Răzvan Ioan Boanchiș, despre titlul câștigat de FCSB și căderea giuleștenilor: “Rapid, mobilă și durere”

“A fi prea serios e neserios”, spunea G. Călinescu. FCSB a fost de departe cea mai bună din Liga 1. Dar nu poți să vorbești apretat despre o competiție câștigată lejer de o echipă care, în urmă cu o lună, pierdea cu 4-0 în fața Rapidului, o contracandidată (până la un moment dat) la titlu.

Răzvan Ioan Boanchiș despre titlul câștigat de FCSB și căderea giuleștenilor: “Rapid, mobilă și durere”

Iar persoana care a avut cea mai corectă reacție, în sensul susținut mai sus, a fost Gigi Becali. “Mâine plec la Liverpool. Să mă angajez în locul lui Klopp.”

În momentul ăsta, fotbalul românesc are antrenori cotați mai bine decât jucătorii, dar aceștia sunt în străinătate. Cât despre copii și juniori, eu cred că ce avem la echipa națională înseamnă prea mult, nicidecum prea puțin, în comparație cu posibilitățile financiare și profesioniștii din sectorul juvenil.

Pe vremuri, Piți Varga putea evalua un fotbalist după cum mergea băiatul ăla pe stradă. Nici nu mai trebuia să se dezbrace în vestiar. Îl citea Piți după cum urca în tramvai. Ăsta e și motivul pentru care, la Euro 1996, România a avut trei fotbaliști crescuți de Piți Varga (Răducioiu, Lupescu și portarul Tene). Azi e nevoie să se dezbrace domnișorul fotbalist, ca să i se evalueze talentul și posibilitățile de înțelegere tactică după tatuaje.

La echipa mare (mă rog, de seniori) a lui Dinamo e mai rău decât în pepinierele cluburilor. Mă refer, de data asta, la criteriul financiar. Unii care n-au avut niciodată bani și rezultate îi ceartă pe cei care au obținut rezultate în cupele europene (în urmă cu 15-20 de ani) folosindu-se de banii aduși din alte afaceri și de priceperea lor.

E tonic să auzi “s-au terminat vremurile alea.” Care vremuri? Când Dinamo lua campionatul? Când transfera fotbaliști la marile cluburi din Europa? Când învingea, în meciuri oficiale, pe Shahtior, Everton, Dinamo Moscova, Benfica, Leverkusen, Besiktaș? Nasoale vremuri, într-adevar. Azi nu se poate visa nici măcar la un pârlit de amical cu echipele alea.

Cât despre Rapid, mă mir că presa noastră a ratat titlul “Rapid, mobilă și durere,” parafrazând titlul piesei lui Teodor Mazilu – “Mobilă și durere”.

P.S. Se spune ca geostrategul Cozmin Gușă și-ar fi angajat fiul la Transgaz. Transgaz este și sponsor al F.R.Judo. Nu știu dacă-i ala, fiindcă mă bazez pe faptul că întegrul Gușă nu suporta conflictele de interese, dar am convingerea că presa sportivă și, în special, cea de investigații vor verifica informatția.

Saă presupunem că e adevărat. Dacă tot se fac angajări de formă, ca pe vremuri, Transgaz ar fi putut să-i ofere o sinecură unui antrenor merituos de judo, mai ales că, în sportul dus spre faliment de Gușă, premierile sunt de 1800 de lei. Falimentul din judo e pe trei planuri.

1. Pe plan sportiv. Gușă a promis C.O.R. că va califica cinci sportivi și va aduce de la Paris două medalii, una chiar de aur.

2. Pe plan Internațional. Gușă a izolat FRJ. Sportivii noștri nu sunt invitați nicăieri. În România s-a organizat o singură competiție săptămâna trecută, dar fără contribuția federației. A fost turneul Alinei Dumitru.

3. Pe plan material. Guță a obținut pentru federație sponsorizări de 90.000 de euro, în conditțiile în care un singur club, din Constanța, a avut 100.000. Ar fi și punctul 4, falimentul moral, dar noțiunea asta nu prea există pentru Gușă.