Pete Moorhouse este sculptor și educator și îi învață pe copii cum să construiască obiecte din lemn și cum să folosească alte materiale în combinație cu lemnul, de exemplu piese lego sau textile. Într-un interviu pentru publicația de educație Școala 9, Moorhouse a vorbit despre ce face lemnul atât de special, cum ar putea să-l folosească educatorii la grădiniță sau la școală în activitățile lor cu copiii și ce se întâmplă atunci când pui o bucată de lemn și un fierăstrău mic în mâinile unui copil.
Pete Moorhouse lucrează cu copii de 3-4 ani la o grădiniță din Marea Britanie. Moorhouse este de profesie sculptor, dar în ultimii 25 de ani și-a concentrat munca cu diferite materiale și cu dalta în sălile de clasă. A devenit educator și a adus cu el și lucrul manual pentru că crede că este o modalitate prin care cei mici se pot exprima și își pot dezvolta creativitatea, imaginația și gândirea critică, precum și capacitatea de a rezolva probleme. Asta pentru că atunci când lucrează cu lemnul, spune Moorhouse, copiii trebuie să ia decizii, să găsească soluții, să se adapteze, să se coordoneze, să lucreze cu instrumente care par, la prima vedere, dificile, iar la final, când reușesc să stăpânească toate astea, vor fi mult mai încrezători în ei.
În perioada comunistă, în școlile românești existau ore de lucru în care de obicei fetele coseau, împleteau făceau goblen, iar băieții, traforaj. Acum există în clasele primare materia Arte vizuale și activități practice, două ore pe săptămână până la clasa a treia și una până la clasa a patra, în care elevii fac diferite proiecte practice fără o separare între fete și băieți. Acum fac împreună colaje cu diferite material sau olărit.
Britanicul crede că trebuie început chiar mai devreme.
Lucrul cu lemnul implică și alte elemente care se predau deja în învățământ, precum comunicarea – copiii vorbesc despre ce fac -, matematica – folosesc măsurători -, mediu – învață despre tipuri de lemn și se conectează cu natura -, literația – scriu și vorbesc despre ce au realizat la ore. Vorbește despre toate astea în cartea sa, intitulată „Lucrul cu lemnul în educația timpurie”, și educatorilor și părinților în traininguri și workshopuri pe care le ține ocazional în Marea Britanie, dar și în alte state din lume.
Întotdeauna combină lemnul și cu alte materiale
Școala 9: Ați vorbit foarte mult despre metodele în care poate fi dezvoltată creativitatea copiilor, precum fotografia, cleiul, dar și lemnul. De ce lemnul, ce este atât de special?Pete Moorhouse: Este extraordinar. Copiilor le place la nebunie să folosească diverse ustensile care permit mâinilor noastre să facă o varietate de lucruri.
Satisfacția pe care o au copiii când bat un cui într-o bucată de lemn sau bagă un șurub sau când taie o bucată de lemn este pur și simplu încântătoare. Iar posibilitățile creative de a folosi lemnul sunt foarte interesante. Copiii au întotdeauna idei de lucruri pe care vor să le facă. Și întotdeauna combinăm lemnul cu o mulțime de alte materiale.
De exemplu, materiale textile pe care ei le fixează cu ciocanul pe lemn.
– Sau lego.– Exact. Deci, o mulțime de posibilități creative. Dar ceea ce este cu adevărat minunat este faptul că acoperă toate domeniile de învățare și dezvoltare de care copiii au nevoie pentru a învăța.
Ei învață tot ceea ce înseamnă autodepășire, dezvoltare personală, reziliență, încredere în sine, capacitate de acțiune, dezvoltare fizică, matematică, dezvoltarea limbajului, alfabetizarea, înțelegerea modului în care funcționează lumea, cum funcționează uneltele și știința lemnului. De asemenea, utilizarea acestuia ca mediu artistic și ca mijloc de gândire creativă și critică.
Este totul într-un singur lucru. Și este un lucru pe care copiii adoră să îl facă. Deci de ce să nu îl facă?
Dar nu poți lucra în lemn cu toată clasa. Funcționează cel mai bine atunci când folosești ceea ce numim „furnizare continuă” în clasă, în care copiii fac lucruri diferite în același timp, mai degrabă decât modelul în care profesorul comandă și controlează și spune: acum toți veți face asta. Nu, sunt grupuri mici care fac lucruri diferite, iar apoi profesorul trece pe la fiecare. Este mult mai eficient.
