Originea Sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, atunci când Sfânta Împărăteasă Elena a zidit o biserică pe muntele Tabor. În documente, sărbătoarea începe să fie menționată din prima jumătate a secolului al V-lea, iar mai târziu s-a generalizat odată cu hotărârea luată de Papa Calist III.
Această sărbătoare marchează momentul în care Iisus Hristos s-a transfigurat înaintea ucenicilor săi, Petru, Iacov și Ioan, pe muntele Tabor. În timpul acestei transfigurări, fața lui Iisus a strălucit ca soarele, iar hainele sale s-au făcut albe ca zăpada. În momentul transfigurării, și Moise și Ilie s-au arătat alături de Iisus, confirmând astfel identitatea sa divină. Această sărbătoare este înțeleasă ca un moment de recunoaștere a faptului că Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu și un moment de transformare personală. În timpul acestei sărbători, credincioșii sunt încurajați să reflecteze asupra lumii lor interioare, să-și reafirme credința în divinitatea lui Iisus și să ia hotărâri care să le permită o mai bună transformare spirituală.
Evanghelistul Matei spune “Si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17, 2), in vreme ce evanghelistul Marcu spune ca vesmintele Lui s-au facut albe ca zapada (Marcu 9,3). Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era “ca soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneaza ca “erau ca zapada”, ne descopera ca firea omeneasca nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca in Hristos, caci “zapada” nu a fost topita de “soarele” din El. Amintim ca firea umana si dumnezeiasca din Hristos sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos, scrie crestinortodox.ro.
Tradiții și superstiții
Sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este o sărbătoare creștină ortodoxă importantă, caracterizată prin tradițiile și obiceiurile specifice acestei zile. Numele acestei sărbători poate varia în funcție de regiune, dar denumirile cele mai comune sunt Schimbarea la Față, Obrejenia sau Probejenia.
În slavonă, denumirea Obrejenia înseamnă transformare sau schimbare, iar în greacă, sărbătoarea se numește Metamorphosis (transfigurare). Astfel, această sărbătoare amintește de momentul în care Iisus Hristos s-a transfigurat înaintea ucenicilor săi, confirmând astfel identitatea sa divină.
Tradițiile și obiceiurile specifice acestei zile sunt diversificate și specifice fiecărei regiuni din România. De exemplu, este de obicei să nu te scalzi în ape curgătoare, să nu speli rufe la râu, animalele să nu se mai scăldă după această dată. Se crede că cei care nu țin această sărbătoare vor fi „uscați” și „gălbejiți” ca florile care de acum încep să se veștejească.
De asemenea, sunt și alte superstiții mai puțin cunoscute. Astfel, se spune că cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi și de purici, iar fetele care se spală în această zi nu le mai crește părul. Este de preferat să nu pleci la drum, căci riști să te rătăcești spre locuri neștiute. Nu este bine să muncești, căci poți avea parte de mutilări grave ale trupului.
Cei care mănâncă struguri înainte de Schimbarea la Față vor avea dureri de burtă, iar în dimineața zilei, cine nu și-a văzut umbra capului la răsăritul soarelui se crede că va muri până la sfârșitul anului următor. Această sărbătoare este un moment ideal de reflecție asupra vieții și de găsire a echilibrului interior. Este momentul să te împaci cu cei cu care te-ai certat și să faci pace cu tine însuți.
Se spune că oamenii care se roagă în această zi și caută să scape de o patimă, vor fi vindecați. Femeile însărcinate care respectă această zi vor avea o naștere ușoară și copii sănătoși. Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos este o sărbătoare complexă, cu semnificații spirituale profunde și tradiții variate. Prin respectarea tradițiilor și a obiceiurilor specific acestei zile, credincioșii pot trăi experiența spirituală și transfigurarea interioară, astfel ajungând mai aproape de iubirea și de înțelepciunea divină.
Pastila pentru suflet – Pilda zilei de 6 august – “Pilda starețului”
