Sefa ATI de la Spitalul Sf. Pantelimon, Florina Pompilian, a transmis un mesaj în care vorbeste despre atmosfera deosebit de tensionată din cadrul spitalului, unde 17 oameni ar fi murit în conditii dubioase. Florina Pompilian pare să o acuze voalat pe fosta sefă a sectiei, de la care ar fi pornit scandalul.
Redam mesajul integral
Nu suport minciuna !
Mai ales minciuna care destabilizeaza un sistem intreg, care creeaza panica, care afecteaza direct activitatea medicala a unui colectiv abia intregit ! Si spun “intregit” , dar nu vindecat! Pentru ca in sectia despre care vorbesc s-au intamplat lucruri greu de imaginat pentru cineva din afara lui.
M-am intors in Spitalul meu de suflet, locul in care m-am format, in care am crescut alaturi de colegii mei, facand parte dintr-o echipa minunata , unde ma simteam in acea” a doua mea casa”, dupa o perioada de formare sub indrumarea unor mentori reali, profesionisti desavarsiti ( multumesc d-nei Prof dr Ioana Grintescu!) . In Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București am ajuns intr-o perioada in care se transforma din spital de cronici in spital de urgenta si am lucrat alaturi de profesori si specialisti extraordinari ( Prof dr Popa, Prof dr Ancar ) , alaturi de care am invatat ca totdeauna munca in echipa este cheia unui rezultat favorabil. Fiecare membru al unei astfel de echipe , fie el brancardier, infirmiera, asistenta sau medic , este la fel de important , nici unul nu este mai presus de altul si scopul este unul singur: binele pacientului.
Si tot aici am invatat ca mici dispute personale pot crea haos in intreaga activitate a unei sectii, sau ca e suficient ca un singur individ poate destabiliza o sectie intreaga ,cand se considera deasupra tuturor .
M-am intors dupa o plecare de aproape 5 ani,plecand dintr-un loc “ cald” , atragandu-mi tot soiul de acuze din partea aceea , la rugamintea unor oameni care erau intr-un impas teribil. M-am simtit datoare spitalului ,colegilor mei de aici, dar si mandra ca pot face ceva ca recunostinta pentru faptul ca mi se oferise candva sansa sa imi incep cariera intr-un asemenea loc.
Stiam ca nu va fi usor ! Stiam ca ajung intr-o sectie in care echipa fusese “decimata “ , in care plecasera intr-un an 50 de medici si asistente, nemaisuportand presiunea nu fizica, dar mai ales psihica, unde asistentele erau agresate si jignite permanent, unde infirmierele erau puse “ sa stearga vasul de wc cu mana”, unde medicii erau denigrati . Se muncea inadmisibil de greu , cu 5 medici ( dintre care unii erau pe picior de plecare!) , pe o sectie de 25 paturi de ATI si 15 sali de operatie.
Cu o parte dintre oamenii plecati am stat de vorba, incercand sa-i conving sa se intoarca , iar ce mi-au auzit urechile a fost pentru mine incredibil ; mergeau inca la psiholog dupa agresiunile psihice la care fusesera supusi, erau inca speriati de ce li s-ar fi putut intampla daca n-ar fi plecat. Pentru ca , da, au fost situatii “ de noaptea mintii”: jigniri, amenintari, chiar violenta fizica ! Oameni mult prea chinuiti ca sa mai poata da ochii cu personajul principal implicat in povestea asta urata.
N-a fost usor, dar am avut alaturi conducerea spitalului, personalul administrativ,personalul medical, colegii din spital ( multumesc tuturor pentru asta!) ,oameni din afara spitalului, care m-au sprijinit permanent. Am reusit sa reintregesc echipa de medici si asistente ; acum suntem 13 medici si astept inca 3 ; sunt recunoscatoare fiecaruia , infirmiere si ingrijitoare, brancardieri, registratoare, kinetoterapeut, asistente, colegi medici din sectie si din alte sectii, ca au pus umarul la refacerea unei sectii aflata “ in cadere libera”. Sunt toti niste oameni absolut dedicati, implicati, empatici si, nu in ultimul rand, profesionisti. Multumesc echipei UPU ca au ajutat , de fiecare data cand a fost nevoie.
Am gasit o sectie dezbinata, am fost nevoiti sa ne desfasuram activitatea cu lipsuri teribile ( sa ti se predea 13 injectomate functionale si 60 defecte nu e usor!) , exact intr-o perioada in care inca nu au sosit fondurile , cu program operator care inca sta pe loc din lipsa de asistente de anestezie . E greu sa adun, intr-un moment de furie( pentru ca acum sunt furioasa!), toate problemele concrete pe care le-am “ primit pe inventar”!
Avem inca de infruntat furia unei singure persoane , care , in aceste trei luni, nu a facut decat sa blameze, sa denatureze adevarul, sa incerce sa intimideze personalul, sa mentina acea stare de nesiguranta vis a vis de viitorul acestui colectiv si, evident, sa instige discrediteze activitatea intregului spital . E halucinant sa afli de la colegi din alte spitale ca apartinatori au fost sfatuiti sa isi ia pacientii din spital” ca aici sunt doar imbecili”, ca se fac afirmatii halucinatorii ca eu, sefa sectiei , o” marginalizez”, ca “ am improvizat o sectie ati in care pacientii ventilati sunt nesupravegheati”, ca “ dn manager si directorul medical o hartuiesc si o discrediteaza” etc.
Sigur, daca “ a marginaliza” inseamna a o “ detrona” de pe acel post din compartimentul operator de ginecologie , pe care si-l atribuise ca definitiv . Sau daca “ a marginaliza” inseamna a nu mai asculta cand incepe poliloghia aceea obositoare . Si altele , sunt prea multe si unele prea personale pentru a le expune public.Atunci … asa e, am marginalizat-o!
Daca incercarea mea, a conducerii, de a linisti personalul care e amenintat “ pica astia toti in curand si vin eu iar, va arat eu !”e interpretata ca hartuire, desigur , o hartuim!
E trist si e foarte grav ca trecem printr-un moment ca asta, care afecteaza nu doar imaginea sectiei si a spitalului , ci si a intregului sistem medical. Este afectata( a cata oara !?) increderea populatiei in sistemul medical romanesc, este afectata relatia medic-pacient , care este esentiala in activitatea pe care o desfasuram!
Si e trist ca defaimarea asta e preluata , fara discernamant , in mass media, fara nici un fel de incercare de a verifica veridicitatea acuzatiilor.
Dar eu am vazut totdeauna in spatele oricarui rau care se intampla , un “ bine” care va iesi la suprafata si am incredere in echipa mea, am incredere in oameni care ne cunosc , pe fiecare in parte , dar si ca un intreg , am incredere in profesionistii indrituiti sa faca lumina in situatia de fata!!
The post La Spitalul Pantelimon, ca la piaţă. „Jigniri, ameninţări, chiar violenţă fizică” appeared first on Cotidianul RO.
