Când dictatorul nord-coreean Kim Jong Un și-a lansat ultima melodie, în urmă cu două săptămâni, cu siguranță nu ar fi putut prezice că va deveni un hit pe TikTok. Însă melodia de propagandă a devenit virală pe această aplicație chineză de socializare și divertisment în contextul în care mulți din generația Z preferă pop-ul synth-electro, comentează BBC.
Cei mai mulți dintre utilizatori de TikTok care apreciază noul hit nord-coreean habar nu au ce spun de versurile melodiei care laudă un bărbat ce a jurat că va „anihila complet SUA” și a testat zeci de rachete balistice.
„Să cântăm despre Kim Jong Un, marele lider/ Hai să ne lăudăm cu Kim Jong Un, tatăl nostru iubitor”, îndeamnă autorul versurilor.
Mulți utilizatori de TikTok cred că este o piesă foarte bună. „Această melodie are nevoie de un Grammy”, scrie un internaut. „Este atât de distopică, în cel mai captivant mod”, adaugă un alt internaut.
Dar această melodie aparent inofensivă ascunde ceva sinistru, atrag atenția experții.
Cum să creezi un hit de propagandă
„Friendly Father” este doar cel mai recent dintr-o serie de cântece pop propagandistice produse în ultimii 50 de ani în statul comunist nord-coreean.
Cântecul este plin de viață, cu un ritm plăcut și periculos de atrăgător – nu foarte diferit de hiturile pop occidentale. În pofida unei anumite tente din epoca sovietică, unii din generația Z îl compară cu „Abba”, celebra trupă suedeză care a dominat clasamentele muzicale mondiale de la mijlocul deceniului 1970-1980 până la începutul deceniului următor.
Însă statului nord-coreean nu-i pasă de considerentele comerciale când lansează o astfel de melodie. Apelează la ideea de comercial doar pentru a-și promova propaganda.
Melodiile trebuie să fie simple, accesibile, ceva ce oamenii pot înțelege cu ușurință. De asemenea, trebuie să fie intonate la o gamă vocală accesibilă majorității oamenilor. În plus, rareori transmit emoții. În schimb, mizează pe motivarea și „educarea” oamenilor.
„Toată producția artistică din Coreea de Nord trebuie să servească educației de clasă a cetățenilor și, mai precis, să îi educe cu privire la motivul pentru care ar trebui să simtă un sentiment de recunoștință, un sentiment de loialitate față de partid”, explică pentru BBC Alexandra Leonzini, cercetătoare la Universitatea din Cambridge specializată în muzica nord-coreeană.
Regimul nord-coreean crede în „teoria semințelor”, spune Leonzini, în care fiecare lucrare trebuie să conțină o sămânță ideologică, un mesaj care este apoi răspândit în masă prin artă.
Mesaje transmise printre rânduri
Piesa de aproape patru minute lansată luna trecută are un nou mesaj alarmant, spun experții în chestiuni nord-coreene.
Nu este prima melodie dedicată lui Kim Jong Un, dar noua melodie se distinge printr-o abatere notabilă în privința limbajului și vocabularului. Liderul nord-coreean este denumit „Tată” și „Marele” – termeni rezervați până acum fondatorului regimului de la Phenian, bunicul său Kim Il Sung.
Când a preluat puterea, în 2012, după moartea tatălui său Kim Jong Il, Kim Jong Un a fost numit „Marele Succesor”. La mai bine de un deceniu distanță, analiștii cred că acesta poate fi un semn că el își susține imaginea de „Lider Suprem” al Coreei de Nord.
Recent, el a modificat versurile unui alt cântec de propagandă, schimbând „tatăl nostru Kim Il Sung” cu „tatăl nostru Kim Jong Un”.
Ar putea fi un semn al noii sale direcții. Kim este mai ostil și agresiv în retorică în timp ce depune eforturi să sporească arsenalul militar al regimului său.
La începutul acestui an, el a declarat că Nordul nu va mai căuta să se reunifice cu Sudul și a numit conducerea de la Seul drept „inamicul public numărul unu” al regimului de la Phenian.
Serviciile secrete sud-coreene au aflat de asemenea că arcul de la Phenian care simboliza speranța reunificării cu Sudul a fost demolat recent. Acest arc era totodată un simbol al moștenirii lăsate de bunicul actualului lider de la Phenian.
Regimul nord-coreean recurge la cântece „pentru a indica direcția în care se îndreaptă, pentru a semnala momente și evoluții importante în politica” sa, conchide Alexandra Leonzini.
