Fiind atât de cald și cu termia oprită, consumul de gaze a scăzut dramatic până la nici 30 de milioane de metri cubi zilnic. Este atât de scăzut(în ianuarie erau și 60 de milioane de metri cubi) și pentru că industria nu consumă pentru că nu funcționează. Este vorba în special de mare industrie chimică, petrochimică și siderurgică, pentru că aici sunt marile consumuri de gaze. Cu producția curentă în parametri, la 24 de milioane mc zilnic și cu importuri de 5 milioane mc, pe baza unor contracte anterior încheiate, avem atâtatea surse de gaze disponibile încât exportăm în două direcții. Potrivit datelor interactive Transgaz, pleacă 2,4 milioane mc în Ungaria și 1,5 milioane în R. Moldova. Cel mai interesant însă, nici nu s-a încheiat bine sezonul gazier rece, de extracție, ieri, că am început cu stocare masivă. Ieri băgam în depozitele subterane 8 milioane mc, azi am trecut la 9,2 milioane mc.
Această stocare masivă de gaze se face în care oricum am terminat sezonul rece cu depozitele la 50% din capacitate, dovadă că efectiv nu avem ce face acum cu gazele.
România încheie ciclul de extracție gaze (31 octombrie – 31 martie) cu un grad de umplere a depozitelor de 50%, potrivit celor mai noi date Gas Infrastructure Europe, cel mai mare procent înregistrat vreodată la un sfârșit de sezon rece. Media pe toată UE este de 58%, cu un „campion” în Portugalia, care are depozitele pe 87% pline. Volume mari rămase mai sunt în Austria, Spania, Suedia.
Acest lucru înseamnă că au rămas în depozite circa 1,55 miliarde de metri cubi. Iarna blândă și consumul industrial extrem de redus au făcut să nu se consume atât de multe gaze, mai ales că am putut conta, ca de obicei, și pe producția curentă, iar importurile nu au încetat niciodată, fie pe baza unor interese comerciale de moment, fie pe obligații contractuale anterior încheiate.
Cel mai probabil, gazele rămase în depozite vor rămâne acolo până la următorul sezon rece, furnizorii urmând să mai plătească o dată taxa de înmagazinare. Ei au și varianta de a le arunca în piață, dar, în sezonul cald, este greu de crezut că vor avea un cumpărător, pentru că ele sunt deja purtătoare de tarif de tranzit, deci sunt mai sucmpe decât ce se găsește în piață.
De azi, intrăm în ciclul de înmagazinare. În fapt, deja, de o săptămână, înmagazinarea a și început pentru că, în lipsă de consum substanțial, gazele intră în depozite. Și pentru acest an, România, conform directivelor UE, trebui să meargă la cel puțin 90% grad de înmagazinare.
România este printre puținele țări din Europa care pot asigura mare parte din consumul intern din surse proprii. Avem trei mari producători: Romgaz, Petrom și BSOG, în Marea Neagră. De asemenea, avem și legături prin gazoducte cu toți vecinii, cu excepția Serbiei, și putem aduce gaze din import atât pe ruta sudică, prin Bulgaria, cât și din Vest, prin Ungaria.
The post N-avem ce face cu gazele appeared first on Cotidianul RO.
