Ideea că am putea ignora comentariile lui Trump privind potențiala abandonare a NATO, deoarece intenția sa reală ar putea fi diferită, este una greșită. Și asta pentru că descurajarea funcționează doar atunci când angajamentul față de apărarea colectivă este absolut și lipsit de ambiguitate, scrie The Economist.
Ultimele declarații ale lui Donald Trump sugerează că, dacă se va întoarce la Casa Albă, el s-ar putea dovedi omul care va distruge alianța occidentală, scrie The Economist, într-un text ce analizează amenințarea fostului președinte de a încuraja Rusia să atace statele NATO care nu își plătesc obligațiile financiare.
Declarația de sâmbătă, crede The Economist, reprezintă cel mai dăunător atac al lui Trump la adresa NATO de până acum și ar trebui să stârnească îngrijorare în întreaga alianță.
Contează mai puțin dacă fostul președinte a folosit o hiperbolă sau dacă a relatat fidel o conversație veche. A îndemna Rusia să atace o țară NATO înseamnă o diluare a promisiunii sacre a articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord: cel care spune că un atac asupra unui aliat este un atac asupra tuturor.
Mesajul descurajării, scrie The Economist, a funcționat încă de la înființarea NATO în 1949. După sfârșitul Războiului Rece, NATO a permis extinderea democrației și a prosperității economice în țările din fostul bloc sovietic.
În ultimii doi ani, articolul 5 și desfășurarea forțelor NATO în Europa de Est au menținut aliații în siguranță, chiar în timp ce Rusia ataca sălbatic Ucraina. Alianța e cea care a dat încredere membrilor să ajute Ucraina să se apere singură.
NATO continuă să atragă membri, cel mai recent Finlanda și, în curând, Suedia. Dar dacă articolul 5 este pus sub semnul întrebării, alianța valorează puțin. Pe măsură ce disuasiunea se erodează, riscul unui viitor război va crește în consecință, subliniază The Economist.
O nemulțumire veche
Trump nu este primul președinte american care se plânge de aliații mai puțin dispuși să plătească pentru „apărarea comună” – și aceste nemulțumiri sunt justificate. Dar prin acest mod de operare, scrie The Economist, el transformă o alianță democratică într-o răfuială în stil mafiot, care presupune că, fără bani, aliații nu vor avea parte de protecția americană.
Trump susține în acest context că franchețea sa a reușit să-i determine pe aliați să cheltuiască miliarde de dolari în plus pentru apărare. În 2017, primul său an de mandat, doar patru dintre cei 29 de aliați NATO atingeau ținta de 2% din PIB alocați apărării, potrivit cifrelor NATO. Până în 2020, ultimul său mandat, această cifră a crescut la nouă membri.
Trump a contribuit, cu siguranță, la impulsionarea aliaților. Impulsul mai mare a fost însă amenințarea din partea Rusiei: cheltuielile pentru apărare au început să crească în 2015, înainte de sosirea lui Trump, și au continuat mult după aceea. În 2023, cu Biden la putere, 11 din 31 de aliați au atins ținta de 2%.
Dacă va fi reales, politicile lui Trump în al doilea mandat vor depinde în parte de persoanele pe care le va numi în funcții de conducere. Dar influența sa nefastă se face deja simțită, observă The Economist.
Aprobându-i cuvintele, republicanii nu au făcut decât să agraveze situația. În condițiile în care Rusia avansează în Ucraina și își intensifică producția militară, orice slăbire a NATO va crește riscul unui conflict mai amplu, scrie The Economist.
Împotriva bunei judecăți a unor republicani, adepții ideologiei lui Trump din partid au blocat luni de zile adoptarea unui proiect de lege pentru reînnoirea ajutorului militar și civil pentru Ucraina.
Cât despre NATO, o lege care impune acordul Congresului pentru o retragere americană efectivă din Alianța Nord-Atlantică nu ar fi o restricție prea mare.
Congresul nu poate împiedica un președinte să submineze NATO, de exemplu, prin retragerea trupelor americane din Europa sau prin simplul refuz de a respecta articolul 5 și de a-și apăra aliații atacați, scrie The Economist.
