Duminică, autoritățile așteptau mii de fermieri și transportatori în centrul Capitalei. Doar un singur tractor și-a făcut apariția, în vreme ce fermierii și transportatorii au rămas să-și strige supărarea la marginea Bucureștiului, în a 12-a zi consecutivă petrecută la Afumați.
Duminică. – 9 grade Celsius. În Piața Constituției, un singur tractor cu geamuri înghețate e parcat pe o remorcă de tractări cu fața spre Palatul Parlamentului. Un polițist, și el solitar, îi dirijează pe cei care încearcă să se furișeze prin spațiul dintre două garduri pentru a ajunge în parcarea rezervată protestului fermierilor și transportatorilor din România.
„Vă rog. Pe aici nu se poate”, spune omul legii și arată cu degetul spre „poarta“ desemnată pentru participanți, o despărțitură în gardurile metalice, așezată strategic la capătul unui patinoar de gheață. Pentru a protesta, fermierii, transportatorii ori simpli cetățeni trebuie să dea dovadă de abilități de patinatori.
În Piața Constituției, un singur tractor cu geamuri înghețate e parcat pe o remorcă de tractări
Dar nu gheața care i-a ținut departe pe fermieri și transportatori, ci propaganda, acuză avocatul Bogdan Petre. El își face apariția dintr-o mașină cu drapeluri fluturând în ferestre și se anunță drept organizatorul protestului din Piața Constituției. Petre nu-i încă politician, dar ar putea să devină curând, asta dacă adeziunea sa este acceptată de conducerea Partidului S.O.S. al senatoarei Dianei Iovanovici Șoșoacă.
I-am spus doamnei Șoșoacă că dacă își face apariția aici, eu o dau afară din Piața Constituției. Mă dezic de ea pe perioada protestului ăsta de 3 zile.
Bogdan Petre, avocat și organizator al manifestației din Piața Constituției:
Deși se declară dezamăgit de faptul că protestul său nu i-a adunat laolaltă pe fermieri și transportatori, nici nu a mers să vorbească cu cei care s-au adunat la Afumați. „Ce să fac acolo? Eu nu pot să le rezolv problemele. Singurul lucru pe care am putut să-l fac e să le îndeplinesc dorința de a fi primiți în București”, continuă Petre.
Bogdan Petre – avocat, organizator protest
E ora 11.30. În Piața Constituției sunt jurnaliști de la televiziuni, câțiva oameni care fac live pe Facebook cu tractorul solitar ori cu pancarta lui Spirea Iatan (68 de ani), care cere imperativ oprirea falimentului agriculturii din România. Iatan se declară un simplu cetățean, deopotrivă bucureștean și țăran, pentru că-și muncește cele două hectare de pământ rămase moștenire de la părinți în județul Dâmbovița.
Spirea Iatan – agricultor, jud. Dâmbovița
„Eu lucrez cu mâinile mele, că nu am utilaje, n-am nimic. Mă rog de cei cu utilaje, îi plătesc să-mi are și mie, să-mi recolteze cu combina. Iar apoi, tot după ei stau să-mi vândă și mie grâul pe care-l scot”, spune Iatan.
Nici fermieri, nici transportatori, dar hora se încinge oricum în fața Parlamentului
Apoi, bucureșteanul țăran se lansează într-un discurs aprins despre erbicide, îngrășăminte, dar și „falimentul economic implementat de regimul bandidist inaugurat după 1990”. În urechi răsună muzică populară, iar în spate se pornește de nicăieri o horă. „Doi pași înainte și doi pași înapoi” se joacă fix în fața unui derdeluș, iar în mijloc de horă e chiar avocatul Petre.
Cei prezenți s-au prins într-o horă
De la câțiva metri distanță îi privește stingherit Ioan Stângaci (66 de ani), un agricultor care s-a urcat în miez de noapte în trenul Timișoara-București pentru a participa la protestul care n-a fost să fie din Piața Constituției. „Eu fac agricultură din 1992. Ne-am apucat atunci deși nu aveam utilaje, lucram cu sapa. Și nu eram singurul, mulți și-au lucrat pământurile în anii ‘90, până ce nu au mai avut posibilitatea financiară să mai muncească așa”, spune Stângaci, care împreună cu fiul său exploatează în jur de 100 de hectare de cultură mare în comuna Racoviță, județul Timiș.
