În jur de 100 de persoane au ieșit în stradă sâmbătă, 4 noiembrie, pentru a cere locuințele sociale promise de ani buni de autorități. „Locuințe, nu umilințe!”, au strigat ei în cor în centrul Bucureștiului, în ploaie.
În Capitală, 20.000 de oameni sunt pe listele de așteptare de la primării pentru obținerea unei locuințe sociale, potrivit ONG-ului Frontul Român pentru Dreptul la Locuire (FCDL), unul dintre cei doi organizatori ai protestului, alături de Asociația E-Romnja, care militează pentru drepturile femeilor rome. Locuințe sociale sunt 2.000.
Aproximativ 100 de oameni au înfruntat sâmbătă, 4 noiembrie, ploaia și au protestat în fața Teatrului Național din București față de atitudinea autorităților în problema locuințelor sociale
Oameni care așteaptă și de 20 de ani
„Locuințe pentru oameni, nu pentru profit!”, stă scris pe un banner portocaliu, în fața Teatrului Național. Sâmbătă după-amiază, câțiva oameni stau pe treptele de la statui, ascunși sub glugi și umbrele.
Plouă puternic, iar organizatorii vorbesc dezamăgiți despre cum vremea a împiedicat prezența mai multor participanți și planul de a pleca în marș către Piața Victoriei. Mulțimea s-a mai grupat abia când ploaia s-a domolit suficient cât umbrelele să poată fi strânse.
„Locuințe, nu umilințe!” este unul dintre mesajele transmise de protestatari
Oamenii au ieșit în stradă pentru a-și cere un drept fundamental: cel la locuire. Asta, în contextul în care sute de familii nu fac față cheltuielilor zilnice și scumpirilor constante.
„Accesul la o locuință decentă nu este un moft, este un drept fundamental!”, a spus una dintre participantele la protest, în fața manifestanților. Pe rând, mai mulți oameni au luat cuvântul la microfon, oameni care așteaptă de ani buni o locuință socială promisă de autoritățile locale.
Strategia Națională a Locuirii 2022-2050, a Ministerului Dezvoltării, arată că România este țara cu cea mai mare rată de deprivare de locuințe la nivelul Uniunii Europene. Peste 40.000 de cereri de locuințe sociale sunt înregistrate în evidențele primăriilor din 222 de localități din toată țara.
Tinerii sunt mai sensibili la problema locuințelor sociale
Numărul real este, de fapt, mult mai mare, pentru că, pe de-o parte, nu toate administrațiile au raportat cifrele și, pe de altă parte, nu toți cei în nevoie reușesc să depună o cerere sau sunt informați că au acest drept, după cum a arătat Libertatea într-o serie pe acest subiect.
În orice caz, realitatea este că numărul solicitărilor depășește numărul existent de locuințe sociale.
Blocul care nu a mai fost construit și cheile simbolice
În București, printre cele aproape 20.000 de dosare depuse la primării pentru locuințe sociale sunt și 114 familii care au primit chei simbolice în complexul social din Prelungirea Ghencea nr. 322-326, ce ar fi trebuit finalizat în septembrie 2020.
Trei ani mai târziu și după mai multe termene amânate și ratate, numai unul dintre cele opt imobile este parțial construit, 58%, iar într-un răspuns pentru ziar de anul trecut, Primăria Capitalei a recunoscut că nu știe când îl va termina. În acest moment, este un blocaj administrativ.
Cu toate astea, cu 10 zile înainte de alegerile din 2020, fostul primar Gabriela Firea a făcut primele repartiții. Blocul avea atunci doar primul etaj construit.
Potrivit legislației, beneficiarii unei locuințe sociale achită o chirie care nu poate depăși 10% din venitul lunar pe familie, calculat pe ultimele 12 luni. Diferența este suportată din bugetul local.
La protestul de sâmbătă, oamenii prezenți au vorbit despre problemele lor sau ale celor pe care îi reprezintă. Iată trei mărturii:
Cristina, 26 de ani: „M-aș duce la școală, dar nu mi-am permis niciodată acest lux”
Cristina
„Stau în București, ai mei locuiesc într-un apartament cu două camere, mama, tata vitreg și sora mea, unde efectiv nu am loc, nu aș avea intimitate. Așa că trebuie să locuiesc în chirie.
