Povestea spune că un călugăr tinerel, care era în ascultare faţă de duhovnicul său, l-a întrebat pe acesta într-o zi:
-Părinte, de când sunt în mănăstire tot spun rugăciunea lui Iisus, dar nu simt nimic. Ce mă sfătuieşti să fac?
Părintele l-a ascultat, apoi i-a răspuns:
-Mergi şi ia un butoi mare cât să încapi tu în el. Îl aşezi la o distanţă de zece metri de râul ce curge-n vale… iei sita aia veche din magazie, şi cari apă cu ea până umpli butoiul în întregime. Vii la mine peste o lună.
Călugăraşul plecă şi făcu exact cum îi spusese preotul.
Era în ascultare, nu putea face decât aşa. Evident că peste o lună a venit la duhovnicul său.
-Părinte, am venit.-S-a umplut butoiul? l-a întrebat duhovnicul.-Nu.-Dar sita? Cum era sita veche la început?- Ruginită părinte.-Şi acum cum este?-Curată, a răspuns călugăraşul.-Vezi, a spus bătrânul… nu umplerea butoiului este ceea ce urmărim noi, ci curățirea sitei!
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