„Acum lucrează mai mult băiatul, că eu am ieșit de un an la pensie. El a ales să rămână alături de mine. A ales pământul și asta fără să existe vreo presiune. De asta nu pot nici eu să zic că aș putea renunța vreodată la agricultură”, continuă Ioan Stângaci.
Deși problemele din agricultură sunt de la A la Z, cele mai presante sunt costurile din ce în ce mai mari la carburanți, îngrășăminte, semințe, precum și prețurile în prăbușire la grâne. Ultimele îi forțează pe unii fermieri să-și lase culturile în picioare iarna, pentru că „fie nu le-au convenit prețurile de livrare, fie nu au avut posibilitatea de stocare”, adaugă Stângaci.
Ioan Stângaci – agricultor Racoviță, jud. Timiș
Fermierul bănățean nu crede că pământurile vor sta în paragină, nu au stat niciodată în Timiș. De altfel, județul lui Stângaci este cel în care cetățenii străini dețin pe persoană fizică cele mai mari suprafețe de teren agricol din întreaga Românie (3.034 de hectare, potrivit datelor ANCPI 2021). „Avem italieni și la noi în comuna Racoviță, dar și la Topolovăț, la Recaș. Ăștia domină pe Timiș. Mai sunt niște turci care au preluat recent exploatația unor francezi de la Buziaș”, spune Ioan Stângaci.
„Flămânzi 1907 – Afumați 2024”
Lăsăm în urmă Piața Constituției pentru Afumați, unde încă protestează cei care l-au ignorat și au fost ignorați de organizatorul Bogdan Petre. 21 ianuarie e a 12-a zi consecutivă în care fermierii și transportatorii, în special cei din zona Moldovei, protestează în frig, blocând o bandă de mers pe fiecare sens al E85, în comuna ilfoveană Afumați.
Fermieri și transportatori, în special cei din zona Moldovei, protestează în frig
Pe dreapta sunt tractoare agricole, vreo zece la număr, toate cu numere de Botoșani ori Suceava. Pe stânga stau TIR-uri și remorci împodobite fie de drapele ori cearșafuri cu slogane, precum „Viitorul copiilor noștri stă în acțiunile noastre. Flămânzi 1907 – Afumați 2024” sau ceva mai simplu „Prețuri mai mici la RCA”. Sunt mai puțini decât erau la început de săptămână, îngrămădiți în tabăra improvizată în parcarea unei benzinării Petrom.
Și dacă nu-i clar vreunui trecător că aici sunt fermierii și transportatorii, Marian, un român întors săptămâna trecută dintr-un abator din Germania, flutură avid un steag prin fața vehiculelor care trec fără să claxoneze victorios pe lângă protestatarii din Afumați.
„Eu sunt un simplu cetățean. Am venit aici să-i susțin pe fermieri. Am venit aici pentru că m-am săturat de muncit prin străinătate. După 15 ani de plecat, vreau să am ce să muncesc în țara mea. Însă, pentru asta trebuie să fiu alături de cei care mai fac ceva în România”, spune Marian (55 de ani).
Marian a venit să-i susțină pe fermieri
De la o distanță de siguranță, fermierul Ilie Agrigoroaie (49 de ani) își supraveghează tractoarele aduse de angajații săi din Botoșani. Sunt aici de 12 zile, asemenea lui și celorlalți colegi fermieri veniți în coloană tocmai din capătul țării. „Nu vorbim acum de cele mai mari provocări care afectează viața unui fermier, căci toate se rezumă azi la un singur lucru – Guvernul. Conducerea acestei țări a devenit cea mai mare și singură problemă a agricultorului din România. Nu vedeți că avem atâtea zile de stat în stradă, iar ei ne tratează cu indiferență ori, mai rău, ne acuză că suntem ba instigatori, ba cu Șoșoacă”, spune Agrigoroaie.
