Trăia un împărat care pe măsură ce îmbătrânea, slăbea în credință. Dorința lui cea mare era să-L vadă pe Dumnezeu. Și le-a dat boierilor, slujitorilor și preoților de la curtea sa, o poruncă drastică: în trei zile, să i-L arate pe Dumnezeu. Dacă nu, e în joc viața lor.Era o spaimă pe toți cei de la palat.A treia zi sunt chemați la palat și erau îngroziți. Cine va salva situația? Un băiat isteț și credincios al unui păstor. El ieși curajos în fața împăratului.– Băiete, zise împăratul, ți-i viața în joc! Arată-mi-L pe Dumnezeu!Era o zi cu soare torid, cu raze fierbinți și cu lumină puternică.– Măria ta, răspunse băiatul, să ieșim în piață. Privește în sus!– Vrei să mă orbești, băiete? Nu vezi ce căldură și lumină se revarsă din soare?– Majestatea voastră, soarele este o creatură a lui Dumnezeu și nu-l puteți privi, atunci cum o să-l priviți pe Dumnezeu?– Inteligent mi-ai răspuns băiete, dar ia spune-mi ce a fost înainte de Dumnezeu?– Măria ta, numără! Și începu împăratul să numere: 1, 2, 3 …– Nu așa, împărate, ci numără dinainte de 1…– Înainte de 1 nu mai este nimic!– Nici înainte de Dumnezeu nu este nimic! zise băiatul.Răspunsul îl fascină pe împărat și felicită pe băiat și-i spuse: Bravo!– Îți mai pun o întrebare, zise împăratul. Ce face Dumnezeu acum?Băiatul îi ceru Împăratului să-și dezbrace hlamida împărătească și să se îmbrace cu hainele lui de păstor. Apoi îl pofti să se coboare din tron și se urcă el pe tron și-i zise tare:– Iată ce face Dumnezeu, pe unii îi urcă și pe alții îi coboară!Împăratul fu uimit de înțelepciunea păstorului și începu și el să ducă o viață spirituală normală.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
