Comisia Europeană a avertizat România că deficitul bugetar a ratat ținta în 2023 și că va fi și mai mare în 2024, iar asta ar spori vulnerabilitatea la ”schimbările de opinie ale investitorilor”. În raportul Semestrului European, publicat pe 25 martie, Comisia mai atrage atenția asupra majorării salariului minim în România și asupra pretențiilor salariale în sectorul bugetar, aspect care vor influența negativ competitivitatea. Semestrul European estimează o creștere economică de până la 3% pentru anii 2024 și 2025.
Deși creșterea deficitului bugetar este prezentată în termeni întunecați – o dublare raportat la anul precedent și o triplare în ultima lună – România stă bine. Deficitul bugetar este de 1,67%, în condițiile în care plafonul UE este de 3%. Iar România stă bine și la datoria externa, fără a depăși 60% din PIB (35%), in timp ce Austria este la 70% din PIB, Franța la 100%, Belgia a trecut de 100%, Italia este la 134%, iar Germania la 60% datorită unei prevederi constituționale în acest sens. Marea vulnerabilitate a României nu ține de modul în care evoluează în corsetul impus de UE, a cărui strânsoare a ajuns să fie considerată libertate economică, ci faptul că economia românească este depedentă de Germania și Italia, care sunt economii bolnave în acest moment, la fel ca mai toate economiile mari din UE.
Limitele deficitului și datoriilor impuse de Comisia Europeană nu sunt o măsură a sănătății unei economii. ”Prăbușirea regimului represiv, însă cu zero datorii, al lui Nicolae Ceaușescu ar trebui să fie o lecție că nu volumul datoriei este cel care determină sustenabilitatea unei economii. Aceasta este obținută prin capacitatea statului de a oferi prosperitate în timp ce rămâne solvabil. Iar arta atingerii acestui echilibru ar trebui să fie politica”, scrie Eurointelligence.
Site-ul citat consideră că UE se îndreaptă spre o criza financiară, o criză anunțată de deficitele bugetare mari din Franța și Italia – de 5%, respective 7% din PIB. Aceste procente sunt simptomul, nu cauza. Cauza este creșterea economică aproape inexistentă, care nu poate susține modelul social european. Germania, cu un sistem fiscal foarte diferit față de cel din Italia și Franța, are aceeași problema.
Cauza principala este incapacitatea economiilor din UE de a se adapta la noua era tehnologică, în timp ce convulsiile geopolitice ale momentului, în special creșterea prețului energiei ca urmare a războiului din Ucraina și sancțiunilor impuse Rusiei și transformării dependenței de Rusia în dependență față de Statele Unite și monarhiile din Golf, sunt niște factori agravanți. Modelul economic european – cu Germania drept campion și exemplu – a fost susținut de un oligopol de mari companii sprijinite de stat, inclusiv prin politica externă, care a făcut totul pentru a înclina terenul în favoarea lor. Sectorul european al serviciilor s-a dezvoltat altfel decât în Statele Unite – în Europa, el servește aproape exclusiv industria. Băncile de stat oferă credite preferențiale campionilor industriali, statul stabilește bariere tarifare și nontarifare pentru a proteja monopolurile și oligopolurile industriale de concurență. Un asemenea oligopol a ajuns să deseneze și politica socială, și politica pieței muncii, și modelul învățământului mediu și universitar. Acest sistem creat după Al Doilea Război Mondial a mai beneficiat și de pe urma reducerii cheltuielilor militare, după încheierea Războiului Rece, și de pe urma globalizării.
”Acum, modelul economic european este ucis de tehnologie și fragmentarea geopolitică. Tehnologia este cea mai importantă. Multe aspecte din viața noastră sunt acum digitalizate. Au dispărut barierele intrării în competiția economică. China a pornit de la zero și este acum liderul mondial in domeniul automobilelor electrice.
Companiile europene nu mai pot să genereze suficiente profituri pentru a alimenta modelul social și pentru a finanța pe termen lung cercetarea. Marea vulnerabilitate este că cercetarea a fost apanajul statului în Europa. Intervenția guvernului a jucat un rol uriaș în dezvoltarea industriei digitale. În Germania, dacă cercetarea nu este făcută de mari companii alese de stat din domeniul auto sau al chimiei, nimeni nu face cercetare. Astfel, nu este de mirare că Europa are foarte puține companii tech.
Pe scurt, vechiul model de oligopol al Europei nu mai funcționează în era digitală. Declinul tehnologic al Europei se traduce într-o creștere a productivității tot mai redusă. Italia a fost prima. Creșterea productivității economiei italiene a fost aproape zero, începând de la intrarea în zona euro. Creșterea productivității în Marea Britanie s-a încheiat după criza financiară de la finalul primului deceniu al acestui secol. Creșterea productivității în Germania are șanse minime să revină. Consiliul German al Experților Economici estimează o creștere de doar 0,5% până la finalul acestui deceniu. Cu o creștere atât de mică a productivității, modelul european nu mai este sustenabil din punct de vedere financiar”, scrie Eurointelligence.
Problemele financiare care încep să-și arate colții duc peste tot la fragmentare politică. Guvernele de mainstream încearcă să le acopere prin creșterea deficitului bugetar, pentru a nu face ca nemulțumirea să ajute la ascensiunea extremelor politice. În Franța, argumentul pentru creșterea deficitului bugetar este că în acest fel Marine Le Pen este ținută în opoziție. Iar asta înseamnă că această politica de deficit va continua”.
The post România depinde de economii bolnave appeared first on Cotidianul RO.
