Roșia Montană a reveni în actualitate după recenta decizie a tribunalului arbitral de pe lângă Banca Mondială, care a respins pretențiile financiare în valoare de 6,7 miliarde de dolari ale companiei Gabriel Resources. Canadienii au inițiat în micuța localitate din Munții Apuseni un proiect minier uriaș, care, în final, a eșuat în lipsa autorizațiilor legale. Cel mai mare impediment, însă, nominalizat de instanța internațională a fost lipsa „licenței sociale”, adică acceptul și încrederea oamenilor care trăiesc aici și în zonele apropiate localității.
Viitorul comunei din județul Alba a fost influențat decisiv de perioada celor peste 20 de ani de când „Goldul”, denumirea colocvială a companiei miniere, a ajuns aici. Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte o veritabilă „mină de aur” pentru comunitate, a ajuns să ducă la sărăcie, stagnare și chiar înapoiere. La Roșia Montană, mulți încă cred că se putea face exploatare minieră, la un nivel mult mai mic decât cel proiectat de Gabriel Resources, în paralel cu exploatarea bogăției imense a patrimoniului local, prin turism.
În condițiile din prezent, însă, cu localitatea inclusă în Patrimonul UNESCO și cu recenta decizie în procesul de arbitraj deschis de compania canadiană, nu vor mai exista activități de minerit la Roșia Montană pentru mult timp de acum înainte.
„Nu și-a dorit nimeni ca Roșia să intre în UNESCO”
Ceea ce frapează pe oricine ajunge în localitatea din Apuseni, situată la o altitudine de aproximativ 850 de metri, este lipsa oricărui indicator care să arate că aici este un sit UNESCO. Doar în centrul istoric al comunei există un panou mic din lemn instalat de antreprenorii locali care au inițiat mici afaceri în domeniul turismului.
„Nu și-a dorit nimeni ca Roșia Montană să intre în UNESCO”, spune, sec, viceprimarul comunei, Vasile Morariu, singurul reprezentant al administrației locale care a vorbit deschis și public în ultima perioadă „Politicienii nu și-au dorit nici ca România să câștige procesul cu Gabriel Resources”, afirmă viceprimarul.
În opinia acestuia, ambele decizii sunt pozitive pentru comuna din Munții Apuseni, dar susține că oamenii locului ar fi trebuit să revină și la îndeletnicirea transmisă de generații.
Indicatorul din centrul comunei
„Părerile sunt împărțite: Se poate face minerit, la o scară mult mai mică, și se poate păstra și valorifica și patrimoniul. S-ar putea găsi o cale de mijloc. Roșia Montană este un brand. Statul nu cred că va putea face minerit, dar s-ar putea găsi o soluție. Pentru oameni ar fi un lucru bun, să își găsească de lucru aici la Roșia Montană. Este greu să trăiască comuna numai din turism. Problema este că nu am fost lăsați să ne dezvoltăm. Sperăm să se clarifice odată și să nu ne mai blocheze încă 20 de ani. Să se aprobe PUG-ul pentru ca să ne putem dezvolta. Statul român să încerce o soluție care să fie în favoarea cetățenilor din Roșia Montană și a României. Nimeni nu s-a mai interesat de soarta noastră în ultimii 10 ani”, afirmă viceprimarul.
Viceprimarul Vasile Morariu
PUG-ul, anulat de instanță în 2016
„Călcâiul lui Ahile” îl reprezintă Planul Urbanistic General (PUG), anulat de instanța de judecată în 2016. Magistrații au constatat că, în 2012, doi consilieri locali care erau angajați ai companiei miniere au votat pentru noul PUG, care a transformat toată localitatea în zonă industrială.
Fără cei doi, hotărârea era ilegal adoptată. În lipsa acestui document, nu se poate elibera nicio autorizație de construire. Multe proiecte, inclusiv ale administrației locale, sunt blocate pentru că nu pot primi undă verde birocratic.
Harta satelor care formează comuna
„Pe timp de vară sunt destul de mulți turiști la noi. Vin 5-6 autocare în fiecare zi. Din păcate, merg doar la Muzeul Mineritului și pleacă. Unii mai vizitează și tăurile (lacurile artificiale realizate în urmă cu peste 100 de ani – n.r.), dar nu există altceva de oferit. Sunt și câteva pensiuni care au locuri de cazare”, completează Vasile Morariu. Acesta susține că „se bucură” pentru că România nu a pierdut procesul cu Gabriel Resources, dar acest lucru trebuie să îl „simtă” și comunitatea locală.
Muzeul Aurului din Roșia Montană
„Goldul” controlează imobiliar localitatea
„Ne bucurăm de rezultatul procesului, pentru că fiecare aveam de suferit mai mult, sau mai puțin din cauza acestei situații. Poate unii politicieni și-au dorit să nu câștige statul român și să se plătească banii. Politicul nu și-a dorit. Se vede pe supărarea lor de acum pentru că nu ies să își spună punctul de vedere. La nivel local și județean nu a ieșit nimeni să spună ceva”, a adăugat viceprimarul din Roșia Montană.
Comuna are în total 2.400 de locuitori, din care ceva mai mult de 600 trăiesc în satul de reședință. În 2002, la Roșia Montană trăiau 3.500 de oameni, dar campania de achiziționare de proprietăți derulată de compania minieră a făcut ca mai mult de 1.000 de oameni să plece în altă parte. RMGC deține de peste 10 ani mai mult de 60% dintre clădirile și terenurile din Roșia.
