Investițiile gigant care au schimbat radical România. Au pus țara pe harta mare a Europei

De investițiile gigant făcute în România după anii 50, mai exact în perioada comunismului, se leagă în mare parte apariția țării noastre pe harta mare a Europei.

Investițiile gigant din perioada comunismului care au schimbat radical România. Grație lor, țara noastră a apărut pe harta mare a Europei

După cel de-Al Doilea Război Mondial, conducătorii statului român au sesizat rolul economic fundamental pe care îl poate juca fluviul Dunărea. Regimul comunist a plănuit să profite în mare măsură de potențialul hidroenergetic, de transport și navigație al fluviului care străbate peste 1.000 de kilometri din teritoriul țării.

În anul 1949 au început, pe Dunăre, o serie de lucrări care aveau să schimbe radical fața României. Importanța lor este una vitală pentru economia și bunăstarea cetățenilor și în zilele noastre.

Un prim ”colos” este Canalul Dunăre – Marea Neagră. Acesta a fost inaugurat în data de 26 mai 1984, fiind al cincilea ca lungime din lume. Până atunci, au existat lucrări complexe și multe sacrificii.

Canalul a avut două etape de construcție: 1949 – 1953 respectiv 1973 – 1984. La construcția ”Magistralei Albastre” au muncit aproximativ 32.000 de oameni. Cu ajutorul a 758 de excavatoare, 5000 de basculante, 650 de buldozere, 316 autoîncărcătoare, precum și drăgi, autogredere, macarale, oamenii au terminat respectiva construcție cu lungimea de 64 de kilometri.

Canalul fluvial dintre Cernavodă și Capu Midia a fost proiectat inițial pe o lungime de circa 64 de kilometri și o adâncime de șapte metri. Acesta trebuia să scurteze calea navelor spre Portul Constanța, prin Cernavodă, cu circa 400 de kilometri.

Podul Prieteniei, Giurgiu – Ruse, cunoscut și Podul Dunărea

Podul Prieteniei, un alt proiect al comuniștilor, este un pod din oțel peste fluviul Dunăre. Acesta leagă malul sudic bulgăresc de malul nordic românesc, și respectiv orașele Ruse și Giurgiu.

A fost construit în 2 ani (1952 – 1954). Inaugurat pe 20 iunie 1954, și proiectat de V. Andreev, podul are 2,8 kilometri lungime și este unul dintre cele două poduri peste Dunăre, alături de Podul Calafat-Vidin.

Are o punte rutieră cu două benzi, dar și una pentru traficul feroviar, precum și trotuare pentru pietoni. Secțiunea centrală de 85 m lungime poate fi ridicată pentru a permite trecerea navelor mai mari. Construcția sa a beneficiat de sprijinul URSS.

”Podul Dunărea, cum s-a numit inițial, a fost o mare realizare inginerească. Fiind o lucrare sub egida C.A.E.R. (n.r. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – înfiinţat la 25 ianuarie 1949 şi desfiinţat la 28 iunie 1992), a luat ulterior denumirea cu iz politic de Podul Prieteniei (n.a. potrivit unor surse, rușii au insistat să se numească astfel).

Nu a fost o lucrare româno-bulgară, cum greșit se crede, ci una impusă de sovietici, însă noi am dus greul. Oamenii care au lucrat efectiv la pod, în jur de 5.000, au fost români, iar pe locul doi ca forță de muncă au fost bulgarii”, punctează muzeograful Mircea Alexa, de la Muzeul Județean ”Teohari Antonescu” din Giurgiu, scrie Historia.

Barajele de la Porțile de Fier I și II

Cele mai mari hidrocentrale de pe Dunăre – Porțile de Fier I și II – au fost construite cu eforturi şi sacrificii considerabile. Prima dintre acestea, Porţile de Fier I, are o putere instalată de 1080 MW. A fost construită în anii ’60, iar lacul său de acumulare cuprinde zona Defileului Dunării, cu o lungime de peste 100 de kilometri. I-a urmat, în anii ’80 Porţile de Fier II, cu o putere instalată de 250 MW.

La aceste două proiecte energetice de o importanță majoră au pus umărul autoritățile române şi cele din fosta Iugoslavie. Hidrocentralele din zonă sunt necesare pentru producerea de energie electrică şi pentru uşurarea navigaţei pe Dunăre, prin lacurile lor de acumulare.

Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I a fost inaugurat la 16 mai 1972. La ceremonia oficială de atunci au participat preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosif Broz Tito. Barajul de la Porţile de Fier II a fost finalizat în anul 1985.