În timp ce Ucraina face eforturi să economisească muniția și cere aliaților noi livrări de obuze și echipamente, Rusia a avut o creștere masivă a producției industriale militare, care a întrecut deja așteptările multor strategi occidentali din domeniul apărării.
Fabricile care produc muniție lucrează non-stop
Cheltuielile totale pentru apărare au crescut la aproximativ 7,5% din PIB-ul Rusiei , lanțurile de aprovizionare au fost reproiectate pentru a asigura multe input-uri cheie și a evita sancțiunile, iar fabricile care produc muniție, vehicule și echipamente funcționează non-stop, adesea în ture obligatorii de 12 ore, cu ore suplimentare duble, pentru a susține mașinăria de război rusească în viitorul apropiat, scrie The Guardian.
Transformarea a plasat apărarea în centrul economiei rusești. Putin a susținut în această lună că au fost create 520.000 de noi locuri de muncă în complexul militar-industrial, care acum are aproximativ 3,5 milioane de ruși, sau 2,5% din populație. Mașiniștii și sudorii din fabricile rusești care produc echipamente de război câștigă acum mai mulți bani decât mulți manageri și avocați cu guler alb, potrivit unei analize Moscow Times a datelor despre forța de muncă din Rusia din noiembrie.
Putin a vizitat joi Uralvagonzavod, cel mai mare producător de tancuri de luptă din țară, unde muncitorii s-au lăudat că a fost printre primii care au stabilit producția non-stop. Liderul rus a promis finanțare pentru a ajuta la formarea a încă 1.500 de angajați calificați pentru fabrică.
Oficialii și experții europeni, îngrijorați
Pe măsură ce războiul intră în al treilea an, investițiile masive ale Rusiei în armată i-au îngrijorat pe oficialii și experții europeni, care admit acum că NATO a subestimat reziliența Rusiei.
„Încă nu am văzut unde este punctul de ruptură al Rusiei”, a declarat Mark Riisik, director adjunct în cadrul departamentului de planificare a politicilor din cadrul Ministerului Apărării din Estonia, adăugând: „Practic, o treime din bugetul lor național se duce pe producția militară și pe războiul din Ucraina. Dar nu știm când va avea cu adevărat un impact asupra societății. Așa că este puțin dificil să spunem când se va opri acest lucru”.
Un indicator-cheie în războiul artileriei a fost fabricarea internă a obuzelor, pe care experții o calculează la 2,5 până la 5 milioane de unități pe an. Riisik a considerat că tendințele sunt îngrijorătoare, menționând că producția ar putea depăși 4 milioane de unități în următorii ani sau doi. Importul a peste un milion de obuze deja din Coreea de Nord și un stoc strategic de obuze în milioane, oferă Rusiei o pernă suplimentară.
Deși este posibil ca acest număr să nu ofere Rusiei capacitatea necesară pentru a obține câștiguri teritoriale semnificative în 2024 sau 2025, el pune totuși Ucraina într-un dezavantaj semnificativ pe linia frontului, unde Rusia are cel puțin o superioritate de trei la unu în focul de artilerie și adesea chiar mai mult.
„Este mult mai mare decât ne așteptam, într-adevăr”, a spus Riisik despre cifrele producției rusești.
Producția actuală este opera complexului militar-industrial rusesc, un mastodont de aproape 6.000 de companii. Multe dintre acestea nu au înregistrat profit înainte de război. Ceea ce lipsea acestui sistem în materie de eficiență a fost compensat însă prin capacitatea de rezervă și flexibilitate, atunci când guvernul rus a accelerat brusc producția de apărare în 2022
Richard Connolly, expert în armata și economia Rusiei la think-tank-ul Royal United Services Institute din Londra, a vorbit despre o „economie Kalașnikov”, despre care a spus că este „destul de puțin sofisticată, dar durabilă, construită pentru utilizare pe scară largă și pentru utilizare în conflicte”.
El a spus: „Rușii plătesc pentru asta de ani de zile. Ei au subvenționat industria de apărare și mulți ar fi spus că risipesc banii pentru eventualitatea că într-o zi vor trebui să fie capabili să o extindă. Așa că a fost ineficient din punct de vedere economic până în 2022, iar apoi, dintr-odată, a început să pară o planificare foarte inteligentă”.
Acest lucru diferă în mod semnificativ de strategia producătorilor de armament occidentali, în special europeni, care, în general, desfășoară operațiuni suple, ce funcționează la nivel transfrontalier și sunt concepute pentru a maximiza profitul pentru acționari.
Rusia își poate conduce adesea industria militară prin fiat, realocând personal, mărind bugetele și depunând comenzi mari pe o bază ad-hoc. Rusia va avea dificultăți în aprovizionarea cu componente pentru arme mai complexe, cum ar fi rachetele, mai ales dacă sancțiunile sunt aplicate mai strict. Dar deocamdată a reușit să furnizeze în continuare rachete balistice Iskander și rachete de croazieră Kh-101.
La începutul anului 2023, guvernul rus a transferat mai multe uzine către conglomeratul de stat Rostec, pentru a moderniza și eficientiza producția de proiectile de artilerie și alte elemente-cheie în efortul de război, cum ar fi vehiculele militare.
