Miercuri, 13 martie, Camera Reprezentanților a Congresului SUA a aprobat legea care interzice ca aplicația chinezească Tik Tok să mai intre în magazinele online de aplicații, câtă vreme TikTok nu va rupe total legăturile cu compania mamă din China – ByteDance. 15 congresmeni republicani și 50 de democrați au votat împotrivă, invocând faptul că această lege contravine principiului constituțional al libertății de exprimare. Președintele Joe Biden a declarat că va semna legea, dacă aceasta va trece de Congres. Interesant este că Joe Biden și-a creat un cont e TikTok și echipa sa a postat câteva mesaje aici, cu doar câteva săptămâni înainte de dezbaterea proiectului de lege care interzice platforma din China.
”Unii dintre noi sunt îngrijorați, pentru că este implicată libertatea de exprimare aici. Americanii au dreptul să vadă informația, iar guvernul nu trebuie să-i protejeze de informații”, a spus republicanul Thomas Massie. ”Dacă credeți că această lege nu este un cal troian și că se va aplica doar în cazul TikTok și în cazul unor companii social-media ale adversarilor, atunci întrebați-vă de ce oare legea prevede excluderi explicite pentru anumite afaceri online. Președintele ca avea autoritatea de a interzice site-uri, nu doar aplicații. Infracțiunea poate fi comisa nu doar de „adversari străini”, ci și de servicii de internet hosting din SUA”.
La finalul săptămânii trecute s-a încheiat ultima sesiune a Comisiei Naționale a Conferinței Consultative Populare din China, un forum unde premierul Li Qiang și miniștrii săi au sugerat că învață din experiența Rusiei cum să reziste sancțiunilor occidentale, sancțiuni care se vor înmulți inevitabil în cazul Chinei, dacă Donald Trump va câștiga alegerile prezidențiale din SUA.
Unul dintre aspectele cruciale discutate de oficialii de la Beijing și Moscova este crearea unui sistem de plăți independent de moneda americană, un sistem in care să fie atrase apoi și restul țărilor BRICS. Acum, aproape întregul comerț între Rusia și China se face în yuani și ruble. Rezoluția conferinței arată că Beijingul dorește o lume multipolară ”egală și ordonată” și ”globalizare economica inclusivă”.
Apoi, oficialii chinezi au sugerat că învață și din lecția războiului din Ucraina, pentru că o bună parte din bugetul de apărare al Chinei va merge spre tehnologiile emergente, cele care au schimbat fața războiului în Ucraina. China a anunțat o creștere cu circa 7% a bugetului apărării pentru 2024, ajungând la circa 238 de miliarde de dolari, mult mai puțin decât bugetul american al apărării, de aproape 900 de miliarde de dolari. Beijingul se opune ”interferenței externe în Taiwan”, este conștient că Statele Unite încalcă liniile roșii și aduc trupe permanente în Taiwan, cu misiunea oficială de a instrui armata taiwaneză, însă rezoluția amintitei conferințe optează pentru ”reunificarea pașnică”, prin aprofundarea integrării și cooperării economice.
Ministrul de Externe Wang Yi a trimis o săgeată către Washington: ”Este de nepermis ca aceia care au pumnul mai puternic să aibă ultimul cuvânt și este inacceptabil ca anumite țări să fie la masă, în timp ce altele să fie în meniu”.
Acesta este noul război rece, avertizează foști oficiali americani, într-un articol publicat de Foreign Affairs. Este un război rece care are foarte puține în comun cu confruntarea cu fosta URSS. În lumea globalizată și interdependentă de acum, războiul este în primul rând unul economic și tehnologic.
În 1980, comerțul însemna 37% din PIB-ul mondial. Acum, comerțul înseamnă 74% din PIB-ul mondial, iar economiile sunt infinit mai interdependente decât în secolul trecut. ”Puterea militara contează în continuare, însă competiția economica și tehnologică a devenit principalul câmp de luptă în politica globală. Vreme de decenii, această politică a fost dominată de consensul neoliberal de la Washington, iar atunci ar fi părut irelevantă întrebarea dacă un fabricant de cipuri să-și deschidă o afacere într-o țară sau alta, dacă e bine sau nu ca o companie auto din Germania să facă afaceri în China sau nu. Acum, aceste întrebări sunt în centrul fiecărei dezbateri majore de politică externa”, scriu Peter Orszag, fost director al Oficiului pentru Managementul Bugetului în timpul administrației Obama, Theodore Bunzel, fost diplomat american la Moscova, si Jami Mscik, fost director adjunct al CIA.
