În urmă cu mai puțin de un an, The Wall Street Journal. The New York Times și The Washington Post scriau despre o iminentă contraofensivă ucraineană care va sparge defensiva rusă și va ajunge să recupereze teritoriile sudice, punând presiune mare pe Crimeea. Despre pregătirea contraofensivei s-a vorbit până la începutul verii anului 2023 pentru ca, brusc, să aflăm că aceasta începuse cu săptămâni bune înainte și că era un mare succes. Doar că acea operațiune a armatei ucrainene, la care au contribuit informațiile serviciilor occidentale și poate chiar generali occidentali, nu reușea să recupereze niciun teritoriu.
Una dintre principalele surse de informare pentru ziarele amintite mai sus era The Institute for the Study of War. Fondatoarea acestui institute neoconservator este Kimberly Kagan, istoric militar soția lui Frederick Kagan, istoric militar și fratele lui Robert Kagan, soțul Victoriei Nuland și fondatorul Project for a New American Century – think-tankul care a facut un lobby intens pentru războiul din Irak, convingându-l în cele din urma pe președintele George W. Bush să facă acest pas. Familia Kagan a cultivat relații apropiate cu Departamentul Apărării și, în 2012, generalul David Petraeus a devenit consilier al Institutului. Au fost cultivate și relații șe cu mari contactori ai Pentagonului, care au contribuit cu fonduri și pentru institutul familiei Kagan și al altor neoconservatori din bula de la Washington: General Dynamics, Raytehon și alte companii despre care întreaga Europa, în special țările din Europa de Est, vor auzi tot mai mult, pe măsură ce se vor semna și derula contractele de înarmare.
Pe 5 aprilie, cu o zi înainte de apariția unui articol The Washington Post cu o cu totul altă optică asupra războiului din Ucraina, Institutul pentru Studiul Războiului prezenta succesele armatei ucrainene – ”una dintre cele mai mari serii de lovituri cu drone împotriva facilităților militare din Rusia, vizând cel puțin patru baze aeriene, în noaptea de 4 spre cinci aprilie”.
Pe 6 aprilie, organizația condusă de familia Kagan-Nuland arăta că Ucraina nu are suficientă muniție și arme cu raza lungă de acțiune pentru a lovi concentrările de trupe ruse din spatele frontului. Pentru Institutul pentru Studiului Războiului o contraofensivă ucraineană este înca posibilă, iar condiția este trimiterea muniției și armelor necesare.
Iar pe 4 aprilie, același Institut scria despre declarația purtătorului de cuvânt al Kremlinului cum că NATO și Rusia sunt „în confruntare directă”, comentând astfel: ”cel mai probabil, este parte din intensificarea operațiunilor informaționale actuale menite să forțeze Vestul să intre într-o faza de auto-descurajare”.
În ultimele luni observăm un ”divorț” discret între marile ziare americane și think-tankurile războinice de la Washington. Ultimul episod din acest proces are în centru The Washington Post, ziarul deținut de mogulul Jeff Bezos, care a publicat, pe 6 aprilie, un articol despre ”opțiunule tot mai proaste ale lui Zelensky, fără cale de ieșire dintr-un război care merge tot mai prost”. Articolul este semnat de corespondenta ziarului american în Ucraina si se remarca prin faptul că oferă tribună criticilor interni ai lui Volodimir Zelenski, președinte al cărui mandat ar fi trebuit să se încheie, iar acum, la începutul lunii aprilie ar fi trebuit să avem rezultatele finale ale primului tur al alegerilor prezidențiale, care ar fi trebuit să aibă loc pe 31 martie). Dar legea marțială menține încă regimul Zelenski la putere.
Folosindu-se de niște voci anonime din politica ucraineană și de statutul de fanion al presei americane recomandat, de mai toti fact-checkerii (dintre care mulți sunt chiar angajați ai acestor ziare mainstream) The Washington Post transmite următorul mesaj: ”habar nu am cum va ieși Zelenski din această situație” (spune un deputat ucrainean); ”oamenii inteligenți știu că nu este realist planul recuperării Crimeii și Zelenski trebuie să ajusteze această retorică la un moment dat” (un deputat ucrainean anonim); ”războiul ar putea dura zece ani” (un profesor de economie din Ucraina), ”Ucraina nu are puterea de a întreprinde o nouă ofensivă” (un diplomat occidental); ”dacă nu primește arme și muniție, Ucraina se va apăra oricum, cu mai puțini oameni și cu disperare”; Ucraina şi partenerii săi trebuie să se pregătească pentru 2025 ca fiind „un alt an de război, nu de negocieri de pace” (același ambasador anonim).
Toate cele de mai sus pot fi rodul unui demers jurnalistic onest al The Washington Post și o reflectare a realității din Ucraina. Dar pot fi și planuri pentru Ucraina și războiul cu Rusia ale cercurilor neoconservatoare din Statele Unite, în cazul câștigării alegerilor de către Donald Trump, planuri prezentate de alte portavoci ale SUA in Ucraina. Mesajul statului profund din SUA: chiar daca Trup devine presedinte, razboiul va continua, poate si zece ani, cu arme mai putine din partea SUA, dar mai multe din partea Europei.
