Viktor Pavel are 66 de ani și o energie echivalentă cu cea a elevilor lui, care au o vârstă de cinci ori mai mică. Acesta a devenit un star pe YouTube, unde își încarcă lecțiile de fizică. Libertatea l-a cunoscut pe profesor când acesta a venit în România, în mai, într-un schimb de experiență între elevii olimpici de la Liceul „Richelieu” din Odesa și Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București.
Profesorul Viktor Pavel Andreevici e îmbrăcat, ca și elevii lui, cu cămașă albă și vestă bleumarin, pe care este sigla liceului său din Odesa – „Richelieu”. Asemenea unui licean timid, își unește mâinile la spate și se clatină pe picioare. „N-am mai dat niciodată un interviu în engleză”, dezvăluie motivul emoției sale bărbatul de 66 de ani, din care mai bine de jumătate și i-a dedicat educației.
Profesorul Viktor Pavel alături de unul dintre elevii săi olimpici, Ilya.
În ultimii zece ani, faima sa a crescut pe internet, unde a devenit o senzație. Profesorul are aproape 80 de milioane de vizualizări la cele peste 700 de lecții încărcate pe internet.
Canalul său de YouTube este urmărit de elevi, în primul rând, care vor să înțeleagă prin experimente fizica. În interviul pentru Libertatea, profesorul spune cu modestie că metodele lui de predare sunt vechi, le-a văzut când era mic la tatăl lui, care a fost și el cadru didactic. Ce face el diferit e să le filmeze.
„Nu m-am gândit niciodată să plec, trebuie să rămân acolo cu familia mea, cu elevii mei”
„Putem face și teste online, fiindcă este internet în adăpost”, spune Viktor Pavel.
Libertatea: Cum vi s-a schimbat munca de profesor de când a început războiul?Viktor Pavel: Munca s-a schimbat de la începutul războiului în ideea că multe lecții a trebuit să le ținem online și copiii au urmărit lecțiile înregistrate când au putut. Am comunicat pe Zoom, pe Google Classroom, copiii noștri își fac temele și ni le trimit și pot să facă și teste online sau pot să dea lucrări de control. Așa că punem note în caietul nostru și ei continuă să învețe și în această situație.
Mai mult decât atât, de anul trecut, jumătate de clasă era efectiv prezentă în clasă și jumătate de acasă, și făceau cu rândul. I-am împărțit pentru că adăpostul nostru antiaerian nu era suficient de încăpător. Vin prin rotație la ore fizic.
Elevii din Ucraina, în timpul unui schimb de experiență cu elevii din București.
– Acum aveți și un alt tip de responsabilitate ca profesor, având în vedere atacurile aeriene…– Sunt responsabil pentru copiii mei. Când încep alarmele, îi iau pe toți și merg în adăpost, uneori continuăm lecția acolo. Putem face și teste online, fiindcă este internet în adăpost, dăm testul de acolo, folosindu-ne de telefoane.
– V-ați gândit în ultimul an să plecați din Ucraina?– Nu m-am gândit niciodată să plec din oraș, este orașul meu natal, școala mea, aici este și mama mea, tatăl meu nu mai e, e în rai. Trebuie să rămân acolo cu familia mea, cu elevii mei.
Niciodată nu m-am gândit că Rusia va invada Ucraina. Am crezut că este imposibil, dar se pare că un nebun poate da peste cap viața întregii lumi. Apoi, este propaganda rusă din școli. Rușii produc copii cu mințile corupte, este îngrozitor. Pentru că copilăria este momentul în care mintea ta se formează și dacă este coruptă în acea perioadă, este o tragedie.
– De ce ați devenit profesor, ce v-a inspirat?– Tatăl meu a fost și el profesor de fizică, mama a fost profesoară de engleză. Așa că am văzut ce înseamnă munca de profesor din interior. Mi-a plăcut această activitate și nu mi-a fost teamă, așa cum cred unii oameni că profesia de profesor este grea, dificilă, nu foarte bine plătită.
Este o profesie extrem de interesantă. Atunci când vezi ochii elevilor tăi curioși te entuziasmează, vrei să le oferi o experiență aproape artistică a actului de predare, să le satisfaci curiozitatea. Când ai feedback de la copiii tăi, e grozav.
Copiii mei îmi pun întrebări, citești pe fața lor entuziasmul, ochii le strălucesc, pun întrebări și după ce ora s-a terminat. Este inspirațional pentru mine să văd reacția lor.
