Povestea Vioricăi Vețian, o româncă în vârstă de 107 ani din Sighișoara, poate reprezenta oricând subiect de film. Născută la puțin timp după izbucnirea Primului Război Mondial, într-o familie greco-catolică din Transilvania, Viorica a trăit perioada interbelică, Al Doilea Război Mondial și negura regimului comunist. Având altă religie decât cea acceptată de comuniști, femeia a suferit de pe urma acțiunilor represive ale Securității. A fost o victimă mai ales pentru că, încă de tânără, a ales calea călugăriei.
Viorica Vețian a devenit sora Maria Rodica și a intrat în Congregația Maicii Domnului (CMD), la Blaj, în 8 aprilie 1939. A iubit copiii și misiunea sa a fost de învățătoare, atât la Blaj, cât și, în cea mai mare parte, la Școala Primară „Maica Domnului” din Cluj-Napoca, unde în anii 1945-1946 a îndeplinit funcția de director. La 30 noiembrie 1945, era prezentat episcopului Iuliu Hossu „corpul didactic primar”, din care făceau parte numai surori, iar directoare era sora Rodica Vețian.
Viorica Vețian are vârsta de 107 ani și șapte luni
Călugărițe scoase cu forța din capelă
Cu puțin timp înainte de scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, în 28-29 octombrie 1948, în „noaptea arestărilor” episcopilor greco-catolici, călugărițele de la Institutul Recunoștinței din Blaj au fost scoase forțat din capela în care s-au rugat o zi întreagă fără întrerupere, „luptându-se” apoi, aproape toată noaptea, cu cei care veniseră să le ducă cu forța la Obreja. Cu puțin înainte de ivirea zorilor, istovite, surorile au cedat. La Castelul de la Obreja, județul Alba, acestea au fost tolerate de comuniști până în septembrie 1949, perioadă în care alte tinere candidate au intrat în rândurile congregației. Comuniștii nu au fost, însă, de acord cu rămânerea acestora aici, iar în noaptea de 9 spre 10 septembrie 1949 au fost deportate la mănăstirea ortodoxă Bistrița, din județul Vâlcea.
Intenția regimului era de a le convinge să renunțe la credința catolică, oferindu-li-se posibilitatea de a rămâne călugărițe la mănăstirea ortodoxă.
După încercările zadarnice de a le converti la ortodoxie, oamenii regimului au considerat că trebuiau îndepărtate „superioarele”, care le-ar fi influențat pe celelalte femei. Acestea au fost transferate la mănăstirea ortodoxă „Dintr-un Lemn”, tot județul Vâlcea. După mai multe săptămâni, văzând că nici una dintre acestea nu cedează, comuniștii au decis să le trimită în familiile de origine. „Au crezut că ne vor lămuri să trecem la Biserica Ortodoxă. Nu au reușit. Ne-au împrăștiat pe la alte mănăstiri ortodoxe. Au tot încercat timp de o lună să ne convingă să trecem la ortodocși, nu au reușit și ne-au dat drumul”, spunea femeia, potrivit unui „laudatio” prezentat cu ocazia unei distincții acordate Vioricăi Vețian de Primăria Sighișoara.
Distincția a fost înmânată de episcopul auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, Cristian Crişan
Lăsată fără serviciu de Securitate
Viorica Vețian s-a întors la sora ei, la Reghin, în noiembrie 1949. În anul 1951, i s-a alăturat o altă soră din congregație, care nu avea familie. În 1953, Securitatea a descoperit acest fapt, iar tânăra orfană a fost obligată să părăsească Reghinul. Din acest moment, Viorica a fost chemată sistematic la Securitate, unde a fost supusă presiunilor de a trece la ortodoxie și de a deveni informator, însă fără nici un succes. Între timp, s-a angajat în funcția de contabil la Cooperativa de Consum din Reghin, dar pentru că nu a acceptat să colaboreze cu Securitatea, a fost dată afară din serviciu. După mai multe tentative, a reușit să se angajeze din nou în cadrul aceleiași cooperative, însă în comuna Batoș, la 25 de kilometri de Reghin, apoi în localitatea Breaza. La început, a fost repartizată la plantarea puieților, împlinind o muncă fizică grea, făcând naveta până la punctul de lucru.
„Am lucrat mult timp până am fost schimbată și m-au dat afară pentru că propag religia greco-catolică. M-am dus la săpat de puieți la fermă la Breaza, apoi am lucrat la Borsec, spălând sticle, dar apoi am fost primită la Uniunea Raională, unde am rămas în contabilitate și de unde m-am pensionat”, a mai precizat femeia centenară. După luni de zile, o persoană din anturaj, văzând-o epuizată, și-a dat seama de nedreptatea la care a fost supusă și i-a facilitat treptat, pentru a nu trezi suspiciuni, accesul la un post în domeniul contabilității și al gestiunii. Când punctele de lucru au fost desființate, a revenit la Reghin, la sediul Cooperativei de Consum, unde a rămas angajată ca revizor de gestiune până la pensionare.
S-a născut în 3 octombrie 1916, în comuna Băla, județul Mureș din părinți învățători, mama fiind refugiată acolo din Primul Război Mondial. La 107 ani și șapte luni, Viorica Vețian este o femeie caldă, lucidă și plină de energie. Recent, a primit cea mai înaltă distincție a Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică, Ordinul „Preasfânta Treime”, acordat de cardinalul Lucian Mureșan. Distincția i-a fost înmânată de episcopul auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, Cristian Crişan.Sursa foto: Arhiepiscopia Greco-Catolică
