În Europa s-au extins și întețit protestele fermierilor. Ca un soi de răspuns, din ce în ce mai mulți lideri din zona armatei și ministerelor apărării avertizează că vom intra în război. Cu cât opinia populară e mai antirăzboi, cu atât mai războinici au devenit liderii noștri. De ce?
E simplu. Războiul e folosit de când lumea pentru controlul intern al neliniștilor populare. Vrei salariu mare? Vezi că nu ești patriot, nu ești european, ești putinist. Vrei drepturi? Așteaptă, că acum mai avem de luat țâșpe fregate. Nu-ți ajung banii de energie? Păi stai să mai dăm niște subvenții verzi, iar tu doar suportă dacă poți „piața liberă de energie”. Dar nu cumva să spui: de ce n-am încurajat o pace grabnică în Ucraina dacă prețul conflictului cu Rusia, atât de ușor de calculat, a devastat păturile mijlocii și sărace?
Despre asta este 2024, despre o populație europeană care, de fapt, nu înțelege nimic din măsurile de la centru, dar care e demonizată constant când își face revendicările sociale normale. Asocierea cu extrema dreaptă e și ea facilă și grăbită în cele mai multe cazuri, tot o formă de demonizare.
Pentru fiecare criză, răspunsul liderilor europeni e „geopolitic”. Ca și cum nu aceiași lideri s-ar fi aruncat, sub presiune americană, cu capul înainte într-un conflict care a lovit grav baza funcționării economice a Europei (Germaniei – că doar gazul ieftin rusesc acolo era tocat). Nu doar lipsa de realism în susținerea entuziastă a unui război lung și devastator, ci și stilul în care a fost implementată această ideologie de război este dezastruos pentru UE.
Un singur exemplu: verzii europeni, mai ales cei germani și nordici. Au fost cele mai belicoase voci, nu mai știau pe unde să caute bombe și tancuri pentru alimentarea războiului. Rezultatul: un scepticism antiecologie devastator, de mari dimensiuni, popular. De înțeles, de altfel. Pentru că toți acei capitaliști verzi promovează profit verde, nu ecologism. Nu poți reduce emisii liberalizând și mai mult piețele de energie, propunând, de fapt, o concurență a subvențiilor.
Demonizarea e și ea ecologistă. Acum nu ți se mai spune că ești neeuropean și necivilizat, ți se spune că ești nesustenabil ecologist vorbind, ești un nesimțit „fosil”. De parcă sărăcimea est-europeană care gonește diesel ca-n MadMax să-și câștige existența are un plan secret de distrugere a planetei. Rezultatul? Bagatelizarea unei probleme reale: criza climatică nu e o glumă, dar a ajuns o glumă acum.
În acest context au început să pice acele știri stranii în care diverși șefi de armate europene dau mesaje alarmiste în legătură cu un posibil război direct cu Rusia. Echipa de comunicare NATO a tot promovat acest gen de inflamare, însă acum ea se extinde. Șeful Ministerului Apărării suedez a explicat că generația asta s-a cam obișnuit cu pacea, dar că ar trebui să ne pregătim de război cu Rusia. În aceeași direcție s-a trezit să atace și generalul român Gheorghiță Vlad, șef al Statului-Major al Apărării, dincolo de sloganuri, anunțând că e foarte posibil ca Rusia să continue un război de expansiune dacă învinge Ucraina: „populația României, la fel ca întreaga populație a Uniunii Europene ar trebui să se îngrijoreze și trebuie să adoptăm măsurile corespunzătoare pentru a fi pregătiți”.
Ce nu ni se explică ce e cu pensionările accelerate ale „eroilor” militari aflați deja în sistem: se pare că ăia sunt cel mai pro-pace și cel mai pro-pensii din țară. Ăia nu sunt o problemă, domnule general? Nu arată cât de prost vă gestionați deja trupele?
Desigur, în timp ce un general agită spiritele cu norii negri ai războiului, noi avem un șef al armatei care ar fi putut să iasă cu lămuriri suplimentare: „Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”. Însă Iohannis a ajuns un dezastru mediatic biped, știe probabil că, dacă deschide gura, riscă să le amintească oamenilor că există, iar asta nu-l avantajează deloc.
La ce asistăm este exercitarea nocivă a ideologiilor de război într-o Europă care plătește social din greu un război înfrumusețat de propagandă ca fiind „lupta pentru democrație și libertate”. De fapt, un conflict căruia nu i se vede capătul, căruia nu i se caută în mod serios o soluție și care a produs munți de cadavre fără să aducă vreun pas pozitiv pentru tabăra pe care o susținem, tabăra agresată.
Însă războiul, și când e lungit nejustificat, și când se moare cu sutele de mii fără sens, este întotdeauna bun la reglajul nedemocratic. Protestele devin iresponsabile și nepatriotice, un simplu nemulțumit se transformă peste noapte, dacă nu-i atent, în terorist putinist. Și, dacă introducem și situația din Gaza în schemă, observăm că dubla măsură e la ea acasă. „Agresații” sunt buni dacă sunt agresați de Rusia, dar, dacă Israelul acționează iresponsabil, atunci liderii noștri devin experți la închis ochii. Toate aceste ideologii de război controlează acum piața media, ne controlează viețile și nu doar ne orientează dezbaterile de zi cu zi, dar vor fi folosite pentru inhibarea unor revendicări absolut legitime.
Războiul va fi folosit copios pentru denunțarea nemulțumirilor sociale. Ecologismul european a jucat dezastruos cartea și o va vedea la alegeri. Culmea e că asistăm și la spălări publice ale unor oameni care pe vremuri erau etichetați periculoși ca fiind de extremă dreapta, iar acum sunt perfecți pentru că susțin necondiționat Israelul: a se vedea cât de „onorabilă” a devenit Marine Le Pen.
În România, efectele propagandelor de război sunt și aici interesante. Se văd cel mai bine în politicile Antenei 3. Susținătoare fără limite a războiului, televiziunea s-a trezit acum și pro-fermieri. Credeți că vor spune că fermierii suferă mai mult din cauza războiului decât din cauza măsurilor ecologice? Nici vorbă, problema e că europenii sunt conduși de funcționari stupizi progresiști (reproduc din gândirea Badea-Gâdea etc.) care le taie combustibilul fosil la oameni. Este un caz-școală de cum poate perverti complet propaganda de război tratarea unor probleme cât casa.
Răspunsul e doar unul și nu e promovat de mai nimeni. Trebuie o pace grabnică susținută, nu perpetuarea conflictului armat Ucraina-Rusia. Altfel, deja a început să le placă războiul multora: afaceri grase cu statul, democrație pusă pe pauză etc. „Război? S-o credeți voi!”, acesta ar trebui să fie sloganul popular și condiția pusă unor lideri care s-au desprins complet de firul ierbii.
Foto: Hepta