Cum poate fi sigur pentru copii să se joace cu instrumente de oameni mari
– Nu este, totuși, mai dificil în clasele cu mulți copii? În România, avem clase cu peste 20 de copii și un singur profesor.– Dar asta se întâmplă și în Țara Galilor, de exemplu. Profesorii trebuie să pună în aplicare un model care se numește furnizare continuă. Și au o masă unde copiii desenează, o altă masă unde copiii se gândesc cum să facă un scaun, se gândesc: ce trebuie să aibă un scaun pentru a fi un scaun? Doar un grup mic de copii lucrează efectiv, iar un alt grup scrie despre ceea ce au făcut. Așa că, chiar și cu un singur profesor, este posibil să se facă acest lucru.
Trebuie să ne gândim la predare într-un mod ușor diferit.
– Ce se întâmplă când pui o bucată de lemn în mâinile unui copil de 3 ani?– Noi facem asta de 25 de ani și avem exact instrumentele care sunt cel mai ușor de folosit de către copii.
Este foarte important să le introducem foarte încet, astfel încât copiii să capete încredere. Dar trebuie, de asemenea, să vorbim despre sănătate și siguranță. Să ne asigurăm că nu există accidente.
Și este foarte simplu. Folosim doar fierăstraie care pot fi ținute cu două mâini. Nu vor avea niciodată un accident cu mâna în fața ferăstrăului pentru că întotdeauna îl țin cu două mâini.
Cu un ciocan, de îndată ce au cuiul fixat, își mișcă degetele. Există o mulțime de măsuri foarte simple de sănătate și siguranță pentru a face acest lucru posibil.
Dar problema este că majoritatea profesorilor vor avea puțină experiență de lucru cu unelte. Așa că este foarte util să avem parte de cursuri de formare pentru profesori. Iar acel curs de formare online este foarte util, deoarece ai nevoie de cunoștințe destul de vaste pentru a te simți încrezător.
Pete Moorhouse:
„Să le oferim copiilor autonomie și libertate”
– Copiii folosesc zilnic telefonul mobil, chiar și cei foarte mici. Îi poți vedea uitându-se la clipuri video, pe YouTube, stând pe rețelele sociale, jucându-se. Cum se poate face acest switch, de la telefonul mobil la construirea unor obiecte din lemn?
– Vorbim despre o generație de copii care au învățat să dea swipe înainte de a putea merge. În acest context, este chiar mai important ca niciodată să încercăm să contracarăm acest lucru, oferindu-le învățare prin experiență, oferindu-le ocazia să își folosească mâinile în diferite moduri.
Cred că, uneori, este nevoie doar de puțin timp. Copiii progresează destul de încet, pentru că trebuie să învețe aceste abilități cu care nu sunt obișnuiți.
Cred că este atât important să le oferim copiilor această autonomie și libertate pentru a-și dezvolta ideile. Nu toți copiii vor iubi tâmplăria. De aceea le oferim copiilor lemn, lut, fotografie, un amestec de lucruri. Așa că fiecare are ceva cu care îi va plăcea să lucreze.
– Credeți că ne apropiem prea mult de tehnologie și ne pierdem abilitățile practice?– Trăim într-o lume tridimensională. Întotdeauna vom avea nevoie de abilități practice, nu-i așa? Cu tot cu inteligența artificială, realitatea virtuală, vom avea mereu nevoie de abilități pentru a construi case, pentru a face instalații sanitare și pentru a avea ingineri, doctori care să își folosească mâinile pentru a coase răni. Cu cât le putem oferi mai multe abilități copiilor, cu atât mai multe posibilități vor avea.
– Ați avut vreodată probleme cu părinții mai stricți? Cei care spun „nu pune mâna că te murdărești”.– Da, uneori, părinții sunt așa, mai ales în cazul copiilor mici: „Oh, îi lăsați să folosească fierăstraie și ciocane?!”. Dar le explicăm de ce facem ce facem, le spunem că suntem atenți când vine vorba de siguranță, că poartă, de exemplu, ochelari de protecție. Adică suntem foarte stricți cu lucrurile astea.
Dar părinții, când văd cât de mult se bucură copiii lor și când aduc ce fac acasă, chiar și cel mai reticent părinte se gândește foarte repede că este foarte special și că apreciază faptul că au această oportunitate.
Citește continuarea interviului pe Școala 9.