Pe bărbie i se întind fire de barbă cărunte, pe care lama nu a mai avut ocazia să le ascundă în cele 12 zile petrecute pe străzile din Afumați. Agrigoroaie e conștient de figura sa obosită, de barba neglijată, dar spune că „problema nu e că ne-a ajuns cuțitul la os, ci că a trecut de mult de os, adică nu doar că nu am rămas cu nimic, dar sunt în gaură două milioane de lei după anul agricol 2023.”
Ilie Agrigoroaie cultivă 1.500 de hectare la sud de orașul Botoșani. Nu a mers la negocieri și nici nu înțelege de ce se poartă discuții cu privire la ce subvenții suplimentare se pot da celor afectați de importul de grâne din Ucraina. Atât el, cât și alții prezenți la Afumați, spun că vor doar “condiții de muncă decente, adică să fim lăsați să ne facem treaba în pace, fără să ne îngreuneze prin taxe peste taxe, controale pentru controale”, punctează Agrigoroaie.
Ilie Agrigoroaie – agricultor Cristești, jud. Botoșani
“Noi mai putem. Nu știu cât o să mai poată ei”
El nu are de gând să plece până-n martie, când se dă start la anul agricol, poate ultimul din viața lui Ilie Agrigoroaie. “Noi mai putem. Nu știu cât o să mai poată ei (n.r. – guvernanții). Dar, trebuie să înțelegeți, că noi am ajuns să ne gândim cum să tăiem la minim costurile pentru următoarea cultură. Fără îngrășăminte, fără nimic suplimentar. Mai avem noroc de cei care au acceptat să ne dea input-uri încă un an. Apoi vin străinii”, zice Agrigoroaie.
Dar fermierul botoșănean nu se poate gândi prea mult la viitor, îi stă gândul la prezent și la cei doi băieți ai săi pe care i-a lăsat la Botoșani. Doi copii blonzi zâmbesc de pe un ecran, știu doar că tata e la protest și se întreabă dacă tata îi bine când primesc o poză cu Ilie Agrigoroaie înconjurat de mașini de Poliție și Jandarmerie.
Într-un alt colț al benzinăriei, Daniela Dărîngă (54 de ani) a abandonat deja munca în agricultura, cel puțin temporar. În 2023, și-a lăsat în grijă pământurile surorii sale, Nicoleta Iancu. Cele două s-au născut și au crescut pe câmpurile cultivate de mama lor în jurul orașului Ianca, jud. Brăila. Împreună administrează în jur de 700 de hectare, dar “în 2023 am simțit că nu mai pot duce mai departe munca asta. Când s-au prăbușit și prețurile ca urmare a importurilor din Ucraina, mie mi s-a umplut paharul. Iar asta după doi ani în care ne-am zbătut să producem ceva în ciuda secetei groaznice din sud-estul țării”, spune Dărîngă.
“Pământul îl simți. Pământul îl miroși. Îl adulmeci”
În urechi sună muzică populară, frazele îi sunt întrerupte de claxoane prelungite, dar Daniel Dărîngă nu-și pierde șirul gândurilor, vrea ca lumea să înțeleagă ce înseamnă legătura cu pământul și cum arată viața cuiva ce simte că legătura asta-i otrăvită nu din interior, ci de către cei așezați în fruntea Guvernului ori la Bruxelles.
Daniela Dărîngă – agricultor Ianca, jud. Brăila
“Pământul îl simți. Pământul îl miroși, îl adulmeci. Și când vezi cu ți-a crescut rapița ori floarea-soarelui, o vezi cum se ridică spre soare și te ia angoasa că trebuie să torni erbicid peste ea, să o vezi apoi cum se chinuie 2-3 săptămâni. Și erbicidul ăsta trebuie să-l dau pentru că s-au extins buruienile în cultură de pe terenurile pe care trebuie să le las pârloagă, așa cum îmi dictează UE. Eu nu vreau subvenții, eu vreau doar să fiu lăsată să cultiv așa cum am făcut-o până acum”, spune Dărîngă.
