O femeie din Australia a cărei epilepsie a fost mult ameliorată de un implant cerebral experimental a fost devastată când, la doar doi ani după ce l-a primit, a fost nevoită să-l scoată din cauza falimentului companiei care l-a realizat, scrie MIT Technology Review.
Diagnosticată cu epilepsie cronică severă de la vârsta de trei ani, femeii i-a fost implantată o interfață creier-computer la vârsta de 49 de ani, în cadrul unui studiu clinic pentru ajutarea persoanelor care suferă de această afecțiune.
Voluntarilor li s-au implantat patru electrozi pentru a le monitoriza activitatea cerebrală. Înregistrările au fost trimise la un dispozitiv care a antrenat un algoritm pentru a recunoaște tiparele care preced o criză.
Un dispozitiv portabil semnala cât de probabilă era apariția unei crize în următoarele minute sau ore – o lumină roșie indica o criză iminentă, în timp ce o lumină albastră însemna că o criză era foarte puțin probabilă, de exemplu.
Simbioza om-mașină
În timp ce alți participanți au raportat diferite grade de succes cu implantul, rezultatele australiencei au fost peste așteptări. Pentru prima dată în viața ei, a avut control asupra crizelor. Cu ajutorul avertizării prealabile din partea dispozitivului, a putut lua medicamente care au împiedicat apariția crizelor.
“Am simțit că pot să fac orice”, a spus ea. “Puteam să conduc, puteam să văd oameni, eram mai capabilă să iau decizii bune”.
De asemenea, ea a simțit că a devenit o nouă persoană pe măsură ce dispozitivul a fuzionat cu ea. „Fusese introdus chirurgical și ne-am legat instantaneu”, a spus ea. „Cu ajutorul științei și al tehnicienilor, am devenit una”.
Faliment și oprirea studiului
În 2013, NeuroVista, compania care a realizat dispozitivul, a rămas fără bani. A dat faliment, iar participanții la studiu au fost nevoiți să renunțe la implanturi.
Femeia din Australia s-a luptat să-l păstreze. A vrut să-și ipotecheze casa pentru a-l cumpăra. În zadar, a fost ultima persoană din cadrul grupului căreia i s-a îndepărtat implantul, împotriva voinței sale, notează MIT Technology Review.
„Aș fi făcut orice pentru a-l păstra”, i-a spus ea profesorului Frederic Gilbert, etician la Universitatea din Tasmania, în cadrul mai multor interviuri realizate de-a lungul timpului.
Eticienii vorbesc despre încălcarea drepturilor omului
Ani mai târziu, ea încă plânge când vorbește despre îndepărtarea dispozitivului, spune Gilbert. „Este o formă de traumă”, arată eticianul, care a publicat recent, alături de alți specialiști, un studiu în revista „Brain Stimulation” în care susține că îndepărtarea acestui implant și a altora asemănătoare ar putea reprezenta o încălcare a drepturilor omului.
Cazul australiencei nu este singular, iar problema va deveni din ce în ce mai presantă pe măsură ce piața implanturilor cerebrale este în continuă creștere, punctează publicația citată. „Ar putea exista unele forme de încălcare a drepturilor omului pe care nu le-am înțeles încă”, spune eticianul Marcello Ienca de la Universitatea Tehnică din München, coautor al lucrării.
Subiectul este abordat și de publicația Futurism.com. care amintește de un incident similar petrecut anul trecut, în care producătorul unui ochi bionic a decis că dispozitivele erau depășite, ceea ce a dus la pierderea din nou a vederii de către pacienții cărora le fuseseră implantate.
„Dacă există dovezi că o interfață creier-computer ar putea deveni parte din sinele ființei umane, atunci se pare că, în afară de necesitatea medicală, nu ar trebui să fie permisă în niciun caz ca acea interfață să fie explantată fără consimțământul utilizatorului uman”, a spus Marcello Ienca, care compară procedura cu îndepărtarea forțată a organelor.
