Uniunea Europeană are multe așteptări de la președintele Tunisiei Kais Saied, care ar trebui să reducă migrația spre Europa, cu respectarea drepturilor omului, firește. Organizațiile umanitare sunt mult mai pesimiste, scrie Politico.
În urmă cu aproximativ două luni, cel puțin 1.000 de africani din statele subsahariene au fost adunați de autoritățile tunisiene în orașul Sfax și duși cu autobuzele la granița cu Libia, unde au fost abandonați timp de mai bine de o lună, fără acces la hrană, apă sau adăpost.
Cel puțin 27 dintre persoanele transferate cu forța au murit în regiune, potrivit autorităților libiene.
Organizația Națiunilor Unite a condamnat „expulzările colective și tratamentul rasist aplicat migranților subsaharieni”, inclusiv solicitanții de azil, refugiații și deținătorii de vize turistice valabile.
Și totuși acest lucru se întâmpla chiar în timp ce autoritățile tunisiene negociau cu Bruxelles-ul un acord pentru a reduce plecările de migranți de pe coastele sale spre Europa.
La jumătatea lunii iulie, Uniunea Europeană chiar a finalizat acordul amplu cu guvernul tunisian, care include un ajutor de peste un miliard de euro în schimbul eforturilor de a limita migrația ilegală în Marea Mediterană, scrie Politico.
În comentariile făcute la Roma alături de prim-ministra italiană Giorgia Meloni, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lăudat acordul, despre care a spus că este „un model” pentru modul în care blocul comunitar intenționează să își desfășoare relațiile cu țările din regiune.
Organizațiile umanitare spun că acordul UE cu președintele tunisian Kais Saied va încuraja abuzurile acestuia împotriva migranților, în timp ce guvernul său din ce în ce mai autoritar alimentează flacăra xenofobiei pentru a distrage atenția de la problemele economice ale țării.
„Ideea că Saied ar fi de acord cu condițiile privind respectarea drepturilor omului este ridicolă”, a declarat pentru Politico Sarah Yerkes, cercetătoare la Carnegie Endowment for International Peace’s Middle East Program.
„El nu a respectat drepturile omului în ultimii doi ani. Nu va începe acum”, a adăugat ea.
Transformarea Tunisiei
Până de curând, Tunisia a fost în general primitoare cu migranții, oferind un refugiu pentru persoanele din țările subsahariene care fugeau de violență, de secetă sau pur și simplu veneau în căutarea de oportunități mai bune, fie în țară, fie în Italia, la o scurtă, dar periculoasă călătorie cu barca.
Acest lucru s-a schimbat sub conducerea lui Saied, care, de la preluarea puterii absolute în 2021, a lansat o campanie de demonizare îndreptată împotriva africanilor subsaharieni.
Într-un discurs incendiar de la sfârșitul lunii februarie, el a acuzat „mercenarii, agenții străini, trădătorii și partidele dubioase” de un complot menit „să schimbe demografia Tunisiei” și a ordonat forțelor de securitate ale țării să expulzeze toți imigranții ilegali.
Rezultatul: un val de expulzări și violențe rasiste împotriva imigranților, refugiaților și solicitanților de azil – și o creștere bruscă a plecărilor spre Europa.
Numărul migranților ajunși în Italia a crescut de mai bine de două ori în ultimele șapte luni, comparativ cu aceeași perioadă din 2022, potrivit Ministerului italian de Interne, atingând vârfuri de peste 1.000 pe zi.
„Echipa Europa”
Tratamentul aplicat de guvernul tunisian migranților nu a diminuat însă dorința oficialilor UE de a ajunge la un acord cu această țară, scrie Politico.
Von der Leyen, Meloni și premierul olandez Mark Rutte – care se descriu drept „Echipa Europa” – au călătorit de două ori în Tunisia în iunie și iulie pentru a semna un memorandum de înțelegere care acoperă aspecte care variază de la energia regenerabilă la gestionarea frontierelor.
În conformitate cu termenii acordului, Tunisia va primi 105 milioane de euro pentru reducerea migrației nedocumentate și 150 de milioane de euro sub formă de sprijin bugetar.
De asemenea, Tunisia va primi un alt ajutor de 900 de milioane de euro, acești bani fiind condiționați de încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internațional cu privire la un împrumut de 1,9 miliarde de dolari.
Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat pentru Politico că „gestionarea migrației ar trebui să se desfășoare într-un mod care să asigure respectarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor internaționale”.
Probleme economice tot mai mari
Pentru Tunisia, acordul vine într-o perioadă de probleme politice și economice serioase. Economia țării a fost puternic afectată de pandemia COVID și se confruntă cu o criză alimentară accentuată de războiul din Ucraina, țară de unde veneau 40% din importurile sale de grâu.
Se așteaptă ca producția internă de grâu să scadă în acest an cu 60% din cauza secetei, ceea ce înseamnă că problemele se vor înrăutăți.
Inflația în domeniul alimentar a depășit 10%, iar șomajul este de peste 16% și în creștere. În consecință, un număr semnificativ de tunisieni migrează în Europa.
Guvernul subvenționează alimentele și combustibilii, astfel că prețurile globale mai mari pun presiune asupra bugetului național.
În cadrul negocierilor privind un posibil acord, FMI a cerut ca aceste subvenții să fie eliminate treptat, dar guvernul – conștient că o creștere bruscă a prețului alimentelor a declanșat revoluțiile Primăverii Arabe de la începutul anilor 2010 – a refuzat să facă acest lucru. În aprilie, Saied a descris propunerea FMI drept un „diktat”.
Veniturile mai mari din turism, o reluare a remitențelor de la tunisienii care trăiesc în străinătate, precum și un pachet de ajutor de 500 de milioane de dolari din partea Arabiei Saudite și promisiunea de sprijin european au menținut economia pe linia de plutire, însă situația socio-economică se deteriorează.
Derapajele democratice ale președintelui
De la preluarea mandatului după o victorie electorală covârșitoare în 2019, Saied a condus țara tot mai autoritar, anulând o mare parte din progresele înregistrate după revoluția Primăverii Arabe.
„Cu fiecare zi sau lună care trece, vedem cum democrația este ciopârțită”, a declarat pentru politico Yerkes, de la Carnegie.
În iulie 2021, Saied a suspendat guvernul și a dizolvat parlamentul în ceea ce criticii au descris ca fiind o lovitură de stat.
În 2022, el a demis 57 de judecători și procurori, s-a plasat el însuși la conducerea procuraturii și a adoptat o reformă constituțională prin care și-a extins puterile în detrimentul celor ale parlamentului.
Apoi au urmat arestările arbitrare și acuzațiile inventate împotriva opozanților politici, jurnaliștilor și altor critici ai guvernului.
„Închisorile sunt astăzi pline de non-criminali”, a declarat Dalila Ben Mbarek Msaddek, o avocată care reprezintă opt persoane, inclusiv pe fratele ei, acuzate de infracțiuni care variază de la trădare la tentativa de asasinare a lui Saied.
„Ne-am întors din nou la o epocă de dictatură, iar orice voce care se opune guvernului este considerată o voce trădătoare”, a spus ea.
Până în prezent, Saied și-a păstrat sprijinul popular în rândul majorității tunisienilor, în special al celor care caută stabilitate după o perioadă de agitație. „Ceea ce au reținut mulți tunisieni este că revoluția nu le-a adus mâncare”, a declarat Yerkes.
Cei care sunt în dezacord sunt mai predispuși să încerce să plece decât să facă agitație pentru schimbare.
Ce urmează? De la începutul anului, Tunisia a împiedicat aproximativ 35.000 de persoane să traverseze marea spre Europa, potrivit Forumului tunisian pentru drept economic și social, un ONG, pe baza datelor ministerului tunisian de interne – o statistică salutată de Italia ca fiind un succes.
Cu toate acestea, în aceeași perioadă, aproape 100.000 de persoane au ajuns pe coastele Italiei, iar cel puțin 2.000 de persoane și-au pierdut viața încercând să traverseze Mediterana, potrivit OIM.
„Există o problemă de capacitate”, a declarat Riccardo Fabiani, director de proiect pentru Africa de Nord la International Crisis Group.
„Cerem țărilor în curs de dezvoltare, cu birocrații de stat foarte slabe și aș spune în dificultate, să se ocupe de o problemă pe care noi, europenii, ne luptăm să o rezolvăm în primul rând”, a observat el.