Regulile GAEC 8 (Good Agricultural and environmental conditions – Condiții agricole și de mediu bune) , n.red.) includ un procent minim de terenuri neproductive (pârloagă), pe care agricultorii trebuie să-l respecte pentru a putea primii subvenția APIA, explică Agrointeligența. În 2024, ponderea este de minim 7% din terenul arabil la nivelul unei ferme, incluzând 4% cu culturi intermediare ori fixatoare de azot și 3% de pârloagă. 7% se traduce în 70 de hectare pentru o exploatare precum cea a surorilor Dărîngă-Iancu.
Pe Dărîngă o supără și faptul că negocierile s-au purtat cu reprezentanții ale asociaților de producători precum LAPAR (Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România) și UNCSV (Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal), deși ei “reprezintă corporațile astea cu zeci de mii de hectare în exploatație, pe care îi bucură 100 de euro/hectar compensație pentru importurile de grâne din Ucraina”. Ambele asociații au membri cu posturi de conducere în Copa-Cogeca, un grup de lobby puternic la nivel de UE, despre care Libertatea a scris în trecut că intervine inclusiv în negocierile purtate în comisiile din Parlamentul European.
Legumicultorii pe dinafară de negocierile de la Guvern
Într-un alt colț al benzinăriei sunt strânși și reprezentanții legumicultorilor, Mihai Chesnoiu din Grădinari, jud. Olt, și Claudiu Breazu din Glodeanu Sărat, jud. Buzău. Pe ei nu-i ajută chiar deloc compensațiile negociate la Guvern pentru importurile de grâne din Ucraina.
“Problemele noastre sunt cu desfacerea. Toate lucrurile țin de piața de desfacere. Așa cum ceilalți sunt zdrobiți de grânele ieftine din Ucraina, pe noi ne omoară de ani de zile legumele importate din afara UE, în special din Turcia și Macedonia. De foarte multe ori simțim că nu suntem doriți în piață”, spune Chesnoiu, care are cinci hectare în câmp și peste 6.000 de mp în solarii, de unde scoate roșii, castraveți, vinete și peste 60.000 de plante de salată.
Mihai Chesnoiu – legumicultor Grădinari, jud. Olt
Chesnoiu a preluat afacerea cu legume a părinților săi la începutul anilor 2000, iar de atunci, sentimentul că nu există nicio protecție pentru grădinari doar s-a acutizat, odată și cu dispariția muncitorilor, care au lăsat agricultura din Olt, pentru cea din Italia, Spania, Danemarca și Germania.
“Asta s-a întâmplat pentru că noi nu avem măsuri legislative privind forța de muncă. Nouă ne este extrem de greu să păstrăm forța de muncă. Și, imaginați-vă că suntem în competiție pe piața europeană cu fermierul francez, căruia îi sunt subvenționate salariile pentru muncitorii în perioada de inactivitate. Noi nu avem așa ceva și nu avem nicio facilitate fiscală pentru micile întreprinderi”, punctează Chesnoiu.
De altfel, grădinarul oltean spune că niciodată nu termină recolta cu aceeași muncitori cu care a început plantarea de răsaduri. Iar, an de an, rămâne cu recoltă în solarii și pe câmp, pentru că nu are suficienți muncitori cu care să culeagă toate roșiile ori vinetele produse la Grădinari.
În discurs intervine Claudiu Breazu, pentru care cea mai mare durere e că nu poate să-și îndemne copiii să-l urmeze în legumicultură și să ducă mai departe tradiția bazinului legumicultor de la Glodeanu Sărat.
Claudiu Breazu – legumicultor Glodeni, jud. Buzău
Am ajuns să ne învățăm copiii să plece în altă parte, să facă alte lucruri. Nu putem să-i condamnăm la sărăcie și muncă neobosită.
Claudiu Breazu, legumicultor din Glodeanu Sărat, jud. Buzău:
Breazu crede că ceea ce nu înțeleg oamenii e că “dacă nu ne susțin acum, nu vor mai mânca românește în câțiva ani. Murim cu toții de la an la an, iar copiii nu ne vor urma.”
Chesnoiu dă exemplu unui coleg, căruia fiul de 12 ani i-a spus clar că nu-l interesează afacerea cu ciupercăria, “vrea să fie liber, vrea să plece în Anglia.”
