Legenda Mărțișorului. Tradiții și obiceiuri de 1 Martie

Mărțișorul este sărbătorit pe data de 1 martie, fiind un obicei care marchează sosirea primăverii. Semnificația acestui obicei este profund legată de simbolurile primăverii, dar și de ideea de proaspăt și purificator.

Legendele Mărțișorului

O legendă menționează că, într-o zi, Soarele a coborât pe Pământ sub forma unei fete frumoase, dar un dragon pe nume Zmeul a capturat-o și a dus-o la castelul său. De când a fost capturat Soarele, păsările au încetat să cânte, copiii au încetat să se mai joace, zâmbetele au dispărut de pe fețele oamenilor; tristețea și durerea au coborât pe Pământ. Un tânăr curajos a decis să o elibereze pe fata (Soarele) și a pornit să caute castelul fiarei Zmeul. Căutarea a durat trei anotimpuri: vară, toamnă și iarnă; dar în cele din urmă a găsit castelul și l-a provocat pe dragonul Zmeul la duel. După o luptă istovitoare, tânărul a învins fiara, a eliberat Soarele, care a revenit să strălucească pe cer, aducând viață și bucurie înapoi pe Pământ. Păsările au început din nou să cânte, copiii să se joace și oamenii să zâmbească… dar în bătălia împotriva fiarei tânărul foarte curajos a fost rănit de moarte, sângele i-a curs din trup și a colorat zăpada albă în roșu. Acolo unde a căzut sângele tânărului, s-au născut flori de primăvară, inclusiv frumosul ghiocel, prima floare a Primăverii. Din acel moment, tinerii au început să țese fire pentru a crea ciucurași (podoabe) albe și roșii, ca dar pentru cei dragi. Firul roșu reprezintă sângele și sacrificiul, firul alb reprezintă puritatea ghiocelului. Femeile tinere care primesc un cadou de mărțișor de la iubitul lor vor prinde ciucurașii de reverul jachetei, lângă inimă, sau, alternativ, acesta va fi legat de încheietura mâinii. Simbolul renașterii, al primăverii și acea podoabă pe care să o ții cu tine o lună au început să se numească mărțișor.

În a doua legendă a mărțișorului se spune: Pe vremea dacilor firele țesute erau alb-negru. Se spune ca fiica lui Decebal, regele dacilor, s-a indragostit de cuceritorul roman Traian si a avut un fiu Dragobete. Fata a fost nevoita sa se casatoreasca impotriva vointei ei si se numea Dochia (Baba Dochia), vrând să-și deranjeze nora, a trimis-o să spele lâna neagră în râu și i-a spus să nu se întoarcă acasă până când lâna se va albi. Fata a încercat să spele lâna până când mâinile i-au sângerat, dar lâna a rămas totuși colorată în negru. Disperată, ea a început să plângă și Iisus a apărut. I-a spus să spele lâna cu o floare roșie. Fata a început să spele lâna care s-a făcut brusc albă. Felice i-a povestit soacrei ce s-a întâmplat, dar Nonna Dochia s-a enervat, acuzându-şi nora că cea care a apărut (Mărţişor) este iubita ei. Amăgită de venirea primăverii, Baba Dochia a pornit spre un munte cu oi, dar se îmbrăcase în 12 haine. Urcând la etaj, și-a scos hainele pe rând până când a rămas fără haine. Vremea s-a schimbat: a început să ningă și în curând totul s-a transformat în gheață. Dokiah a înghețat cu oaia, transformându-se în stâncă.

Tradiții și obiceiuri de 1 Martie

Mărțișorul este, în mod tradițional, un mic obiect legat de un șnur alb și roșu, dar poate lua diverse forme, cum ar fi broșe, pandantive, brățări sau chiar simpli șnururi împletite. Culorile tradiționale ale șnurului sunt alb și roșu, unde albul simbolizează puritatea, iar roșul reprezintă viața, dragostea și pasiunea.

Oamenii își poartă mărțișoarele la începutul lunii martie ca simbol al speranței, al schimbării și al renașterii naturii după iarna grea. De asemenea, se crede că mărțișorul are puteri magice de a aduce noroc și protecție împotriva energiilor negative.

Tradițional, mărțișoarele sunt oferite celor dragi, prietenelor și membrelor familiei ca gest de apreciere și afecțiune. Uneori, mărțișoarele pot fi însoțite de urări și dorințe pentru o primăvară plină de bucurii și reînnoire.

În Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii.

Tradiția spune că mărțișorul se poartă timp de 12 zile, după care se leagă de un pom fructifer. În cazul copiilor, dacă acel copac avea roade în anul respectiv, le mergea bine toată viața. În același timp, în unele zone ale României, oamenii îl poartă până când înfloresc bujorii.

în Transilvania podoaba mărţişorului este legată de ferestrele sau uşa casei sau de animale pentru a alunga spiritele rele.

România și alte 3 țări au tradiția mărțișorului

„Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” au fost înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, într-un dosar comun cu Republica Moldova, Macedonia de Nord şi Republica Bulgaria, la 6 decembrie 2017, prin votul Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, reunit în cea de-a XII-a sesiune, pe Insula Jeju din Republica Coreea, în perioada 4-9 decembrie 2017, scrie Digi24.

Site-ul ich.unesco.org precizează că la această practică participă toţi membrii comunităţii, indiferent de vârstă, contribuind astfel la coeziune socială, schimburi între generaţii şi interacţiune cu natura, promovând diversitatea şi creativitatea. Înscrierea Mărţişorului pe această listă, într-un dosar comun cu alte trei ţări, atestă valoarea universală a practicilor culturale asociate zilei de 1 martie şi importanţa acestora în tezaurul cultural mondial.