În Parcul Național Doñana, situat la extremitatea sud-vestică a Spaniei, condițiile ideale pentru înflorirea plantelor survin cu câteva săptămâni mai devreme în aceste zile.
În contextul unei creșteri a temperaturilor medii cu doar un grad Celsius și a minimelor cu 2 °C mai ridicate decât de obicei, flora parcului are impresia că este prima săptămână din mai când, în realitate, este încă mijlocul lunii aprilie.
În parc sunt prezente peste 875 de specii de plante indigene. Unele dintre ele le sunt cunoscute grădinarii: levănțica, rozmarinul, cimbrul, garoafa, oleandrul, pedicușul, ienupărul și murele.
Schimbările climatice schimbă tot ceea ce știm despre înflorirea plantelor
Din cauza schimbărilor climatice, arată o cercetare, multe dintre plantele din Parcul Național Doñana și-au ajustat ritmurile biologice, care sunt studiate în cadrul domeniului științific cunoscut sub numele de fenologie.
„Pheno” provine din greacă și înseamnă „a arăta, a aduce la lumină, a face să apară”. Este studiul fenomenelor biologice, a evenimentelor periodice din ciclurile de viață biologică. Accentul se pune pe ce se întâmplă și când, și în secolul al XXI-lea, acesta a devenit o modalitate importantă de a urmări schimbările în climă.
Optzeci la sută dintre speciile de flori din acest studiu au început să înflorească mai devreme în sezon, iar 68 la sută au încheiat înflorirea mai devreme.
Rozmarinul și-a modificat cel mai mult momentul înfloririi dintre toate speciile studiate, înflorește acum cu 92 de zile mai devreme.
Nu toate speciile reacționează la fel
Nu există o schimbare uniformă pentru toate speciile; multe înfloresc pentru o perioadă mai lungă decât în trecut, ceea ce înseamnă că momentele de înflorire se suprapun în noi combinații.
Puțin peste jumătate dintre speciile polenizate de insecte din studiu se află acum în competiția pentru atenție, ceea ce ar putea implica o suprapopulare semnificativă.
Cu toate acestea, aproximativ 40 la sută dintre speciile polenizate de insecte și-au mutat în mod involuntar momentul înfloririi departe de concurenții potențiali, găsind noi oportunități.
Parcul Național Doñana se învecinează cu Strâmtoarea Gibraltarului, iar mlaștinile sărate de aici oferă un loc de popas esențial pentru speciile care migrează sezonier între Europa și Africa.
Acest lucru înseamnă că orice schimbare în cadrul acestui ecosistem extrem de biodivers ar putea avea efecte care să ajungă până în Europa de Nord și Africa de Sud.
