Într-unul din comentariile la articolul „Progresismul fanatic” publicat de „Cotidianul”, apare un fragment interesant:
„Din păcate, acest articol este singular când ar trebui să existe o mișcare de eliberare de sub progresism.”
Explicația banală este frica politicienilor de a-și pierde privilegiile de partid conjugată cu frica oamenilor de a fi ostracizați și declarați „extremiști”.
Așa că mulți, foarte mulți, preferă să stea tăcuți și „cuminți” cu capul plecat în mijlocul turmei necuvântătoare a oilor, fiind fericiți că li s-a dat voie să pască un colț de iarbă.
Și cei mulți, foarte mulți, tot ca oile votează cu turma din nou și, din nou, ceea ce li se sugerează să voteze.
Iar, la sfârșit, când văd dezastrul general lăsat de „aleși” pentru comunitate, pentru țară, pentru omenire, „oile” dau din cap și behăie a pagubă îmbărbătându-se mioritic cu veșnicul, „Se putea și mai rău”.
În Basarabia, „aleșii” în care românimea își pusese speranțe vor pleca în toamnă și vor arunca speranțele la gunoi.
Pe fondul ambițiilor prostești și ezitărilor, prin refuzul încăpățânat al Maiei Sandu de a vorbi și de a susține demararea procesului natural al reunificării, rușii, răbdători ca întotdeauna, așteaptă să revină ca „eliberatori” la Chișinău și să se instaleze definitiv pentru a pune capăt odată pentru totdeauna năzuințelor de întregire.
Zilele acestea, la Moscova, s-a anunțat pe față planul de federalizare a provinciei secesioniste, adică fărâmițarea în vederea desființării ulterioare.
Deja, se sugerează pregătirea descălecării triumfătoare a fugarului Șor care promite rusificarea totală ca dar pentru basarabeni.
Tot în toamnă, românii vor face bilanțul moștenirii pe care o lasă Klaus Iohannis.
Rezultatul este ilustrat de cei 10 ani de debandadă politică și vraiște socială, de încurajarea corupției la nivel înalt prin pensii speciale, de susținerea politicilor de deznaționalizare impuse de camarila internațională prin implementarea totalitarismului ideologic progresist, de subordonarea fără precedent a suveranității României, de dezinteres criminal antiromânesc pentru reunificarea națională.
Iar la această zestre a contribuit din plin și clasa politică dâmbovițeană, o turmă de necuvântătoare politice mergând obedient cu capul plecat fără să gândească și fără să se întrebe unde duce oare ideologia progresistă impusă de Bruxelles.
Este o clasă politică coruptă, dar fericită că a putut să-și vândă milioanele de conaționali pentru 30 de arginți pe care să-i cheltuie prin metropolele străine.
Românul și-a dorit „o țară ca afară” și clasa politică i-a ascultat dorința, începând cu implementarea restricțiilor „ca afară” de tot felul și mai ales restricția de a gândi și de a se exprima liber.
A învățat ceva românul pentru alegerile care vin?
Și dacă a învățat, are oare ce alege?
The post Mircea Popescu: Alegeri mioritice appeared first on Cotidianul RO.