”Marile puteri China și SUA încearcă fiecare să domine economia începutului de secol 21, asta însemnând obținerea prim-planului în tehnica de calcul, biotehnologie și energie curată. Politica externă a ambelor țări se bazează pe reducerea vulnerabilității și obținerea de noi pârghii. China numește asta ”autosusținere”, în timp ce Statele Unite vorbesc despre „reducerea riscurilor”. Pentru Statele Unite, această politica se traduce prin controlul exporturilor de cipuri avansate și de echipament pentru producerea lor, înseamnă monitorizarea investițiilor americane pe piețele străine și subsidii mari pentru industriile autohtone amintite. În această lume nouă, rolul secretarului Comerțului este cel puțin la fel de important ca rolul secretarilor Apărării și de Stat”.
În acest moment, Statele Unite au două mari avantaje și niciunul nu este legat de puterea militară. ”Washingtonul are o poziție privilegiată la nivel financiar și al rețelelor tehnologice. SUA sunt în mijlocul unui sistem creat aproape întâmplător de-a lungul deceniilor care permite funcționarea economiei globale. Ubicuitatea dolarului în tranzacțiile internaționale, controlul american asupra infrastructurii critice a internetului și dominația companiilor tehnologice americane au permis SUA să aplice măsuri coercitive asupra rivalilor, deseori prin sancțiuni”.
Ceea ce Foreign Affairs descrie mai sus este numit de economistul Yanis Varoufakis ”tehno-feudalism”, un sistem în care profitul capitalist este înlocuit de renta plătită de întreaga lume pentru a beneficia de tehnologie și aplicațiile ei mai mult sau mai puțin virtuale. Dominația americană în acest sistem conține și sâmburii posibilei decăderi, deoarece China merge cu inovațiile spre zone în care politicienii americani par să ezite. ”Dacă China va reuși să transforme capitalul virtual și finanțele virtuale chinezești într-o alternativă la sistemul de plată dominat de dolar, atunci apar riscuri mari pentru SUA. Pentru mine, aceasta este explicația războiului rece dintre SUA si China”, spune Varoufakis. Victoria uneia sau alteia dintre cele două puteri nu pare să schimbe fundamental lumea, pentru că, spune Varoufakis, ”noul război rece este o mare ciocnire între doua feude ale capitalului virtual – cea americană și cea chineză”.
Nu este vorba neapărat despre un conflict al valorilor, al democrației și autocrației, ci despre un conflict pentru asigurarea dominației asupra pârghiilor esențiale pentru sistemul tehno-feudal. Aflat în centrul disputei China-SUA, Taiwanul nu este ”insula democratică” despre care se vorbește într-o mulțime de analize; este o țară care a fost condusă de regimuri autoritare și are o experiență limitată a democrației (la fel ca și Hong Kongul, unde nu există vot universal, la fel ca și Coreea de Sud, care a trecut la un regim democratic în preajma cumpenei dintre secole). Toate aceste țări sunt fiefuri tehnologice ale sistemului tehno-feudal. În ecuația de la Washington, Taiwanul înseamnă TSMC (cea mai mare companie din lume producătoare de cipuri) mai degrabă decât ”democrație”. Această industrie, cu infrastructura care se construiește greu și intră în producție la fel de greu este ”arma nucleară” a Taiwanului. ”Washingtonul vrea sa readucă în țară producția de cipuri însă succesul legii CHIPS Act, care este vârful de lance al acestei politici, depinde nu numai de cum va împărți guvernul SUA subsidiile de 39 de miliarde de dolari, ci și de decizia TSMC din Taiwan de a-și deschide fabrici în SUA, în ciuda costurilor mari și a resursei umane limitate. Iar apoi, totul depinde de decizia Apple de a cumpăra sau nu cipuri mai scumpe decât cele din Asia”, arată Foreign Policy.
