Pastila pentru suflet – Pilda mâhnirii
La o mănăstire s-a făcut masă după sfânta slujba la care lua parte tot soborul. Un călugăr străin a intrat şi el în sala de mese şi se ospătă cu fraţii. Economul mănăstirii, intrând în trapeză, l-a zărit şi a spus: “Cine te-a poftit aici? Cum îndrăzneşti? Ieşi!”. Omul, sculându-se, a ieşit şi şedea pe o bancă mai deoparte. Dar faţa lui era voioasă de parcă nimic neplăcut nu i s-ar fi întâmplat. Un călugăr a intrat în vorbă cu el şi l-a întrebat: “Cum de nu te-ai mâhnit, căci ai fost ocărât şi te-au scos afară de la masă?”. Acela a răspuns: “Când veneam la biserică, mi-am pus în minte gândul că sunt păcătos şi nevrednic ca un câine, care, atunci când este alungat, se duce, când îl chemi, vine.”
Citește mai multe pe realitateaspirituala.net.