Același lucru poate fi spus și despre două declarații ale unor oficiali din state NATO. Sunt modalități de a transmite că aliații NATO trebuie să se înarmeze și să se pregătească pentru un război cu Rusia în următorii doi-trei ani, până la cel mult cinci-șapte ani (aceste intervale de timp apar tot mai des în analizele neoconservatoare americane și europene). Asemenea declarații și avertismente se vor înmulți, deoarece contractele, angajamentele, fondurile (precum planul de finanțare de 100 de miliarde de euro al UE pentru Ucraina, pentru următorii cinci ani) ar trebui bătute în cuie până la alegerile prezidențiale din SUA și eventuala victorie a lui Donald Trump.
Prima declarație îi aparține lui Kurt Campbell, numărului doi al Departamentului de Stat (funcția vizată de Victoria Nuland înainte de a-și anunța retragerea din administrația SUA). ”Am constatat că, în decursul ultimelor două luni, Rusia a reușit să-și reconstituie aproape complet armata”, a spus Campbell. A doua declarație a fost făcută de Lauranyas Kasciuns, președintele Comisiei pentru Aparare și Securotate a Parlamentului Lituaniei. ”Dacă ne gândim la un război convențional la nivel de divizii, Rusia își va reconstitui forțele în cinci-șapte ani. Dacă ne gândim la un război semi-convențional, hibrid, în doi-trei ani”, a spus el.
E timpul ca NATO să trimită trupe in Ucraina
La polul opus unor profesori precum John J. Mearsheimer, Jeffrey Sachs sau chiar Stephen M. Walt, Edward Luttwak vorbește despre un război direct între NATO și Rusia, cu trupe aliate trimise pe teritoriul ucrainean. Luttwak are un răspuns ferm la întrebarea cum va gestiona NATO înfrângerea aproape sigură din Ucraina? Nu va fi înfrângere în Ucraina, pentru că NATO va trimite trupe acolo, spune Luttwak.
Teza lui Edward Luttwak, ca si a altor analiști din SUA si Eurpa de Est, este că armele nucleare nu mai contează. ”Președintele Truman ar fi fost dat afară de la Casa Albă dacă ar fi permis ca sute de mii de americani să moară, refuzând să arunce bombele atomice”, scrie Luttwak. Însă, la scurt timp, în războiul din Coreea, dat afară a fost cel care dorea folosirea armei atomice, chiar dacă se numea Douglas MacArthur și era cel mai respectat lider militar al vremii sale.
”Nici iluzia folosirii unor arme nucleare cu putere de distrugere redusa nu a rezistat. Planificatorii militari americani au înțeles că, dacă SUA vor folosi asemenea arme nucleare tactice pentru a apăra țările NATO, rușii vor folosi propriul arsenal pentru a distruge forțele vestice. Asta s-ar aplica la orice încercare de a înlocui forțele convenționale cu unele nucleare”, scrie Luttwak.
După ce situația de pe frontul din Ucraina s-a schimbat radical în favoarea Rusiei și având în vedere că nici legea mobilizării începând de la vârsta de 25 de ani (față de 27 de ani înainte) nu va reuși să formeze decât o armată de 800.000 de militari (Israelul, cu o cincime din populația Ucrainei poate mobiliza 600.000 de oameni), este limpede că forțele ucrainene vor fi copleșite de cele ale Rusiei, chiar și în cazul în care Moscova s-ar baza doar pe voluntari și recrutările din închisori.
”Aritmetica aceasta este implacabilă: țările NATO vor trebui să trimită în curând soldați în Ucraina, altfel urmând să sufere o înfrângere catastrofală. Britanicii și francezii, alături de statele Nordice pregătesc discret trupele – unități de elită și personal de sprijin și pentru logistică – care pot rămâne în spatele frontului. Vor juca un rol esențial preluând sarcinile ucrainenilor din spatele frontului și permițându-le să preia misiuni de luptă. Unitățile NATO vor putea îndeplini sarcini de reconstrucție și reparații, de instruire a noilor recruți. S-ar putea ca militarii NATO să nu fie trimiși pe front.
Este fundamental, în condițiile în care China se apropie de un atac asupra Taiwanului, iar SUA nu vor putea mobiliza mai mult de 40.000 de militari pentru securitatea Europei, iar acest contingent se afla deja în Europa. Dacă Europa nu poate mobiliza suficiente trupe, Rusia va câștiga războiul și, chiar dacă diplomația va reuși să evite un dezastru total, Rusia va reveni ca putere militară în Europa Centrală. La acel moment, puterile vest-europene vor trebui să-și reconstruiască armatele, începând cu serviciul militar obligatoriu – fie că le place, fie că nu. Poate că, în aceste circumstanțe, vom asista la renașterea nostalgiei nucleare, gândindu-ne prostește la iluzia că arma apocaliptică ar putea fi suficientă pentru a menține pacea”, scrie Edward Luttwak.
Într-adevăr, marile ziare din Statele Unite și analiștii americani se distanțează de propaganda de război promovată de echipa Blinken-Nuland-Kagan. Însă acest lucru se întâmplă doar la nivelul recunoașterii situației aproape fără ieșire în care se află Ucraina la nivel militar și a faptului ca Ucraina nu va putea recupera teritoriile pierdute până acum. În rest, mesajul rămâne același: nu poate fi vorba despre negocieri de pace, ci doar de continuarea războiului, indiferent de rezultatul alegerilor din Statele Unite. Și, tot indiferent de rezultatul alegerilor din SUA, mesajul este că războiul va continua decât prin sporirea eforturilor de înarmare și mobilizare a statelor aliate din Europa, care vor trebui să-și asume (de data aceasta oficial) o prezență militară în Ucraina.
The post Situație fără ieșire pentru Ucraina, dar și pentru Europa appeared first on Cotidianul RO.