De ce declarația lui Trump nu trebuie ignorată
Ideea că am putea ignora comentariile lui Trump cu privire la NATO deoarece intenția sa reală ar putea fi diferită este una care îndeamnă la complacere, scrie The Economist. Și asta pentru că descurajarea funcționează atunci când angajamentul față de apărarea colectivă este absolut și lipsit de ambiguitate.
Semănând îndoieli, Trump a invitat Rusia și alți inamici să testeze hotărârea Occidentului. Oficialii europeni au avertizat deja că acest lucru s-ar putea întâmpla.
Ministrul danez al apărării a avertizat recent că Rusia ar putea testa angajamentul membrilor NATO față de articolul 5 în termen de trei până la cinci ani. Omologul său din Marea Britanie a declarat că țara trebuie să se pregătească pentru războaie care implică Rusia, China, Iran sau Coreea de Nord în următorii cinci ani.
Europenii trebuie, prin urmare, să acționeze urgent pentru a face față unei amenințări duble: atacul Rusiei și abandonul Americii, scrie The Economist.
În loc să se plângă de Trump, ei ar trebui să atingă pragul de 2% din PIB pentru apărare. De asemenea, ar trebui să revizuiască pragul: 3% din PIB este probabil necesarul actual pentru a îndeplini planurile de apărare existente ale NATO.
Europenii, subliniază The Economist, vor trebui să investească în orice, de la muniție la toate celelalte lucruri pe care America le furnizează la scară largă: avioane de transport și de realimentare, apărare antiaeriană, sisteme de comandă și control și platforme de informații, de la sateliți la drone.
Europenii nu trebuie doar să cheltuiască mai mult, ci trebuie să cheltuiască mai bine. Ei ar trebui să cumpere mai multe kituri în comun și să își integreze industriile de apărare. Pentru a stimula țările rămase în urmă, ar trebui să convină că posturile de conducere nu pot fi ocupate de candidați din țări care nu îndeplinesc standardele minime.
Acest lucru, scrie The Economist, va avea trei scopuri.
În primul rând, va consolida capacitatea europenilor de a ajuta Ucraina și de a se apăra împotriva Rusiei. În al doilea rând, va dovedi că europenii își plătesc partea și că alianța este una profitabilă și pentru America. În al treilea rând, va oferi o asigurare în cazul în care Trump chiar va abandona NATO.
Pericolul reînarmării
Cea mai sensibilă problemă în noul context, scrie The Economist, va fi modul în care cele două state europene cu arme nucleare, Marea Britanie și Franța, pot asigura o mai mare disuasiune pentru aliații europeni în absența unei umbrele nucleare americane.
În prezent, acestea au împreună „doar” aproximativ 500 de focoase nucleare, față de peste 5.000 ale SUA și aproape 6.000 ale Rusiei.
Apoi, crearea unui sistem de descurajare nucleară la nivel european ar implica chestiuni extrem de sensibile: Franța ar considera, fără îndoială, că interesele sale vitale ar fi în joc într-un atac asupra Germaniei, dar și-ar extinde asigurarea sa la Europa de Est?
Cât timp ar putea Marea Britanie să-și mențină focoasele nucleare și rachetele, acestea din urmă provenind dintr-un stoc comun cu America, dacă președintele SUA ar întrerupe cooperarea?
Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte va fi un lucru care va da de gândit, ba chiar unul înfricoșător, crede The Economist.
Iar scenariul evocat de analiză nu este unul optimist.
Pe măsură ce sistemul postbelic începe să se prăbușească, iar liderii americani pun la îndoială rolul de garant al securității țării lor, aliații săi de pretutindeni se vor simți vulnerabili, scrie The Economist.
Ei vor cheltui mai mult pe arme și își vor adapta doctrinele de securitate. Această campanie defensivă de reînarmare poate fi ea însăși văzută ca o amenințare crescândă de către adversarii Occidentului – care i-ar putea determina, la rândul lor, să se reînarmeze.
Iar acest lucru ar face din lume un loc mult mai periculos – inclusiv pentru America, scrie The Economist.
În ciuda acestei perspective, mai scrie The Economist, dacă guvernele europene încep să creadă că nu mai pot conta pe SUA într-o criză, ele nu vor avea altă alternativă bună decât să se reînarmeze.
Cel mai bun mod de a preveni acest abandon – și de a-l atenua în cazul în care un Trump ostil ajunge la putere – este ca Europa să fie pregătită pentru el, mai scrie The Economist.
