Cântăreața Lora a reușit să se impună pe piața muzicală și să pună pe picioare un business profitabil cu produse cosmetice, dar drumul spre succes nu i-a fost pavat cu bune intenții. În exclusivitate pentru UNICA.ro, artista vorbește, cu sinceritate, despre sacrificiile făcute pentru carieră, despre piedicile întâmpinate, pierderile suferite, dar și iubirea care i-a fost colac de salvare nu de puține ori.
Lora (41 de ani) își amintește cum a fost începutul pentru ea, alături de trupa Wassabi, dar și cum a fost nevoită să distrugă tot ce era idealist în ea pentru a supraviețui într-o industrie muzicală dură, care a făcut-o să simtă ce înseamnă anxietatea și atacurile de panică. Lora a crescut fără tată, de la vârsta de 4 ani, și rememorează cel mai cumplit moment din viața ei, pierderea mamei, în 2020.
Lora: „Valoarea unui om nu stă în câți bani are, ci în cum i-a făcut”
Artista consideră că valoarea unui om nu stă în numărul de bani pe care-i deține, ci în modul în care a ajuns să obțină câștigurile. Aflăm de la ea și care este cea mai importantă calitate a lui Ionuț Ghenu, iubitul ei, dar și cine cedează primul atunci când în cuplu apar divergențele.
–Îți mai aminteșți prima cântare cu trupa Wassabi? Emoțiile, vreo întâmplare?
-Prima cântare nu mi-o mai amintesc, din păcate. Probabil pentru că noi cântam atât de mult și acasă, și în studio, încât scena a venit ca fiind ceva firesc. Îmi amintesc, în schimb, primul nostru videoclip pentru piesa „Have some fun with 21”, piesă în engleză, care a fost imnul Radio 21. Țin minte că toți băieții de la radio vorbeau cu noi în engleză la filmări, până când, la un moment dat, am întrebat: Auziți, dar de ce vorbim în engleză? Moment în care au avut un șoc pentru că erau convinși că suntem o trupă internațională.
„Am avut mereu în suflet un entuziasm nebun”
–Ai avut curaj să pornești singură la drum. Nu ți-a fost teamă de un posibil eșec?
-Am avut mereu în suflet un entuziasm nebun combinat și cu teamă, dar și cu multă credință. Am simțit o forță care mă protejează și care îmi ghidează pașii. Iar de câte ori am făcut contra a ceea ce am simțit, a fost o greșeală, care s-a transformat într-o lecție bine învățată.
„Banii reprezintă traducerea în material a unei părți din talentul meu și mintea mea”
–Ce înseamnă banii pentru tine acum, când ești un nume în industria muzicală?
-Banii reprezintă traducerea în material a unei părți din talentul meu și mintea mea. Reinvestesc constant în mine ca artist și antreprenor, pot avea grijă de cei dragi în caz că au nevoie și îmi pot îndeplini dorințele. Sunt o femeie împlinită nu pentru că am bani, ci pentru cum i-am câștigat. Și pentru că am avut acces la tot felul de oameni prin prisma activităților mele profesionale, am înțeles că valoarea unui om nu stă în câți bani are, ci în cum i-a făcut.
„Când eram mai mică, aveam fantezii de supererou”
–Dacă nu ar fi fost muzică, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?
-Când eram mai mică, aveam fantezii de supererou. Mă vedeam cum coboram noaptea pe sfori groase de pe geamul camerei mele de la etajul 2, într-o salopetă mulată și neagră, și salvam lumea. Visele mele semănau cu ceea ce acum se numește parkour. Fix așa visam eu că ajung în anumite locuri sau în zbor. Mereu am fost o visătoare, idealistă, luptătoare, dar și nebună sau falsă în ochii unora care nu înțelegeau felul meu de a fi.
Cel mai mare sacrificiu făcut de Lora: „Trebuia să strâng bani, să-mi ajut mama, care s-a luptat cu cancerul”
–Există și un preț al succesului pe care ai fost nevoită să-l plătești?
-Am plătit în timp departe de cei dragi. Am ratat aniversări, nunți, botezuri, pentru că am alergat în toate direcțiile unde eram solicitată. Trebuia să îmi fac și să-mi consolidez un nume, să strâng bani și să-mi pot ajuta mama, care, de când m-am lansat, s-a luptat cu cancerul.
„Am fost obligată să-mi distrug aproape tot ce era idealist în mine”
–Spuneai, la un moment dat, că anxietatea ți-a dat de furcă. De unde toate stările astea?
-Prima dată când am simțit anxietatea a fost când am văzut ce înseamnă „industria muzicală” din România. Am fost prea idealistă pentru lumea în care urma să intru. Șansa mea a fost că niște producători de emisiuni TV și radio au avut încredere și au pariat pe prezența mea în anumite emisiuni. Acolo, publicul a avut ocazia să mă vadă și să mă audă. Apoi, încurajată de atât de multă apreciere, am avut energie și curaj să scriu piese, să urc pe scenă și să evoluez. N-am știut că toate astea mă făceau și vulnerabilă și că mai erau și oameni care stăteau la pânda pentru un motiv de reacții negative la adresa mea. Dar și destule persoane care s-au perindat pe lângă mine, odată ce le-am exclus, mi-au devenit dușmani.
Când am văzut cât de repede își doresc oamenii să creadă ce e mai rău despre mine și cât de ușor pot fi manipulați, au început cu adevărat problemele mele cu anxietatea și atacurile de panică. Lumea pe care o știam și căreia m-am dedicat a murit în acel moment.
Am fost obligată să îmi distrug aproape tot ce era idealist în mine. Eu știu că există oameni care mă iubesc, mă apreciază și au luptat mai mult că mine uneori, pentru renumele meu. La Dumnezeu și la acești oameni mă conectez când simt că nu mai pot. Și da, sunt mulți. Mult mai mulți decât ceilalți.
Lora, despre iubitul ei: „Avem aceeași capacitate de a distinge binele de rău”
Citește continuarea pe unica.ro
ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL UNICA.RO
