Sfaturile părintelui pentru tânărul monah
Un tânăr monah mergea zilnic la părintele său duhovnic să ceară cuvânt de folos. La fiecare întâlnire, părintele îi împărtășea sfaturi din experiența sa duhovnicească. Din cauza faptului că multe din aceste sfaturi rămâneau neînțelese, tânărul monah decide să întrerupă întâlnirea zilnică cu părintele său. Într-o zi, părintele s-a întâlnit cu el în biserică și l-a întrebat de ce nu la mai vizitat. Tânărul i-a răspuns: – Mintea mea este grea, motiv pentru care sfaturile pe care le primesc nu intră cu ușurință în ea. Îmi este rușine să te deranjez totdeauna pentru aceleași lucruri.
În urma acestui răspuns, părintele a luat o lumânare și a aprins-o de la candela din apropierea lor. Apoi l-a rugat pe tânăr să ia mai multe lumânări și să le aprindă pe toate de la acea candelă. – S-a împuținat lumina candelei fiindcă ai aprins atâtea lumânări, a întrebat părintele.
– Nu, a răspuns tânărul. – Atunci află că nici eu nu am nimic de pierdut când răspund de mai multe ori. Vino la mine de fiecare dată când ai nevoie.
