Când un ministru de la Paris a comparat-o anul trecut pe prim-ministra naționalistă a Italiei, Giorgia Meloni, cu lidera extremei drepte din Franța, Marine Le Pen, șefa cabinetului de miniștri de la Roma l-a sunat pe președintele francez Emmanuel Macron pentru a se plânge de acest act, comentează agenția de presă Reuters, preluată de News.ro.
Meloni a fost atât de indignată, încât Macron s-a simţit obligat să trimită un emisar la Roma pentru a o linişti, au declarat pentru Reuters două surse care dețin informații despre aceste discuţii. Potrivit uneia dintre surse, mesajul prim-ministrei Italiei către președintele Franței a fost clar: ea nu este o versiune italiană a lui Marine Le Pen. Atât biroul lui Macron, cât şi cel al lui Meloni au refuzat să comenteze incidentul, despre care nu s-a ştiut până acum, notează sursa citată.
Diviziuni în dreapta radicală europeană
Supărarea Giorgiei Meloni ilustrează însă profunzimea diviziunilor din cadrul dreptei naţionaliste europene, ceea ce ar putea bloca eforturile acesteia de a exercita puterea în Uniunea Europeană (UE), în pofida sprijinului popular record de care se bucură înaintea alegerilor europarlamentare programate pentru 6-9 iunie, au declarat şase surse care cunosc strategia acestor partide.
Sondajele prevăd că partidele naţionaliste şi eurosceptice europene vor obţine un număr record de voturi în iunie, în condițiile în care este de aşteptat ca alegătorii să „pedepsească” partidele tradiţionale pentru că nu au reuşit să-i protejeze de creșterea inflației, să limiteze imigraţia şi să ofere locuinţe şi asistenţă medicală decente.
Un model construit în ianuarie de Consiliul European pentru Relaţii Externe (ECFR), un grup de reflecţie politică, pe baza unor sondaje din statele membre UE, prognozează o coaliţie populistă de dreapta formată din creştin-democraţi, conservatori şi dreapta radicală, ceea ce ar fi o premieră în Parlamentul European.
Dar perspectiva apariţiei unui bloc unic şi puternic care să reunească dreapta ultraconservatoare este redusă, pe fondul diferenţelor puternice dintre liderii săi, Meloni şi Le Pen, au declarat sursele contactate de Reuters.
Meloni vs. Le Pen
Meloni conduce de facto grupul dreptei dure din Parlamentul European, Conservatori şi Reformişti Europeni (ECR), în timp ce Le Pen este o forţă motrice în cadrul grupării Identitate şi Democraţie (ID), cu o orientare mai vădit antieuropeană, precizează Reuters, potrivit news.ro.
O fuziune între cele două tabere în Parlamentul European este foarte puţin probabilă, deoarece strategia lui Meloni, acum că este la putere, este de a maximiza influenţa Italiei în Europa prin a colabora cu instituţiile UE, nu prin a lupta cu acestea, au declarat sursele Reuters. Le Pen, în schimb, este hotărâtă să demonstreze că „Europa lui Macron”, aşa cum o numeşte ea, eşuează în faţa oamenilor de rând – chiar dacă spune că nu mai susţine ieșirea Franţei din UE.
„Ceea ce Meloni vrea cu adevărat este să formeze o coaliţie de dreapta în Parlamentul European, pentru a fi într-o poziţie pivot”, a declarat pentru Reuters europarlamentarul francez Nicolas Bay. Partidul lui Bay, Reconquete, un rival francez de extremă dreapta al formațiunii politice a lui Le Pen, a încheiat o alianţă cu Meloni luna trecută.
Lipsa unei platforme politice unice şi coerente va slăbi influenţa extremei drepte în chestiuni care variază de la relaţiile comerciale cu China până la răspunsul Europei la războiul din Ucraina, politica climatică şi imigraţia, spun analiştii.