Fabrica de praf de pușcă din Kazan, una dintre cele mai mari din țară, a angajat peste 500 de muncitori într-o serie de angajări în decembrie care a crescut salariile medii lunare la uzină de peste trei ori, de la 25.000 de ruble (217 lire sterline) la 90.000 de ruble (782 lire sterline), potrivit lui Alexander Livshits, directorul fabricii. Anunțurile de locuri de muncă oferă ture de noapte de la miezul nopții până la 8 dimineața și protecție împotriva serviciului militar pentru cei care încearcă să evite primele linii.
Mulți dintre cei angajați au trebuit să fie atrași din regiunile învecinate, dovadă a lipsei severe de forță de muncă calificată din întreaga Rusie. De fapt, principala concurență în această cursă a angajării poate veni din partea armatei, care promite un salariu de peste 200.000 de ruble (1.730 de lire sterline) pe lună celor care se înrolează pentru a lupta în război.
În regiunile din întreaga Rusie, această militarizare generează efecte sociale. „Războiul a dus la o redistribuire fără precedent a bogăției, clasele mai sărace profitând de pe urma cheltuielilor guvernamentale pentru complexul militar-industrial”, a declarat Denis Volkov, directorul Centrului Levada, o firmă de sondaje și cercetări sociologice din Moscova, adăugând: „Muncitorii de la fabricile militare și familiile soldaților care luptă în Ucraina au dintr-odată mult mai mulți bani de cheltuit. Veniturile lor au crescut dramatic”.
Sondajul lui Levada a arătat că 5-6% dintre cei care „înainte nu aveau suficienți bani pentru a cumpăra bunuri de larg consum precum un frigider acum s-au mutat în sus către clasele de mijloc”.
Rusia va plăti pentru asta prin creșterea cheltuielilor pentru apărare la aproape 11 miliarde de ruble anul viitor, o creștere de 70%, care ar depăși cheltuielile sociale pentru prima dată de la Uniunea Sovietică încoace. Putin încearcă să finanțeze războiul, să mențină cheltuielile sociale și să evite o inflație fulgerătoare dintr-o dată, în ceea ce Alexandra Prokopenko, un cercetător din dotarea Carnegie, numește o „trilemă imposibilă ”.
Deocamdată, prețurile ridicate ale petrolului ajută la amortizarea problemelor. Dar războiul este gata să transforme economia rusă din interior.
„În trecut, pentru întreaga perioadă post-sovietică, aș fi spus că petrolul era sectorul principal al economiei rusești”, a declarat Connolly.
„Acum spun că este apărarea, iar petrolul este cel care va plăti pentru ea. Și asta pune probleme pe termen lung”, a subliniat el.
Producție non-stop
O nouă analiză a Institutului Internațional de Studii Strategice (IISS) estimează că Rusia a pierdut 3.000 de vehicule blindate de luptă în ultimul an și aproape 8.800 de la începutul războiului.
Neputând produce nicăieri în apropierea acestui număr de vehicule, Rusia a recondiționat în principal hardware-ul vechi pe care Connolly a spus că multe alte state l-ar fi aruncat cu mult timp în urmă.
Fabricile rusești au susținut că au livrat 1.500 de tancuri de luptă principale în acest an, dintre care 1.180 până la 1.280 au fost reactivate din depozit, potrivit IISS. Aceste numere, împreună cu transportoarele blindate de personal și vehiculele de luptă ale infanteriei reactivate, au însemnat că Rusia „și va putea susține asaltul asupra Ucrainei la ratele actuale de uzură pentru încă doi sau trei ani, și poate chiar mai mult”, a spus grupul.
Între timp, fabricile rusești au construit noi linii de producție și au făcut angajări, uneori apelând la muncă forțată pentru a crește producția.
Kurganmașzavod, care produce vehiculele de luptă pentru infanterie BMP-2 și BMP-3, a adus studenți și deținuți pentru a ajuta fabrica să își respecte termenele limită. Dmitri Medvedev, fostul președinte al Rusiei, în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a vizitat fabrica în 2022 și a avertizat cu privire la potențialul de a face obiectul unor acuzații penale în cazul unor contracte de stat neexecutate.
Muncitorii au declarat presei locale că au fost trecuți la săptămâni de șase zile și schimburi de 12 ore din cauza așa-zisei operațiuni speciale a Rusiei în Ucraina.
Un lider de sindicat a spus că noile ture sunt puse în aplicare în temeiul unui ordin special emis de Putin în august anul trecut, care ar putea impune lucrătorilor să lucreze timp suplimentar „fără acordul lor”, atâta timp cât acestea nu depășesc încă patru ore pe zi.
„Astăzi, în Rusia, practic toate întreprinderile militaro-industriale cu ordine de stat suplimentare lucrează în conformitate cu acest program”, a declarat Andrei Chekmeniov, liderul Sindicatului rus al lucrătorilor industriali, pentru ziarul Novie Izvestia.
„De fapt, este interzis să refuzi turele suplimentare. Ori ești de acord, ori ești concediat, și nu există o a treia opțiune”, a spus el.
