Sfinții Apostoli Petru și Pavel – Sărbătoare uriașă, 29 iunie – Calendar ortodox – Care e tradiția acestei zile deosebite – Cruce cu roșu

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. “Potrivit tradiţiei, Sfântul Petru este domnul lupilor, care nu îndrăznesc să atace oamenii fără voia sfântului; el are şi cheile Raiului şi supraveghează balaurii din cer care sparg gheaţa şi o transformă în grindină; el merge prin lume să afle suferinţele creştinilor, pe care le spune lui Dumnezeu; uneori apare în lună sau când se deschide cerul la marile sărbători, participând la masa cerească; alteori este implicat în situaţii comice: i se fură animalele de la arat, îşi pierde cheile Raiului, are o iubită pescară, se distrează şi dansează cu oamenii simpli la o cârciumă, se îmbată şi este bătut de oameni etc.; cel mai faimos târg din ţară din această perioadă este cel de pe Muntele Găina”, relatează Romulus Antonescu în “Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti” (2016).

Sfântul Apostol Petru – fiul lui Iona şi fratele Apostolului Andrei – s-a născut in Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, dar Hristos l-a numit Chifa (piatră). După ce a asistat la o minune a lui Hristos pe lacul Ghenizaret, a fost chemat să devină pescar de oameni. A recunoscut că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, dar l-a renegat când El a fost arestat pentru a fi răstignit.

După Învierea Domnului, Petru vorbeşte în adunarea ucenicilor şi îl alege pe Matia ca apostol în locul lui Iuda. În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, după cuvântarea Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon şi în ultima parte a vieţii, la Roma.

Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie

Sfântul Apostol Pavel (Paul pentru catolici) era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin şi a fost elevul învăţatului Gamaliel. Luptând împotriva creştinilor, Sfântul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Ştefan. Pe drumul spre Damasc, i se arată Hristos într-o lumină strălucitoare şi îl întreabă: “Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”. El se converteşte şi primeşte botezul de la Anania, episcopul Damascului.

Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare şi a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67, în ziua de 29 iunie.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt ocrotitori ai sistemului penitenciar din România pentru că au fost închişi pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei sunt protectori ai celor lipsiti de libertate şi pentru că ei înşişi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.

Tradiţia populară spune că în această zi apar licuricii, care îi ajută pe cei ce se pierd în păduri sau în munţi. Aceştia ar fi, de fapt, scântei ale biciului Sfântului Petru.

De Ziua Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel se dă de pomană pentru cei morţi, iar femeile trebuie să ofere vecinilor şi săracilor mâncare gătită, dar şi vase de lut pline cu apă, astfel încât morţii nu vor flămânzi, şi nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt.

Oamenii nu au voie să muncească, nici la câmp, şi nici în gospodărie. În ziua prăznuirii celor doi sfinţi nu se spală, nu se aruncă gunoiul din casă şi nu se toarce, iar oamenii trebuie să meargă la biserică.

În această zi nu se scutură merii, pentru ca ogoarele să fie protejate de grindină. În popor, se mai spune că femeile văduve nu au voie să mănânce mere până în ziua de Sfântul Ilie dacă vor să fie sănătoase.

În Calendarul popular, ziua Sfinţilor Petru şi Pavel marchează miezul verii agrare şi perioada secerisului. În vremurile când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu. În povestirile şi snoavele populare, Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti, se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin periculoasă, se mai spune în popor.

La marile sărbători – Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz, Sânziene – Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut “sfânt” al Calendarului popular.

Importanţa sărbătorii este dată de postul care o precede – Postul lui Sânpetru – şi care, spre deosebire de Postul Paştelui, Postul Crăciunului şi Postul Sântămariei, are număr variabil de zile.

Local, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: aparitia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.

Tot de Sânpetru, potrivit tradiţiei populare, este organizat şi Târgul Găinii, o sărbătoare veche ţinută în Munţii Apuseni şi dedicată zeiţei neolitice Gaea, protectoare a femeilor măritate, sinonimă cu Târgul de Fete. Vechimea multimilenară a sărbătorii zeiţei Gaea, devenită ulterior TârguI de Fete de pe Muntele Găina, este susţinută de argumente astronomice  – Cloşca cu Pui, Găinuşa sau Cloţa, care este văzută, în perioada solstiţiului de vară, când se ţine Târgul Găinii.