Jean-Paul Garraud, liderul europarlamentarilor lui Le Pen, critică ECR pentru favorizarea aderării Ucrainei la UE, împărţirea migranţilor între ţările europene şi acorduri comerciale care, în opinia sa, dăunează sectorului agricol european. „Ne-am poziţionat întotdeauna împotriva tuturor acestor puncte”, a declarat el într-un interviu acordat pentru Reuters.
ECR se prezintă, pe site-ul său, ca un grup politic care dorește o Europă „sigură şi securizată, un sistem de imigraţie funcțional și un tratament egal pentru toate statele membre”. În plus, dă asigurări că este „alături de Ucraina”. Contactat de Reuters, un purtător de cuvânt al ECR a refuzat să facă alte comentarii.
Extrema dreaptă ia avânt în Europa
Le Pen are un avans de 12 puncte procentuale faţă de Macron în sondajele din Franța, în timp ce Alternativa pentru Germania (AfD) se poziționează pe locul al doilea la nivel naţional.
Partidul Libertăţii din Olanda a câştigat alegerile din noiembrie anul trecut cu o marjă surprinzătoare, iar Chega din Portugalia şi-a mărit de patru ori luna aceasta numărul de mandate în forul legislativ de la Lisabona.
Chega, Partidul Libertăţii şi AfD fac parte din ID, care este dominat de partidul Rassemblement National (RN) al lui Marine Le Pen. Sondajele arată că blocul se află pe locul al treilea în intenţiile de vot, după Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, şi Alianţa Socialiştilor şi Democraţilor, de centru-stânga.
La mică distanţă de ID se află ECR, condus de Meloni, în rândurile căruia activează şi fostul partid de guvernământ din Polonia, Lege și Justiție (PiS), subliniază Reuters.
Sondajele de opinie sugerează că o alianţă între ECR şi ID ar face din dreapta dură drept principala forţă politică în următorul Parlament European, în faţa conservatorilor din PPE, care au dominat hemiciclul în ultimele decenii. Acest lucru ar declanşa un cutremur politic, în condițiile în care formarea Comisiei Europene trebuie să fie încredinţată celui mai mare grup parlamentar.
Dar cunoscătorii politici de pe ambele părţi ale Alpilor spun că decizia lui Meloni de a o ţine la distanţă pe Le Pen va împiedica acest lucru. „Au existat poziţii care nu au adus convergenţă între Le Pen şi conservatorii europeni”, a declarat pentru Reuters Giovanni Donzelli, un apropiat al lui Meloni, citând teme de politică externă şi de familie.
Strategia isteață a Giorgiei Meloni
Ascensiunea rapidă a lui Meloni la putere a fost strâns legată de transformarea partidului său, Fraţii Italiei, care a trecut în mainstream fără a-şi fi repudiat pe deplin rădăcinile postfasciste, notează Reuters.
De când s-a instalat la putere, în 2022, Meloni şi-a comparat formațiunea politică cu Partidul Republican din Statele Unite şi cu Partidul Conservator din Marea Britanie. Ea a căutat să liniştească pieţele şi partenerii internaţionali, având o abordare pro-comerţ şi oferind un sprijin ferm Ucrainei şi relaţiilor transatlantice.
În loc să atace Comisia Europeană pe tema migranților, Meloni a obţinut sprijinul preşedintei acesteia, Ursula von der Leyen, plasându-și astfel țara în centrul atenţiei în răspunsul Europei la această criză.
Un diplomat francez, care a cerut să nu fie numit din cauza sensibilităţii subiectului, a declarat pentru Reuters că strategia lui Meloni a fost de a fi în centrul jocului în Europa şi de a căuta un portofoliu economic puternic în următoarea Comisie Europeană. Acţiunile sale o diferenţiază de retorica mai protecţionistă a lui Le Pen în domeniul economiei, precum şi de legăturile din trecut ale politicienei franceze cu Kremlinul.
Contraatacul lui Marine Le Pen
Sâmbătă, Le Pen a provocat-o pe Meloni să spună clar dacă o va susţine pe von der Leyen, membră a PPE, pentru un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene. „Cred că o va face. Şi, procedând astfel, veţi contribui la înrăutăţirea politicilor de care suferă atât de mult populaţia Europei”, le-a spus ea delegaţilor de la Roma din grupul său, ID.