Alți tehno-feudali influențează politica externă a marilor puteri în mod deschis, așa cum s-a întâmplat cu Elon Musk și feuda sa numita Starlink – serviciul de internet prin satelit care a fost fundamental pentru rezistența militară a Ucrainei în fața Rusiei. Ulterior, Musk a refuzat să ofere Ucrainei acoperire și pentru Crimeea, pentru a facilita loviturile militare în peninsulă. ”Cum am ajuns în acest razboi?”, s-a intrebat Musk în cursul unui interviu. ”Nu ar trebui să fie o surpriză pentru el și nici pentru alții. Liniile de demarcație dintre guverne și corporații și dintre relațiile internaționale și comerț aproape că au dispărut”, arată articolul publicat de Foreign Affairs.
Având în vedere această interdependență între corporații și guverne, China pare mai bine pregătită pentru noul război rece, câtă vreme marii campioni industriali și tehnologici au legături puternice cu structurile militare și de informații de la Beijing. De aici și recomandarea semnatarilor articolului amintit: Guvernul American trebuie să implice corporațiile americane în dialogul strategic, să monitorizeze mai atent evoluția acestor industrii și să-și intensifice spionajul economic, ”pentru ca apariția noului telefon inteligent chinezesc Mate 60, cu un cip de șapte nanometri despre care se credea că nu poate fi produs in China, să nu mai fie o surpriză la Washington”.
Așadar, noua caracteristică a tehno-feudalismului pare să fie „militarizarea” corporațiilor, transformarea lor în arme ale guvernelor. De la ”democratizarea” Chinei prin primirea în Organizația Mondială a Comerțului și integrarea în marile fluxuri globale, așa cum gândea administrația Clinton la începutul anilor 1990, se ajunge în situația ca Statele Unite să adopte modelul chinez al supravegherii stricte a afacerilor autohtone și poate vom ajunge să vorbim și despre vreun Comitet National al Conferinței Consultative Populare (sau Corporatiste) din SUA. În 1914, președintele Woodrow Wilson le spunea celor care îi cereau să interzică companiilor americane să mai trimită arme pentru războiul din Europa că ”vânzările vin din atât de multe surse, iar lipsa mea de autoritate este evidentă și nu pot decât să las lucrurile să se rezolve de la sine”. Acum, secretarul american al Comerțului, Gina Raimondo, le spune companiilor high tech: ”Dacă reproiectați un cip care sa permită Chinei să facă inteligență artificială, va voi supune controlului chiar a doua zi”. Cum majoritatea acestor corporații se bazează nu pe profitul capitalismului clasic, ci pe renta plătită de simplii cetățeni, înseamnă că aceștia din urmă devin soldați în acest război rece, plătind pentru fiecare confruntare economică și alimentând neîncetat cu propriile informații personale și obiceiuri de consum bazele de date pe care inteligența artificială le transformă în „arme”.
Ce se întâmplă cu Europa în acest război dintre SUA și China? La o recentă conferință din Australia, Yanis Varoufakis a declarat că Europa și Australia se confruntă cu amenințarea de a deveni irelevante. ”Este o amenințare generată, pe de o parte, de incapacitatea de a investi în mod inteligent și, pe de altă parte, de alunecarea de la o dependență strategică de Statele Unite către un servilism contrar propriilor interese față de agenda politică a Washingtonului”, spune Varoufakis. ”Au devenit complicii Washingtonului, ajutând la atingerea intereselor americane în Noul Război Rece, împotriva propriilor interese. De ce face Washingtonul asta? De ce președintele Trump a interzis compania ZTE? Și de ce președintele Biden a interzis vânzarea cipurilor în China, interdicție care înseamnă o declarație de război economic împotriva Beijingului? Când pun aceste întrebări, primesc două răspunsuri. Unul este Taiwanul. Celălalt este escaladarea militară chineză pe rutele comerciale internaționale din Marea Chinei de Sud. Nu este niciunul… Pe scurt, Noul Război Rece nu are nimic de-a face cu rutele comerciale, cu Taiwanul sau cu escaladarea chineză din Pacific. Mai degrabă, este o manifestare a încleștării periculoase dintre două sisteme tehno-feudale – unul denominat în dolari, altul în yuani”.
The post „Militarizarea” corporațiilor appeared first on Cotidianul RO.