Începând cu 18 ani, de când am plecat de acasă, și până acum, a trebuit să fac constant această alegere între educație și supraviețuire. Eu m-aș duce de drag la școală. Nu una, două facultăți aș face. Dar nu mi-am permis niciodată acest lux.
Am muncit în foarte multe domenii și am ajuns chiar și în poziții de conducere, dar nu am putut fi încadrată legal pe ele pentru că nu am studii superioare. Așa că sunt blocată într-un job cu salariul aproape de minimul pe economie. Îmi permit doar să-mi plătesc chiria și să mănânc.
Am intrat la Facultatea de Psihologie, la buget. Asta este a treia oară când încerc să mă duc la facultate. Am încercat de două ori și înainte, la Informatică managerială. Dar și atunci a trebuit să aleg între muncă și facultate.
E o problemă fundamentală nu doar la nivelul structurilor statului, ci și la nivelul societății. Uită-te în jur, suntem super puțini oameni care au ieșit în stradă pentru asta. Și este sâmbătă la prânz.”
Mihaela, 44 de ani: „De 17 ani sunt pe lista de așteptare”
Mihaela
„În toată țara e aceeași situație. Sunt oameni care nu mai au posibilități. Stau câte șapte-opt-zece persoane într-o singură încăpere. Sau sunt oameni evacuați. Unde se duc oamenii aceia? În stradă? O să ajungem la corturi. E strigător la cer.
Eu stau acum într-o locuință la soacra mea, unde suntem șase persoane într-o cameră. Am fată de 17 ani, merge pe 18 ani, vrea și ea liniște, vrea intimitatea ei, am și o nepoțică mai zgomotoasă care nu o lasă. Noi venim seara obosiți de la muncă, vrem să stăm și noi liniștiți. E foarte greu pentru că nu ne permitem altceva.
Cred că sunt 17 ani de când sunt pe lista de așteptare pentru o locuință socială la Primăria Sectorului 1.
Sunt familii în care toți au salarii, dar nu se ajung cu banii. Nu-și permiți casă pentru că ratele sunt foarte mari. Nu știu cum are curaj tineretul să facă rată prin Prima Casă. Ai 25-30 de ani, vrei să-ți întemeiezi o familie, ți-e frică să faci pasul ăsta.”
Anca Nica, Asociația E-Romnja: „Dreptul la identitate este condiționat de dreptul la locuire”
Anca Nica, activistă E-Romnja
„Autoritățile locale, centrale nu au un interes direct să rezolve situația locuirii pentru oamenii care sunt în situațiile cele mai vulnerabile. În ziua de azi, locuințele reprezintă doar un interes economic pentru mafia imobiliară.
Persoanele rome, persoanele sărace, persoanele fără educație, persoanele LGBT, lucrătoarele sexuale, ele au cea mai mare nevoie de locuințe sociale.
Dreptul la identitate este condiționat de dreptul la locuire. Dacă nu ai o casă nu poți să-ți faci buletin.
Pare că Primăria Capitalei nu are nicio intenție cu blocul din Prelungirea Ghencea. Oamenii locuiesc pe unde apucă, pe la rude, cu chirii. Sunt studenți care sunt nevoiți să renunțe la facultate pentru că nu-și permit chiria.
Oamenii care gândesc așa, că „social” înseamnă „rușine”, ar trebui să se întrebe dacă într-adevăr ar putea trăi cu 174 de lei, cât este indemnizația socială sau ajutorul social, cum este cunoscut popular.
Când vorbim de asistații social, cei care vorbesc denigrator despre ei ar trebui să înțeleagă că pentru autorități, tot ce înseamnă indemnizații sociale acolo intră inclusiv mamele, persoanele cu dizabilități.
Plecând de la ajutorul social, care este forma minimă de ajutor pe care statul ar trebui să o acorde, poți să extrapolezi și să te gândești cât este de greu când vine vorba de o locuință socială.
Eu locuiesc într-o locuință pentru tinerii căsătoriți pe care am primit-o în urmă cu mulți ani de la Primăria Sectorului 3 și în fiecare an trebuie să fac documentația, care înseamnă o serie de documente, o grămadă de declarații și proceduri pe care trebuie să le îndeplinesc.”