Copreşedintele ECR, Nicola Procaccini, a declarat pentru ziarul italian Il Tempo că declaraţiile lui Le Pen au fost „nepotrivite” şi a apărat cooperarea cu PPE, prezentând-o ca un mijloc de a-l contracara pe Macron şi stânga europeană.
În timp ce popularitatea lui Le Pen creşte rapid în Franța, brandul ei politic este considerat toxic de către decidenţii politici de la Bruxelles şi, mai ales, de către conservatorii germani, au declarat surse diplomatice franceze şi italiene.
Conservatorii o curtează pe Meloni
Şeful PPE, Manfred Weber, i-a spus clar Giorgiei Meloni că nu ar putea accepta o alianţă cu ECR dacă aceasta ar găzdui-o pe Le Pen şi partidul ei, au afirmat cele două surse diplomatice.
Weber ține legătura cu Meloni pentru a include ECR sau părţi din acest grup în coaliţia europarlamentară mai largă care ar susţine următoarea Comisie Europeană şi pe preşedintele acesteia, au spus susele. El a stabilit însă condiţii pro-UE şi pro-Ucraina pentru parafarea unui acord.
Un purtător de cuvânt al lui Weber a declarat că, în calitate de lider al grupului PPE, acesta a avut frecvent discuții și contacte cu liderii UE, indiferent de partidele lor, adică inclusiv cu Meloni. „Guvernul italian este implicat în UE într-un spirit de cooperare, de exemplu în discuţiile cu statele nord-africane pe tema migraţiei sau în susţinerea Ucrainei”, a spus el.
Meloni își cântărește șansele
În raportul său din ianuarie, ECFR a apreciat că o alianţă PPE-ECR ar duce la o schimbare spre dreapta în procesul decizional al UE în chestiuni precum imigraţia, schimbările climatice şi familia. Totuși, virajul spre dreapta ar fi mai puţin pronunţat decât în cazul în care ID ar fi în alianţă.
Le Pen a renunţat la ideea scoaterii Franței din UE, dar rămâne eurosceptică. Partidul ei pledează pentru o reformă a tratatelor UE care ar priva Comisia Europeană de puterea de a iniţia legi şi ar transforma UE într-o cooperare liberă între statele membre.
Trei diplomaţi şi experţi au declarat că Meloni îşi calculează probabil modul în care va obţine cea mai mare influenţă asupra componenței următoarei Comisii Europene. Este probabil ca, după alegerile din iunie, RN-ul lui Le Pen să aibă un contingent mai mare de eurodeputați decât partidul lui Meloni. Dacă aceştia ar fi în ECR, lidera de la Roma ar pierde din influenţă.
Cu ce s-ar alege Le Pen
Marine Le Pen „este o rivală. Ea (Giorgia Meloni – n.r.) nu are niciun interes să lase lupul să intre în turmă”, a declarat Gilles Ivaldi, specialist în partide europene de extremă dreapta la Sciences Po din Paris.
Grupul ECR al lui Meloni a purtat, în schimb, discuţii cu premierul ungar Viktor Orban, care menţine legături strânse cu Moscova, au declarat pentru Reuters doi diplomaţi europeni şi o sursă din cadrul ECR. Includerea lui Orban ar aduce mai multă greutate în ECR fără a-i pune în pericol conducerea.
Le Pen s-ar putea trezi câştigând cea mai mare parte a voturilor în Franţa, dar ar fi marginalizată la Bruxelles şi fără putere semnificativă la nivelul UE. Chiar şi aşa, analiştii spun că mulţi alegători francezi ar vedea o prezenţă puternică a lui Le Pen prin optica naţională. „Acest lucru ar da tonul pentru alegerile prezidenţiale din 2027 şi ar putea să o stabilească pe Le Pen ca potenţială viitoare preşedintă” a Franței, au conchis cercetătorii de la ECFR.
