă.
În plus, aceleași evenimente de precipitații extreme care cauzează mai multă zăpadă pot însemna și mai multă ploaie, care „ar putea compensa aceste pierderi de zăpadă”, a spus Mankin.
Dar amploarea problemelor generate de reducerea cantității de zăpadă ar putea fi totuși masivă.
Un studiu realizat în 2015 de Mankin a constatat că 2 miliarde de oameni care se bazează pe apa provenită din topirea zăpezilor sunt expuși unui risc de reducere a cantității de zăpadă cu până la 67%.
Printre regiunile vizate se numără părți din Asia de Sud, care se bazează pe topirea zăpezii din Himalaya, zona mediteraneană, inclusiv Spania, Italia și Grecia, și părți din Africa de Nord, cum ar fi Marocul, care se bazează pe topirea zăpezii din munții Atlas.
Mankin a avertizat în același timp că studiul nu a luat în considerare gestionarea hiperlocală a apei, inclusiv potențialele strategii care ar putea atenua sau chiar înlocui apa pierdută din cauza lipsei zăpezii.
„Pierderea zăpezii devine o provocare masivă”, a spus Mankin. „Aceasta nu este neapărat o provocare insurmontabilă peste tot, dar este o provocare de management considerabilă, în special în locuri precum Vestul american, care depind în mare măsură de scurgerea zăpezii topite”, a spus el.
Atât Mankin, cât și Lundquist au declarat că mai multe cercetări sunt în curs de desfășurare pentru a înțelege mai bine relația complicată dintre zăpadă și rezervele de apă, în special la o scară locală, ceea ce va ajuta autoritățile locale să planifice mai bine o relație mai complicată cu zăpada.
„Nu există un glonț de argint aici – va fi o constelație de soluții, care poate fi concepută numai după ce se înțelege și se identifică amploarea problemei”, a spus Mankin.
