Teodor, ucenicul Sfântului Pahomie, cunoştea în adâncime Sfânta Scriptură. Când nu avea decât douăzeci de ani, cuviosul i-a cerut ucenicului să le predice călugărilor din mănăstire. Teodor, ascultător, a împlinit cererea, grăind multe lucruri de folos. Totuşi, unii dintre fraţii cu mai multă vechime în mănăstire n-au vrut să-l asculte pe Teodor, zicând: „Ce este aceasta? Un începător ne învaţă pe noi?!” Şi, părăsind adunarea, s-au împrăştiat pe la chiliile lor. Când Teodor şi-a încheiat cuvântul, Pahomie a trimis după cei ce plecaseră şi i-a întrebat:
– De ce aţi plecat?
– Fiindcă ai pus un tinerel să ne înveţe pe noi, care am vieţuit mulţi ani în mănăstire – au răspuns aceia.
– Să nu pierdeţi virtutea voastră prin trufie! – le-a zis suspinând Pahomie. Nu pe Teodor n-aţi vrut să-l ascultaţi, ci cuvântul lui Dumnezeu n-aţi vrut să ascultaţi – căci, iată, nici eu nu sunt mai tânăr decât voi, dar cu multă luare-aminte l-am ascultat, şi am primit de la el mare folos. Oare este înţelept să nu guşti din roadele pârguite doar fiindcă au crescut în pomi tineri?
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