– Dar cum ați ajuns să faceți lecțiile atât de interactive?– M-au inspirat în primul rând părinții mei. Când eram foarte mic, de la 5 ani, mergeam la lecțiile părinților mei și am văzut cum predau. Multe experimente pe care le făcea tatăl meu pentru elevii lui le-am copiat și le folosesc cu elevii mei la clasă astăzi, după 20 sau 30 de ani.
Așadar, totul a pornit din familie.
„Copiii mei îmi pun întrebări, citești pe fața lor entuziasmul.”
– Ce vedem pe YouTube ați spus în alte interviuri că sunt lecții normale, de zi cu zi, singura diferență fiind că sunt și filmate. Cum ați început să le filmați?– A fost o perioadă cu carantină, înainte de Covid, prin 2012, a existat atunci o epidemie, o carantină și am început să-mi înregistrez lecțiile după-amiaza și apoi le încărcam pe YouTube. Și a funcționat. După ce carantina s-a încheiat și copiii mei s-au întors în clase, am văzut din lucrările de control că știau ce le-am predat în acele lecții filmate.
Apoi am început să le transmit live și au rămas pe YouTube ca înregistrări. Apoi am avut ideea să înregistrez toate lecțiile de la clasa a noua și a zecea până la finalul anului respectiv. A fost o muncă grea, dar am reușit. Am răsuflat ușurat când le-am terminat.
Doar că anul școlar următor am avut iar o carantină, așa că am început să înregistrez lecțiile pentru a șaptea și a opta, pentru elevii mai mici. Și dacă am început, a trebuit și să continui până la final. Așa că acum avem toate cursurile de fizică de la clasa a șaptea până la a unsprezecea, 710 lecții înregistrate am făcut.
– Le editați?– Nu. Am înregistrat lecțiile normale, cu elevi care merg la tablă și rezolvă probleme, care îmi corectează greșelile live, fac asta live. De asta sunt atât de populare lecțiile mele.
„Cel mai fascinant lucru în fizică este să vezi fenomenele cu propriii tăi ochi”
– Poți să înveți doar privind videouri pe internet?– Eu cred că lecțiile mele sunt de ajuns pentru că sunt lecțiile de zi cu zi înregistrate. Dar fără lucrări de control, fără feedback e mai greu. Ei mă pot întreba lucruri, eu le citesc pe cele din comentarii și răspund dacă sunt legate de fizică.
– Poți să predai fizica și fără experimente?– Nu ar fi ideal și nici n-ar fi foarte interesant pentru elevi, fiindcă cel mai fascinant lucru în fizică este să vezi fenomenele cu propriii tăi ochi, asta e interesant pentru copii. Dacă doar citesc de pe tablă și scriu formule, nu e așa interesant.
Știu că mulți profesori mi-au preluat exemplul. Am multe comentarii de la tineri profesori, îmi spun că vor să facă lecțiile ca mine sau că au început să facă orele la fel. Este foarte împlinitor pentru mine să văd că am inspirat alți profesori.
– Mulți ar putea să vină cu contraargumentul dotării proaste a laboratoarelor…– De fapt, nu ai nevoie de un echipament foarte complicat. Noi folosim și sticle, pahare, tuburi care pot fi cumpărate din magazin și multe dintre experimente pot să le facă și copiii acasă, tocmai că e ușor de procurat instrumentar.
„Când pregătești un elev pentru olimpiadă, de fapt, te pregătești pe tine pentru olimpiadă”
– Ce înseamnă să fii un profesor bun?– A fi profesor nu e o profesie, e un modus vivendi. Și când visez, visez orele de fizică și pe elevii mei. Este baza vieții mele.
– Pregătiți elevi excepționali pentru olimpiade. Ce înseamnă această muncă?– Este o muncă grea pentru elevi. Ca să se pregătească pentru olimpiadă, ei trebuie să muncească mult mai mult. Dacă vedem un elev talentat, îl luăm și începem să-l pregătim, în special ca să participe la olimpiade. Chiar și când este în clasa a zecea îl pregătim la nivelul clasei a unsprezecea și apoi începe să participe la olimpiadă pentru clasa a 11-a, așa că în felul ăsta are două oportunități de a participa la concursuri și abia apoi merg la olimpiade internaționale.
Este grea munca de profesor, dar este inspirațională. Când pregătești un elev pentru olimpiadă, de fapt, te pregătești pe tine pentru olimpiadă.
Am participat la nivel internațional și am trei elevi cu medalii, una de bronz, una de argint și una de aur.