Regretata exploatare minieră de stat
Gheorghe Anca, localnic din Roșia Montană, este șofer pe TIR în străinătate. Pleacă de acasă câte trei luni, pentru a-și câștiga traiul. „Situația Roșiei Montane nu este nicidecum roz. Nu sunt locuri de muncă, nu este infrastructură, nu beneficiem de plan urbanistic general. Noi, cei care suntem mai în putere, lucrăm în Comunitatea Europeană. Eu sunt șofer și prestez în «comunitate» de cinci ani. Se poate face și minerit în Roșia Montană, la o scară nu atât de mare cum a vrut compania Gabriel Resources. Părerea mea este că nu trebuia să închidă vechea exploatare minieră de stat de la Roșia. Trebuia să fie lăsată să funcționeze, cum funcționează Cupru Min (exploatarea minieră de cupru din vecinătatea Roșiei Montane – n.r.), la o scară restrânsă, cu angajați din comună”, spune locuitorul din Roșia.
Gheorghe Anca
Potrivit acestuia, chiar dacă comuna a fost inclusă în UNESCO, statul român ar putea exploata aurul în interes propriu, prin flotație, și nu prin utilizarea cianurii, cum era propus în proiectul RMGC. „UNESCO este un lucru foarte pozitiv pentru Roșia Montană, dar ar trebui dați bani pentru renovarea bunurilor de patrimoniu. Totul depinde acum de guvern și de consiliul județean și abia apoi este primăria”, afirmă Gheorghe Anca.
Monumente istorice restaurate prin fonduri din PNRR
Clădire restaurată din Roșia Montană
Bani pentru restaurarea unor monumente istorice locale s-au alocat în ultimii ani, prin intermediul Institutului Național al Patrimoniului. Astfel, în 2023, au fost aprobate zece proiecte propuse de persoane fizice şi juridice din Roşia pentru a fi reabilitate cu bani din fondul Timbrului Monumentelor Istorice. Suma totală acordată solicitanţilor se ridică la 926.000 de lei.
În prezent, sunt în derulare câteva șantiere în sat pentru restaurarea altor clădiri. Opt „gospodării tradiționale”, monumente istorice, sunt reabilitate printr-un proiect finanțat din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), investiția având o valoare de 2,7 milioane de lei. Printre acestea sunt case parohiale, sediul primăriei, clădirea „abator”, și fostele sedii ale popicăriei și cinematografului. Pentru autorizarea acestora s-a putut evita absența PUG-ului, în condițiile în care sunt clădiri gata construite, care sunt doar restaurate.
Turism la Roșia Montană există chiar și într-o zi ploioasă de martie. O familie din București, care avea cazare la Arieșeni, a venit pentru o zi în comuna minieră din Munții Apuseni. Ștefan, însoțit de soție și băiatul lor, a spus că nu putea rata vizita la Roșia, pentru a vedea galeriile romane din Muzeul Mineritului.
„Ne pare bine că s-a câștigat procesul, pentru că era păcat să se distrugă toate aceste valori care există aici. Am profitat de ocazie și pentru a face o lecție de istorie cu băiatul nostru”, a afirmat turistul din Capitală.
Ghidul de la Muzeul Minieritului, administrat de societatea de stat Roșia Min, unde pot fi vizitate celebrele galerii miniere romane vechi de 2000 de ani, spune că în afara sezonului turistic are, de obicei, vizitatori doar în weekend. În sezon, din mai și până în septembrie, sute de turiști ajung la Roșia Montană aproape zilnic. Ce mai mulți vizitează Galeriile Romane și părăsesc, apoi, comuna.
Romii din comună, abandonați de autorități
În comună există o comunitate importantă de romi, care numără aproximativ 1.000 de persoane, adică mai mult de o treime din populația totală. Romii locuiesc într-un cartier din satul Gura Roșiei.
„Degeaba s-a câștigat procesul cu compania, problemele mari rămân. Am rămas blocați de 20 de ani, de când este proiectul. Nu sunt slujbe, oamenii pleacă ca să își găsească de muncă. Este o zonă moartă din punct de vedere economic”, afirmă Valentin Nuță, reprezentant al comunității. Și acesta este de părere că bogăția din subteranele Roșiei ar trebui exploatată la un moment dat.
Valentin Nuță
„Problema este că, la cum se dorea să se facă, nu eram nici noi în câștig și nici statul. Să se facă un proiect pentru locuitorii zonei să aibă locuri de muncă de lungă durată”, spune bărbatul, care acuză autoritățile locale și județene că au abandonat comunitatea de romi.
„Pe lângă problemele vechi s-au adăugat și inundațiile din 2021. Avem peste 200 de oameni evacuați și care locuiesc în containere de aproape patru ani”, mai spune Valentin Nuță. Romii, la fel ca mulți dintre ceilalți locuitori ai comunei, fac naveta în orașele apropiate sau chiar la Alba Iulia pentru a lucra.
În 2024, localitatea oferă turiștilor o imagine cenușie, cu drumuri neasfaltate și cu un sistem precar de iluminat public. Sunt zeci de case prăbușite sau în pericol să se dărâme, majoritatea aflate în proprietatea societății Roșia Montană Gold Coporation (RMGC), prin care a fost inițiat proiectul minier privat. Pe multe clădiri se află, încă, mesh-urile uriașe ale RMGC, decolorate și rupte, amplasate acum mai bine de 10 ani.
Pentru statul român, în afară de realizarea demersurilor pentru aprobarea unui nou PUG, următorul „hop” ar fi și situația licenței de exploatare pentru RMGC, care expiră în iulie 2024. Mai multe organizații nonguvernamentale au solicitat Guvernului să nu mai prelungească licența, în condițiile în care compania minieră a pierdut disputa arbitrală și nu mai are cum să demareze proiectul minier.
